Tribuna
PNL
Abandonarea regulamentelor militare habsburgice şi adoptarea celor regale române în armata Transilvaniei după ocuparea Budapestei
10874 vizualizari
Abandonarea regulamentelor militare habsburgice şi adoptarea celor regale române în armata Transilvaniei după ocuparea Budapestei

Deoarece pe 10 aprilie 1919, atacul armatei roşii ungare asupra Transilvaniei era iminent, trupele ardelene au intrat pe front cu mai puţin de 5 zile de instrucţie, iar trupa nu cunoştea regulamentele militare ale armatei regale române. Majoritatea militarilor ardeleni aveau depus jurământul numai faţă de Consiliul Dirigent. Cu excepţia a două regimente, trupele ardelene au depus jurământul faţă de Regele Ferdinand, numai după ce au ajuns la Tisa, dar nu a fost timp să înveţe şi să aplice regulamentele militare româneşti, aşa încât ofiţerii ardeleni, ca să nu fie dezorientaţi şi să nu zăpăcească trupa au folosit regulamentele austriece, pe care le cunoşteau cu toţii, până după ocuparea Budapestei. Menţionez că vânători de munte nu au existat în Regat, decât după 1922 la Sinaia, iar batalioanele 16 şi 18 de la Miercurea Ciuc şi Târgu Secuiesc au fost primele unităţi de vânători de munte din România Mare înfiinţate de Alexandru Hanzu în ianuarie 1919 şi devenite regimente pe Tisa şi au folosit regulamentele militare ale vânătorilor de munte din Austria.
    De altfel s-au înregistrat şi anumite tensiuni deoarece trupele ardelene răspundeau la salutul „Bună ziua” adresat de un ofiţer trupei tot cu „Bună ziua” şi nu cu „Să trăiţi !” Răspunsul de bună ziua era considerat de ofiţerii regali ca înjosire şi lipsă de respect din partea trupei, iar cu răspunsul să trăiţi se considera jignită trupa.
  Imediat după ocuparea Budapestei, din multe motive şi pentru întărirea disciplinei şi a instrucţiei morale, pentru uniformizarea instrucţiei ofiţerilor, subofiţerilor, trupei şi a artileriei, comandantul Diviziei 16-a Infanterie, generalul Alexandru Hanzu a dat trupelor ardelene din nordul Transilvaniei, aflate sub comanda sa, un ordin de zi prin care a anulat utilizarea regulamentelor militare habsburgice şi a introdus regulamentele militare române ale armatei regale astfel:

           „ Ordinul de Zi, No.1073 op. din 8/VIII 1919
   Terminarea luptelor decisive la care am luat parte noi ardelenii cu succes ne dă în fine linişte şi timpul pentru instrucţie şi disciplină, ofiţerilor şi trupei, care a devenit absolut necesară.
    Trebuie să observ şi să pun în vedere tuturor comandanţilor că duratul lung al războiului (ardelenii au fost continuu pe front din august 1914 până la 18 august 1919 n.a.), trecerea prin revoluţie, apoi timpurile operative de faţă cu influenţele lor asupra disciplinei au ridicat de multe ori ofiţerii tineri şi soldaţii din cumpătul lor militar, aşa încât este necesar şi foarte urgent a induce iarăşi disciplina severă, ordinea, obişnuita cinste.
    Toate obiceiurile războinice care sunt contrare bunei rânduieli şi care până acum ne-au fost străine trebuie să lipsească.
    Toţi soldaţii noştri trebuie să fie cinstiţi, recunoscători, supuşi şi entuziasmaţi pentru patrie. Însă noi trebuie să-i creştem ca bravi fii ai patriei, însă noi trebuie să creştem simţul şi conştiinţa în soldaţii noştri, că ei sunt aceia care sunt chemaţi de a întări noua, mare şi frumoasa noastră patrie, pentru ca să poată prospera.
    Simţul de dreptate trebuie dezvoltat, mentalităţile amintite despre ce-i al meu şi ce-i al tău se vor stârpi din rădăcină. Numai atunci când vom porni pe drumul dreptăţii şi a muncei sănătoase, vom putea prospera, de altcum vom deveni jertfa câştigătorilor străini. Ce vom crea noi acum va fi un lucru mare şi sfânt, în mâinile noastre este aşezat sâmburele sfânt, pe care noi trebuie să-l aducem la încolţire, iar copiii noştri la înflorire şi seceriş.
   Fiecare să fie propovăduitorul acestor vederi, însă şi în momentul de veselie să fie clar să întrebuinţeze aceste vederi în orice situaţie, atât în serviciu cât şi în viaţa privată, atunci când avem cu toţii o răsplată frumoasă şi cu toţii vom cunoaşte cu bucurie rezultatul (tratativelor de pace n.a.) şi vom învăţa a-l preţui.
  Ofiţerul este crescătorul (formatorul şi educatorul n.a.) şi modelul soldatului. El trebuie să fie om, bărbat şi soldat întreg. Să se deie o mare importanţă instrucţiunei, educaţiunei şi selecţionărei ofiţerilor.
  Ofiţerii despre care s-a văzut că în privinţa moralului nu stau la înălţimea cerută, trebuie iar aduşi la ogaşie (la drumul cinstit n.a.) cu toate mijloacele, chiar şi cu cele mai severe. O cruţare în astfel de lucruri nu poate fi tolerată.
   Cea mai mare atenţie se va da instrucţiei subofiţerilor. Creşterea lor, morala, dezvoltarea simţurilor, ca prepuşi (conducători direcţi n.a.) ai soldaţilor, care au numai să-i comande şi să-i povăţuiască, să va putea înfăptui în timp scurt. Acei subofiţeri ce şi-au împlinit datoria într-un regim străin (Austro-Ungaria n.a.), cu atât mai mult putem aştepta de la ei o muncă încordată şi însufleţită în armata naţională.
  În ce-l priveşte pe soldatul nostru, trebuie ca fiecare ofiţer să fie drept şi capabil să aibă o plăcere a-l instrui şi a-l disciplina, doar aşa va face din el un soldat excelent.
  Dacă au fost regimentele ardelene bine conduse în fosta armată austro-ungară, au fost întotdeauna cele mai bune regimente ale monarhiei, în consecinţă sunt şi astăzi, făcând parte din armata română şi ele trebuie ridicate ca să devină elita acestei oştiri (generalul se referă la Vânătorii de Munte n.a.).
  În ordinul 303 op. din 17.07, a.c. s-au fixat deja principiile de instrucţie de care avem trebuinţă ( prin ordinul citat mai sus generalul Hanzu a pregătit Divizia !6-a Inf. pentru teribilele lupte de la Tisa 20-27 iulie 1919, comandate de el în Nordul Ungariei n.a.). Acum în linia dinainte (în prima urgenţă n.a.) trebuie să ne ocupăm de disciplinarea şi exerciţiile formate pe baza regulamentelor regale române, pentru a pune o bază solidă instrucţiei militare ce va urma.

                        O R D O N:
    1. Toate formaţiunile, fără deosebire, vor intra în efectivul prescris. Toţi caii şi căruţele, cari sunt peste efectivul prescris, se vor raporta comandantului diviziei, pentru a fi întrebuinţaţi în altă parte. Caii privaţi şi trăsurile ofiţerilor, cari nu sunt incluşi în efectiv, nu le mai sufăr la trupă în viitor, de oare ce îngrijirea acestora ne răpeşte oameni şi furaje. Drepturile de a ţine cai şi trăsuri după plac şi avere se admit numai în timpuri normale. Îmbrăcămintea, echipamentul şi armele se vor aduce în ordine.
   2. Întărirea disciplinei.
  Pentru executarea directivelor amintite, se vor face de către comandanţii de trupă programe de instrucţie.
  Baza este: în cele 3 săptămâni după primirea instrucţiunilor ordonate în 8/VIII. a. c. se vor întrebuinţa zilnic 6 ore pentru instrucţia temeinică a soldatului, fără deosebire, după formele stabilite de exerciţiul de manevră şi lupta rămân, până la companie inclusiv. Aici se va da marea atenţie exactităţei cât şi unui apel statornic.
  Acest timp de exerciţiu să servească pentru aducerea la înălţimea necesară a ţinutei şi a executărei ordinului din partea tuturor soldaţilor şi ca să cunoască formele regulamentelor române prescrise.
  Afară de acestea se vor rezerva zilnic două ore pentru instrucţia serviciului interior în mod practic şi executându-l în realitate.
  Scopul e ca serviciul interior să se execute precis după regulamentul român, formalităţile din fosta armată austro-ungară trebuie să dispară.
  Aceste 3 săptămâni vor fi baza, fundamentul pentru instrucţia ce va urma.
  Aştept ca cei chemaţi îşi vor da toată silinţa ca scopul să fie pe deplin ajuns.
 Ofiţerii şi instructorii vor supraveghea soldatul şi în timp de repaus şi la alte ocaziuni, îndrumându-l şi povăţuindu-l dacă crede că e nevoie.
  În decursul acestei perioade de instrucţie se vor face exerciţii de tragere cu toate armele; conf. ordinului dat de mine No. 303 op./17. VII. a. c. Instrucţia grenadei (aruncătoarelor de grenade n.a.) se va lăsa afară. Ea va fi executată în perioada următoare. Se va face însă aruncarea de grenade de mână cu trupa. Companiile de mitraliere şi plutoanele de legătură îşi vor continua instrucţia specială, fără a pierde din vedere baza amintită, adică disciplinarea şi serviciu interior, după regulamentele din regat.
  Repet încă o dată că soldatul ardelean trebuie condus strict, însă cu dreptate. Tratamentul impulsiv, nesocotit, sau chiar bătaie nu le suferă deloc şi produc răzvrătiri. Opresc complet bătaia la trupă , care nu poate fi aplicată, fără pe căi legale. Un superior care bate să desjoseşte (se înjoseşte n.a.) pe sine însuşi şi arată că nu-i capabil să-şi ajungă scopul prin alte mijloace.
  3. Instrucţia morală.
 Se vor ţine şedinţe, unde se va arăta trecutul şi viitorul neamului nostru românesc, se va arăta soldatului ce datorie are el acum de îndeplinit faţă de tron, patrie şi neam. Tot o dată se vor cultiva (învăţa n.a.) şi se vor introduce cântări patriotice şi ostăşeşti române. şedinţe cu coloane (teme n.a.) economică, agricultură, silvicultură, creşterea vitelor, valoarea banilor, averile care aşteaptă a fi exploatate în România Mare (mine, petrol, sare, lemne, etc.) vor fi de mare folos.
  şefii de corpuri militare vor alege ofiţeri anume pentru astfel de prelegeri, care vor îndeplini această misiune, mergând dacă e nevoie de la unitate la unitate.
  4. Instrucţia ofiţerilor.
 Cu aceasta va fi însărcinat în fiecare corp ardelean un ofiţer superior bine pregătit din Regat. Ridicarea simţului ofiţeresc, întărirea moravurilor bune şi cinstite vor forma şi aici baza. Cunoştinţele regulamentelor şi instrucţiunilor din Regat se va cultiva cu cel mai mare zel.
 Mână în mână cu această instrucţie, şefii de corp şi batalioane îşi vor da toată silinţa ca să ridice spiritul corpului ofiţeresc la un nivel mai înalt. Abaterile morale din partea ofiţerilor să nu se mai întâmple, căci nu le voi suferi; mai bine ofiţeri mai puţini şi buni, decât mulţi, din care o parte defecţi.
  5. Instrucţia subofiţerilor.
 Aceasta se va face deosebit, fiind adunaţi sau la companie sau la batalioane. Dacă ne vom da acum când avem timp puţină silinţă, de sigur că valoarea subofiţerilor va creşte. Va fi de lipsă şi aici ca să se selecteze.
  6. Artileria.
Va urma instrucţia după principiile amintite. Se va da o deosebită atenţie întreţinerei cailor şi a întreg materialul, precum şi exerciţiului de călărit şi conducerii cailor înhămaţi.
 Rog ca D-nii comandanţi de brigadă (trataţi de generalul Hanzu drept colegii săi şi nu subordonaţi n.a.) a supravegea instrucţia, îndreptând acolo unde crede că este nevoie.
  7. Fiecare corp îmi va înainta cât de curând un program detaliat, din care să se poată vedea: cum se va desfăşura zilnic instrucţia în perioada I-a de 3 săptămâni.
  8. Directivele pentru perioadele următoare de instrucţie se vor da la timp.
             Comandantul Diviziei 16-a Infanterie.
             General (s. s.) Alexandru Hanzu.
    şef de Stat Major, Lt. Col.(s.s.) Artur Phleps”.   
 Prin ducerea la îndeplinire a tuturor dispoziţiilor din acest ordin s-a făcut primul pas concret de unire a armatei Transilvaniei cu armata Regatului României. Ordinul a fost apreciat de Casa Regală, de politicieni şi de comandanţii militari ai României, care l-au preluat şi aplicat la trupele din Bucovina, Basarabia şi apoi în toată ţara.
  Prin patriotismul şi profesionalismul demonstrat, prin străduinţele sale pentru organizarea Armatei Transilvaniei şi a Vânătorilor de Munte din toată România Mare, prin ordinele de front date acestei armate, prin excepţionalele fapte de arme ale unităţilor ardelene comandate de la Apuseni la Budapesta, prin exemplul personal, generalul Alexandru Hanzu a fost recunoscut de toţi conducătorii politici şi militari ca o mare personalitate. Cât de greu i-o fi căzut primului ministru Ion I. C. Brătianu, care nu-i prea agrea pe cei trei generali ardeleni Ioan Boeriu, Dănilă Pop şi Alexandru Hanzu veniţi din armata habsburgică, când l-a felicitat pe Hanzu pentru ocuparea Budapestei cu diviziile XVI şi XX, printr-o telegramă pe care i-a trimis-o pe 4 august 1919.
 
     În perioada interbelică Alexandru Hanzu fost consilierul viitorului rege Carol II, s-a ocupat de consolidarea armei vânătorilor de munte de la Batalionul 16 Miercurea Ciuc, până Corpul de Armată al Vânătorilor de Munte de la Bucureşti şi a comandat pe rând: Divizia 16 de la Bistriţa, Divizia 17 de la Oradea, Corpul Vânătorilor de Munte, când Carol II a fost plecat din ţară 1927-1930, Corpul 6 Armată din Nordul Ardealului, apoi a fost inspectorul general al armatei regale până la 20 august 1938, când a fost instalat la Cluj cu ceremonie oficială, de Carol II şi primul ministru Armand Călinescu, Rezident Regal al ţinutului Someşurilor.
  Ca guvernator militar al Ardealului de Nord, în condiţii grele a administrat bine regiunea şi a organizat refugiul la Sibiu a universităţilor şi instituţiilor româneşti din Cluj după Dictatul de la Viena.
  La 7 septembrie 1944, într-o situaţie militară tensionată, prin decret regal, generalul a preluat administrarea Comitatului Sibiu şi funcţia de primar al Sibiului de la Alfred Dorff.
  Din 1918 şi până în 1945 a fost membru de drept al Marelui Cartier General. A fost pensionat de Regele Mihai în decembrie 1942, a fost reactivat tot de rege la 7 septembrie 1944 .
   Comuniştii şi ruşii l-au lăsat fără pensie şi i-au confiscat casa în ianuarie 1948 şi a murit în mizerie în noiembrie 1949, într-un subsol din Cluj, unde l-a ocrotit şi pe prietenul său generalul Dănilă Pop, rămas şi el fără casă, soldă şi singur pe lume.
  Iată fotografia generalului de corp de armată Alexandru Hanzu, la vârstă de 73 de ani, în 1944.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
qhouse sibiu

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia