Tribuna
Apa Canal
Sometra Copşa Mică la 70 de ani.
12807 vizualizari
Sometra Copşa Mică la 70 de ani.

În această întreprindere am cunoscut oameni deosebiţi, cu un suflet şi caracter cum rareori am mai întâlnit şi pentru asta nu pot decât să fiu mândru, după atâţia ani, de la ieşirea mea la pensie. În luna august 2009 se împlinesc 70 de ani de când s-a pus temelia uzinei de producere a zincului, singura din ţara noastră. Construcţia ei a început cu hala de producere a creuzetelor şi s-a continuat cu hala cuptoarelor de distilarea zincului, şi a fost finanţată de Societate Naţională de Exploatări Miniere, de unde şi denumirea uzinei „SONEMIN”, cu sediul în Bucureşti str.Polonă, unde era Direcţia generală şi Consiliul de Administraţie. Construcţia cuptoarelor şi a coşului de evacuare a gazelor din cărămidă, au fost realizate de meşterii Zavatzki Anton şi Crauciuc Alexandru, trimişi de la Baia Mare, ca apoi să se stabilească aici, prin căsătorie. Uzina a fost amplasată pe un teren ce aparţinea comunei Axente Sever (de cca.55 ha) la confluenţa Visei cu râul Târnava Mare. Amplasarea aici a fost dictată de trei factori principali: existenţa în zona a unui combustibil foarte ieftin(pe atunci), gazul metan, existenţa unor rezerve de concentrate zincoase în bazinul Devei din Munţii Apuseni şi existenţa în apropiere a staţiei de cale ferată Copşa Mică. Cuptoarele foloseau ca materie primă aglomerat zincos livrat de Uzina ,,Phoenix’’ din Baia Mare. La 20 noiembrie 1940 a fost produs primul lingou de zinc în România. Interprinderea avea doar 150 de angajaţi şi un pavilion administrativ. Funcţionarea normală a celor trei cuptoare de distilare a zincului a început însă la 1 ianuarie 1941, cu un capital investit de 120.000.000 lei, prelucra 9000 tone de aglomerat zincos din care se extrăgeau circa 4.500 tone de zinc anual. În anii celui de-al II-lea Război Mondial, aglomeratul zincos s-a obţinut foarte greu de la Uzina ‚,Phoenix” din Baia Mare. Din acest motiv uzina a fost oprită aproape un an. În anul 1943 s-au produs numai 1271,65 tone, de zinc metalic şi dispunea de 192 angajaţi: 152 români, 19 germani, 17 maghiari şi 4 alte naţionalităţi. După război uzina a rămas aproape la aceeaşi capacitate până la naţionalizarea din anul 1948. Angajatul cu numărul 1 matricol a fost tehnicianul Tarţa Ioan, soţia acestuia se află în viaţă şi în curând va împlini vârsta de 102 ani. Consiliul de Administraţie era condus de avocatul Gheorghiu Alexandri, iar problemele tehnice ale uzinei erau rezolvate de un consilier belgian, ing.Wan de Velde Charles. În perioada 1948-1961 s-a trecut printr-un amplu program de dezvoltare etapizat, care a dus la o creştere a capacităţilor de producţie şi lărgirea produsului finit. Extragerea zincului se baza pe tehnologia clasică de distilare în cuptoare, în retorte orizontale de tip Birkengang, astfel că în trimestrul al II-lea 1955 uzina dispunea de 11 cuptoare, ca apoi numărul lor să ajungă la 14, în 1960. Pentru a nu mai fi dependentă de uzina din Baia Mare în asigurarea cu aglomerat zincos, în luna martie 1955 a intrat în funcţiune prima masă rotativă de tip Dwight Lloyd de aglomerare a concentratelor zincoase, apoi în anul 1959 se pune în funcţiune cea de a doua masă D.L.
În iunie 1955 intră în funcţiune primul cuptor rotativ de tip Wäeltz pentru producerea oxizilor de zinc din zgurile rezultate de la cuptoarele de distilare, apoi în anul 1959 este pus în funcţiune cel de-al doilea cuptor. În aprilie 1957 se produce pentru prima dată acid sulfuric la Copşa Mică ce folosea ca materie primă pirită, instalaţie cu o capacitate de producţie de 100 tone/zi. În luna noiembrie 1959 se pune în funcţiune instalaţia de rectificarea zincului de tip New-Jersey şi apoi în anul 1960 se amplifică fabrica de acid sufluric. Din anul 1948 până în anul 1960 producţia de zinc a crescut de circa 7 ori. Din 1956 s-a obţinut şi cadmiul metalic. Pe lângă aceste secţii productive s-au construit sectoarele auxiliare necesare, fiind extinse totodată şi reţelele de utilităţi.
Din anul 1960 ţara noastră a devenit exportatoare de zinc laminabil, de unde până atunci România importa acest produs. De la naţionalizarea din anul 1948 până în 1961 uzina a avut următorii directori: Tomas Gheorghe, Bugar Anton, Pop Ludovic, ing.Berghezan Ioan, ing.Policală Gheorghe, ing.Buda Ioan.
Începând cu anul 1961 uzina a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare extrem de importantă pentru metalurgia neferoasă din România. S-au început tratativele cu firma britanică ,,Imperial Smelting Processes’’ (I.S.P) pentru realizarea unei instalaţii complexe de extragere concomitentă a zincului şi plumbului din concentrate miniere complexe şi astfel uzina a fost supusă unei restructurări şi modernizări majore. În cadrul procesului de dezvoltare s-a prevăzut construirea unei instalaţii de aglomerare sub presiune de tip bandă, cu recuperarea sulfului într-o instalaţie de acid sulfuric, cu o capacitate de producţie de 100.000 tone pe an, şi un furnal cu anexe pentru extragerea zincului şi plumbului. Aceste instalaţii au intrat în funcţiune în iarna anului 1966 şi la scurt timp au atins parametrii proiectaţi.
Pentru prelucrarea până la produsul final a semifabricatelor, în cursul anului 1968 a intrat în funcţiune instalaţia de decuprare şi rafinare a plumbului pe cale electrolitică. Concomitent în aceste instalaţii se recuperează metale dispense ca: stibiu, cupru, bismut şi metale preţioase aur şi argint, sub forma unor aliaje, într-o instalaţie de prelucrare a nămolurilor anodice. Acum se produce şi pentru prima dată în ţară indiu. Pentru recuperarea şi îmbunătăţirea calităţii cadmiului, s-a construit în anul 1968 o instalaţie de rafinare termică a cadmiului, apoi în 1969 a fost pusă în funcţiune instalaţia de producere a sulfatului de zinc cu o capacitate de 8000 tone pe an. În anul 1976 a fost pusă în funcţiune cea de a doua linie de extragere concomitentă a zincului şi plumbului de tip I.S.P. Trebuie să precizăm că prima linie a fost a cincea din lume şi a avut un înalt grad de mecanizare şi automatizare după ultimele cuceriri ale tehnicii din aceea vreme. Corespunzător cu amplificarea secţiilor de producţie a instalaţiilor, s-a lărgit şi asigurarea cu utilităţi a uzinei, fiind în acest scop construite: barajul pentru apa industrială pe râul Târnava Mare, staţia electrică de 110.000 KV, fabrica de oxigen, un pasaj denivelat pentru fluidizarea circulaţiei de transport auto peste reţeaua de cale ferată a gării Copşa Mică, coşul de dispersie de mare înălţime de 250 m.
Astfel Întreprinderea Metalurgică de Metale Neferoase din Copşa Mică a devenit în anul 1971 cu o mare pondere în economia judeţului Sibiu, participând cu aproape 10% la producţia globală industrială şi cu 7% la producţia de metale neferoase a întregii ţări. Procesul de extindere, modernizare şi diversificare a producţiei a continuat în perioada care a urmat, şi prin realizarea unor noi capacităţi de producţie, dublând practic producţia celor două metale de bază: zincul şi plumbul. O nouă instalaţie de extragere concomitentă a zincului şi plumbului(a doua platformă), cu o capacitate de 30.000 tone de zinc pe an şi 20.000 tone de plumb pe an, cu asimilarea în ţară a unora din principalele utilaje. O nouă instalaţie de rafinare electrolitică a plumbului cu o capacitate de 24.000 tone/an. Evident, a continua cu descrierea amănunţită a tuturor celor ce s-au construit, ar fi destul de greoaie şi fără importanţă momentan. Din anul 1990 producţia a scăzut brusc, până în 1995-1996 când, la unele sortimente s-a atins din nou nivelul din 1989. După acest an întreprinderea şi-a redus considerabil producţia, numărul angajaţilor a scăzut de la 4200 la jumătate, apoi numărul lor după privatizare să ajungă la circa 1200 persoane.
În perioada anilor 1990-1998 întreprinderea a supravieţuit datorită unor conducători ce au acţionat cu multă abnegaţie, precum ing. Obădău Marin, ing. Vasilescu Liviu, ing. Fazekas Mihai, cărora li s-a datorat continuitatea activităţii întreprinderii până la privatizare. Contractul de vânzare-cumpărare a întreprinderii a fost semnat joi, 24 septembrie 1998, pachetul majoritar de acţiuni revenind Holdingului Mytilineos din Grecia, cu 60,044% din acţiunile societăţii S.C SOMETRA.SA Copşa Mică. De la înfiinţare, întreprinderea a purtat mai multe denumiri: ,,SONEMIN” până în anul 1950, apoi Uzina ,,21 Decembrie” după ziua de naştere a lui Stalin, până la 28 februarie 1961, Uzina Chimică Metalurgică (U.C.M) până la 1 iulie 1970, când devina Uzina Metalurgică de Metale Neferoase (U.M.M.N), din 1 ianuarie 1973 Interprinderea Metalurgică de Metale Neferoase (I.M.M.N) până la 1 martie 1990, când se transformă în Combinatul de Metale Neferoase, apoi din 1 ianuarie 1991 poartă denumirea de Societatea Metalurgică Transilvană (Sometra).
În perioada 1961-1998 întreprinderea a fost condusă de: Directori Generali, ing.Müller Boleslav, ing. Bodea Nicolae, ing. Obădău Marin. Directori: Ing. Staicu Florea, ing.Fazekas Mihai, ing. Vasilescu Liviu, ing.Crişan Ioan, ing. Rus Nicolae şi alţii. Contabili Şefi: Marian Lucian, Negrea Dorina, Băhnean Vasile, Oltean Rozalia.
Alte persoane care s-au evidenţiat: Ing. Zűlltner Wilhelm, ing.Voiculescu Ioan, ing. Plăianu Clemente, ing. Stirner Hans, ing. Zaharescu Constantin, ing.Moldovan Remus şi alţii. De la 1 februarie 2009 S.C SOMETRA S.A şi-a oprit temporar activitatea din cauza costurilor de producţie mai mare decât preţul metalelor, datorită crizei mondiale cu toate efectele ei. Construirea şi dezvoltarea a avut două efecte majore în această zonă: una pozitivă şi alta negativă. Cea pozitivă având o dinamică de dezvoltare importantă. În perioada anilor 1950-1960 s-au construit numeroase case şi blocuri de locuit în aşa numita ,,Colonie de intervenţie”, astfel că în anul 1961 Copşa Mică a devenit oraş. În această situaţie s-a dezvoltat şi reţeaua sanitară. Astfel, din anul 1957, s-a înfiinţat un complexul medical spital-policlinică care, într-o clădire adăpostea secţiile de interne şi chirurgie, iar în alta policlinica propriu-zisă, incluzând serviciul de stomatologie cu 4 medici şi un serviciu de urgenţă amplasat la parterul dispensarului policlinic. În anul 1969 existau 105 paturi pentru bolnavi, inclusiv secţia de obstretică- ginecologie.
Demn de subliniat este faptul că personalul medical a lucrat cu abnegaţie într-un mediu poluat, dar şi-a adus contribuţia certă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei şi salariaţilor de pe platforma industrială.
O personalitate marcantă a lumii medicale copşene a fost Dr. Mihu Dumitru, oftalmolog, medic director care în anul 1975 operează cu succes două surori gemene, de cataractă congenitală, operaţie reuşită ce a fost televizată pe canalul TVR 1. Este demnă de subliniat evoluţia ascendentă a oraşului Copşa Mică cu clădiri sociale şi culturale ca: Şcoala Tehnică cu profil chimic şi metalurgic, Casă de cultură, Cantina pentru 2000 de mese pe zi, Liceul teoretic, Şcoala elementară, gradiniţa, stadionul şi altele. S-a realizat staţia pentru apă potabilă, reţeaua de alimentare şi canalizarea oraşului. Toate acestea cu sprijinul şi sub îndrumarea celor două interprinderi copşene.
Nici latura sportivă nu a fost neglijată, astfel ,,Sometra” a avut o echipă de fotbal aproape de la înfiinţarea ei, apoi echipa a activat mulţi ani în liga a-III-a. Echipa de handbal masculin de prima ligă, de volei feminină şi masculină, popicărie, concursuri anuale inter-secţii de fotbal, de şah şi altele. Extinderea oraşului Copşa Mică s-a făcut pe un teritoriu al comunei Axente Sever, relieful oraşului nu permitea această extindere. Din anul 1950 până în 1989 suprafaţa oraşului s-a mărit cu circa 150 hectare fiind inclusă şi suprafaţa Întreprinderii ,,Sometra”. Pentru corecta informare a opiniei publice trebuie, să precizăm că în timp au apărut informaţii în unele lucrări despre Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alte mari personalităţi care au venit la ferma lui Marin Ciortea, un specialist în extragera gazului metan, care şi-a cumpărat un teren în comuna Axente Sever, a construit o casă, a înfiinţat o fermă de animale, gospodărie ce se afla la Nr.395. Actualmente în casă se află Biserica Ortodoxă. Toate informaţiile apărute arată prezenţa acestor mari personalităţi la ferma lui Marin Ciortea din Copşa Mică, informaţii inexacte, ele fiind legate doar de apropierea fermei de gara C.F.R Copşa Mică.
Mai trebuie să precizăm că Marin Ciortea până în anul 1948 plătea toate taxele şi impozitele la Primăria din Axente Sever, iar în anul 1946 apare pe lista chiaburilor cu 15 jugăre de pământ şi alte bunuri - la Axente Sever. Numeroşi cetăţeni din comunele învecinate au muncit în aceste două întreprinderi copşene, venitul lor fiind mult mai mare decât al celor ce munceau în agricultură. Numai în comuna Axente Sever între anii 1950-1989 s-au construit din temelie 485 case, iar altele au fost modernizate oferind sătenilor tot confortul ca în mediul urban. Aceste două întreprinderi copşene au avut o mare influenţă în construcţia blocurilor în oraşul Mediaş, apartamente repartizate unor salariaţi de aici.
Una din problemele deosebite cu care s-a confruntat zona Copşa Mică a constituit-o poluarea. Efectele poluării atmosferice, ca rezultat a proceselor de producţie a celor două întreprinderi ,,Sometra” şi ,,Carbosin”, au avut un efect negativ. Desigur în toată lumea asemenea întreprinderi poluează, oricât de multe măsuri vor fi luate, însă contează cel mai mult gradul de poluare cu efectele lui asupra mediului înconjurător. La ,,Sometra’’ cele două linii tehnologice erau cunoscute sub denumirea de ,,platforma veche” şi “platforma nouă”. Instalaţiile de la ,,platforma veche” au fost concepute şi realizate între anii 1939-1960, la nivelul tehnicii perioadei respective, problema poluării şi în ansamblu a condiţiilor de muncă, neacordându-i-se atenţia cuvenită. Din acestă cauză instalaţiile care funcţionau pe ,,platforma veche” au constituit principalele surse de poluare.
În ceea ce priveşte instalaţiile ce constituiau ,,platforma nouă“ acestea au fost construite după 1960, la un nivel tehnic ridicat pe plan mondial, fiind echipate cu instalaţii de desprăfuire şi captare a gazelor. În principal noxele proveneau din fondul de noxe produse pe ,,platforma veche” şi antrenate de curenţii atmosferici. Odată cu introducerea noilor tehnologii a început oprirea şi dezafectarea vechilor instalaţii cu randamente mai slabe şi generatoare de poluare. Pentru diminuarea şi mai mult a poluării, mai ales în cazul opririlor accidentale şi a celor planificate săptămânal, s-a construit ,,Coşul de dispersie” înalt de 250 metri, numai în acest scop, în aceste cazuri gazele sulfuroase treceau prin trei trepte de desprăfuire şi apoi erau îndreptate spre coş. Astfel, prin această lucrare s-a realizat o acţiune majoră de reducere a poluării şi reconstrucţia, ecologică în zona cea mai calamitată de la Copşa Mică.
În intervalul de timp 1996-1998 s-au îmbunătăţit instalaţiile de purificare a gazelor, prin introducerea unui nou sistem de filtrare a pulberilor. Prin privatizarea S.C SOMETRA S.A exista speranţa că, poluarea se va îndepărta şi noxele evacuate în atmosferă se vor încadra în limitele admisibile. Valoarea tranzacţiei a fost de peste 20.000.000 dolari. Contractul prevedea un volum însemnat de investiţii garantate de depoluarea zonei şi îmbunătăţirea climatului social. În acest sens a fost întocmit un ,,Program de conformare” în vederea funcţionării întreprinderii în conformitate cu Legea Protecţiei Mediului Nr.137/1995 care cuprindea 14 măsuri privind diminuarea impactului asupra factorilor de mediu, cu scadenţă la finele anului 2002, însă din păcate nu a fost aşa. Zona Copşa Mică, poate reînvia şi poate relua dezvoltarea eliberată de coşmarul poluării prin realizarea tuturor măsurilor cuprinse în program. Nu este o exagerare când spunem, că oamenii de aici au o viaţă mai scurtă cu aproape 10 ani, pentru că datele de morbiditate arată acestea.
În final, considerând că este o datorie de a insera numele unor personalităţi, care în decursul mai multor zeci de ani şi-au adus o contribuţie la dezvoltarea întreprinderii şi a oraşului Copşa Mică, cât şi la ridicarea prestigiului acestora, oameni care sub o formă sau alta au vegheat, în limita posibilităţilor şi la sănătatea locuitorilor din zonă. Ce rămâne înainte de toate? Respectul şi admiraţia faţă de ei. Aici mă voi referi la câţiva oameni de mare valoare morală şi profesională, pe care i-am cunoscut, în anii îndelungaţi pe care i-am muncit aici.
Inginerul Buda Ioan, care prin calităţile sale de specialist şi bun conducător a pus bazele dezvoltării moderne a uzinei şi a viitorului oraş Copşa Mică. După o scurtă perioadă, cât s-a aflat ca director la ,,Sometra” a fost promovat ca director general în Ministerul Chimiei şi Metalurgiei la Bucureşti. Deşi era departe de uzina consacrării sale, gândul şi inima i-au rămas tot aici la Copşa Mică dând un sprijin substanţial conducerii întreprinderii la problemele cu care se confruntau. Inginerul Müller Boleslav, cel care a preluat conducerea uzinei, şi-a dedicat cei mai frumoşi ani ai vieţii sale timp de 35 de ani, dintre care aproape 30 de ani ca director general până la pensionarea sa în anul 1990. A avut o contribuţie hotărâtoare la dezvoltarea întreprinderii şi a oraşului Copşa Mică.
În semn de apreciere şi recunoştinţă în anul 2003 cu ocazia sărbătoririi a 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Copşa Mică i-a fost decernat titlul de Cetăţean de Onoarea a oraşului. De un mare sprijin în conducerea întreprinderii şi rezolvarea multiplelor probleme de ordin tehnic şi administativ mi-au cucerit admiraţia ing. Staicu Florea, director tehnic ani îndelungaţi, ing. Crişan Ioan şi regretatul ing. Rus Nicolae, buni conducători de secţii productive şi apoi directori comerciali, care cu multă pasiune au muncit de la ieşirea de pe băncile facultăţii până la pensionare. Inginerul Moldovan Remus era considerat cel mai bun specialist din ţară în producerea acidului sulfuric. Nu poate fi trecut cu vederea că aici s-au format buni specialişti în mai multe domenii din rândul maiştrilor şi al muncitorilor care au fost solicitaţi să asigure asistenţă tehnică peste hotare.
Astfel, în anul 1976, la solicitarea unei întreprinderi de comerţ exterior de la Bucureşti, au fost trimişi mai mulţi specialişti pentru a continua lucrările de montaj şi punerea în funcţiune a celui mai mare complex de prelucrare a fosfaţilor din Africa şi poate din lume, la Hammrawein în Egipt, pe malul Mării Roşii. Colectivul de specialişti compus din: ing. Zűlltner Wilhelm, şef şantier Dăian Stelian, Pintea Iosif, Mateffi Karol, Madghech Ervin, Opriş Nicolae, Gabor Ioan, Loghin Petru, Suciu Eugen, Suciu Dumitru s-a comportat la un înalt nivel profesional, fiind apreciaţi în mod deosebit de colegii egipteni. La scurt timp de la punerea în funcţiune a complexului, acesta a atins parametrii proiectaţi. Presa egipteană a avut numai cuvinte de laudă la adresa specialiştilor români. La inaugurare urma să sosească şi preşedintele de atunci al Egiptului, Mohammed Anwar El Sadat şi să acorde unele distincţii personalului român, dar a apărut acel moment deosebit, neaşteptat de multă lume, la o vizită istorică la Ierusalim, când preşedintele Egiptului expune în Kneset principiul unui acord de pace. Vizita preşedintelui a fost amânată, apoi anulată.
Când am scris aceste rânduri m-am gândit la numeroşii mei colegi de muncă, de mare valoare profesională şi morală, oameni ce şi-au desfăşurat activitatea în condiţii deosebit de grele şi periculoase.
Inspirat de aceste generoase fapte, încerc să fac o faptă bună, să aduc un omagiu celor aproape 30.000 de oameni ce au muncit în această întreprindere şi să ofer ocazia de a-şi reaminti că există undeva, în nordul judeţului Sibiu un loc unde oamenii au reuşit să supravieţuiască. Acest loc se numeşte ,,SOMETRA” Copşa Mică.
Doresc tuturor sănătate şi o viaţă plină de bucurii.


Iunie 2009 Ioan Gabor - pensionar




comentarii
10 comentarii

Sa va bagati ceva in fabrica voastra. Toata lumea s-a ferit de zona asta pana nu s-a inchis. si oricum acolo au lucrat toata prostimea zonei. ca acum s-au angajat in alte parti si nu sunt in stare de nimic. Sa va bucurati ca s-a inchis si ca respirati aer curat.de ar putrezii toata fabrica sa nu mai auzim de ea niciodata.
hj
21.07.2009 16:10
am vazut oameni pe paturile de spital cum nu puteau sa se miste din cauza plumbului acumulat de organism oameni care erau sanatosi anainte de a intra in sometra nu ma bucur ca sa inchis dar macar copii nostri speram sa traiasca mai sanatosi ca noi.cu respect un baiat care a avut sansa sa lucreze numai5 ANI in mediul acesta luminat find de o doctorita din spitalul mun sibiu.cu respect va salut cristi din MADRID.pa pa
cristi spania
21.07.2009 21:29
Un locuitor din Axente Sever a fost trimis
abc
23.07.2009 08:56
Sincere felicitari si tot respectul domnului IOAN GABOR, pentru daruirea si rigurozitatea cu care a intocmit amplul si documentatul articol despre Sometra Copsa-Mica, omagiu adus "generatiei de aur" care prin sacrificii, abnegatie si entuziasm au pus temelia si bazele dezvoltarii uzinei de producere a zincului, singura din tara noastra.
Pios omagiu si adanca recunostinta tuturor acestor oameni.
Monica
24.07.2009 09:18
Sincere felicitari si tot respectul domnului IOAN GABOR, pentru daruirea si rigurozitatea cu care a intocmit amplul si documentatul articol despre "SOMETRA- Copsa-Mica
MONICA
24.07.2009 09:28
E mai bine ca au ramas fara servici 900 de oameni? Cine le pune o paine pe masa copiilor? A uitat lumea de alimentele lunare? Salariile nu erau prea mari dar avand in vedere situatia de astazi era destul de bine? Oricum cei care au plecat spun ca e foarte bine ca nu mai lucreaza la Copsa si sper sa se inchida de tot. Oare?
A.O.
09.08.2009 22:38
Stimate domnule Ioan GABOR,

Nu cred ca as gasi cuvinte potrivite care sa exprime bucuria surprizei pe care mi-ati facut-o. Va multumesc din suflet si din toata inima va felicit pentru aceasta mare realizare numita "Monografia localitatii Axente Sever
Sorin - ITALIA
12.08.2009 22:03
Sincere Felicitari dle Gabor pentru materialul foarte documentat, desi am lucrat multi ani la Sometra de unde am crescut si scolit copiii, trebuie sa recunosc ca am aflat multe lucruri interesante scrise de dumneavoastra. Pe cand urmatoarea dvs. carte, asa cum ne-ati obisnuit, la fel de interesanta?
Va doresc multa sanantate, putere de munca si viata lunga.
N.C.
12.08.2009 22:12
Va multumesc de apreciere. Si va informez ca ultima carte "Drumuri printre amintiri" va fi lansata in comuna Axente Sever
Ioan Gabor
21.08.2009 10:22
O fost odată ! Sper sa fie doar un vis urat pentru toți copsenii
LS
12.04.2014 01:15
Din aceeasi categorie
Astra Film Festival

Sibiu Open

Pefoc
A.D.I. Eco Sibiu
VISA MEDICA
Compa
Comunicat Scoala Jina
Licitatie publica

EVENIMENT TV

ACCENT MEDIA