Tribuna
Ziua Mondială a Libertăţii Presei se poate. Ziua Ziaristului Român de ce nu se poate?
Ziua Mondială a Libertăţii Presei se poate. Ziua Ziaristului Român de ce nu se poate?

Data de 3 mai reprezintă, în calendarul zilelor internaţionale recunoscute sau hotărâte de ONU, Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Există, de altfel, o copleşitoare inflaţie a Zilelor Mondiale, unele serioase, altele hilare, unele fireşti, altele absurde, altele stupefiante, unele inutile, altele redundante. O simplă enumerare a lor scoate la iveală o grabă frenetică, demnă de o cauză mai bună, pentru ocuparea zilelor anului cu dedicaţii care mai de care mai mondiale sau mai internaţionale: Ziua Mondială a Scriitorilor, Ziua Mondială a Radioului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială a Bolnavului, Ziua Internaţională a Copilului Bolnav de Cancer, Ziua Mondială a Sindromului Down, Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei, Ziua Internaţională a Comemorării Victimelor Sclaviei şi Comerţului Transatlantic cu Sclavi, Ziua Internaţională de Toleranţă Zero faţă de Mutilarea Genitală a Femeilor, Ziua Mondială a Zonelor Umede, Ziua Internaţională a Vizibilităţii Persoanelor Transgen, Ziua Star Wars, Ziua Internaţională a Moaşelor (a Moaştelor încă nu), Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua Internaţională a Somnului, Ziua Mondială a Vrabiei, Ziua Internaţională a Pisicii, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internaţională a Văduvelor, Ziua Internaţională a Stângacilor etc., în total peste 300. Presa este onorată, în acest inventar festivist, cu două zile mondiale/internaţionale: Ziua Internaţională a presei libere (20 aprilie) şi Ziua Mondială a Libertăţii Presei (3 mai).
S-ar zice că profesia de ziarist beneficiază, conform acestor „dedicaţii”, de un respect special. Din păcate, în România este doar un respect formal, un decor în spatele căruia se ascunde, de fapt, libertatea de a îngrădi libertatea presei, folosind instituţiile democraţiei.
Ziua Mondială a Libertăţii Presei constituie pentru noi un prilej de reflecţii complexe şi grave. Aşa cum se ştie, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România încearcă, de mai bine de 4 ani să impună, la nivel legislativ, o Zi a Ziaristului Român, iar acea zi să fie 28 iunie. Motivul: 28 Iunie 1883 a fost ziua „arestării” libertăţii presei, ziua în care Eminescu a fost scos cu forţa din viaţa publică şi băgat în cămaşa de forţă. Propunerea UZPR a avut şi are un sens profund, de reflecţie şi apărare a libertăţii de exprimare, nu o zi de petrecere cu mici şi bere. Îndârjirea cu care Parlamentul României respinge legiferarea unei asemenea zile simbolice denunţă realitatea faptului că aşa-zisa libertate a presei este, în România, un concept fără conţinut, o farsă mediatică împotriva mass-media. Principalii exponenţi ai „rezistenţei” parlamentare împotriva acestei zile au fost/sunt Georgică Severin şi Gigel Ştirbu (fostul, respectiv actualul preşedinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor). Iar ceea ce trezeşte noi semne de întrebare este faptul că după ce, în repetate rânduri, Parlamentul a fost pe punctul de a vota legea iniţiată de UZPR în acest sens, ea a fost respinsă la intervenţia unei structuri mediatice (sau declarat mediatice), având în spate un ONG şi un partid politic. Organizaţia media este Centrul de Jurnalism Independent, ONG-ul este ActiveWatch („organizaţie de drepturile omului care militează pentru comunicarea liberă în interes public”) iar partidul este USR.
Faptele vorbesc de la sine: în România, libertatea presei este asediată din exterior, de instituţiile care ar trebui să o apere (Parlamentul şi Guvernul), şi subminată din interior, de (pseudo)jurnalişti care servesc „libertăţile” domnului George Sörös. Pentru că, altfel, cine poate răspunde coerent la următoarea întrebare: în condiţiile în care calendarul celebrărilor internaţionale e invadat de zile care de care mai excentrice (Ziua Vrabiei, Ziua Văduvelor, Ziua Zonelor Umede etc.) iar libertatea presei are consacrate două zile mondiale, de ce nu e posibilă şi Ziua Ziaristului Român? Sunt incompatibile? Ziaristul român n-are consistenţă identitară? N-are drepturi? Sau reperul care fundamentează personalitatea presei româneşti în concertul presei europene şi mondiale - jurnalistul MIHAI EMINESCU - este persona non grata? Iarăşi?...
La 3 mai, este celebrată, aşadar, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, hotărâtă de Adunarea Generală a ONU, la 23 decembrie 1993, la Windhoek, în Africa de Sud. Un bun prilej de reflecţie pe tema libertăţii şi a represiunii.


Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România
Departamentul de Comunicare

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia