Tribuna
Astra film
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu la 50 de ani.
Rectorul Ioan Bondrea: „Universitatea scade sau crește în prestigiu prin absolvenții ei. Noi, cadrele didactice, nu suntem numai transmițători de cunoștințe, în mod real ar trebui să fim formatori”
Sorana MAIER
2371 vizualizari
Rectorul Ioan Bondrea: „Universitatea scade sau crește în prestigiu prin absolvenții ei. Noi, cadrele didactice, nu suntem numai transmițători de cunoștințe, în mod real ar trebui să fim formatori”
© Răzvan NEGRU

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu aniversează 50 de ani de existență, o vârstă a maturității, iar ceea ce a ajuns astăzi instituția academică din Sibiu se datorează rectorilor, decanilor, profesorilor și studenților din tot acest timp.

Ioan Bondrea, rectorul Universității din Sibiu, vorbește, într-un interviu pentru Tribuna, despre starea învățământului superior din România și din Sibiu, despre modul în care vor marca la Sibiu cei 50 de ani de existență și despre cât este de importantă o universitate pentru evoluția unui oraș.

Rectorul ULBS spune că este nevoie ca tinerii să plece în străinătate să studieze, că încurajează mobilitatea în ambele sensuri, dar este de părere că cei care pleacă trebuie să se întoarcă. Pentru doar generațiile tinere pot schimba lucrurile.

Nu este de acord cu cei care generalizează spunând că învățământul este un dezastru, în condițiile în care școala românească are atât de multe lucruri bune. Da, dacă este ceva de reproșat, este lipsa predictibilității, faptul că schimbările frecvente din Ministerul Educației bulversează cu adevărat sistemul.

Vede studenții ca pe niște parteneri, iar rolul profesorului, cu atât mai mult în societatea actuală, crede că nu este doar acela de transmițător de cunoștințe, ci unul de formator.

Se simte confortabil în funcția pe care o ocupă pentru că face ceea ce-i place, iar tocmai acest aspect crede că ar trebui să îl înțelegem cu toții, să facem lucrurile care ne plac, să facem o specializare sau un stagiu de studii nu pentru diplomă, ci pentru cunoștințele pe care le putem deprinde.

Peste 10 ani, unele meserii pentru care ne pregătim acum nu o să mai fie și nici nu bănuim ce meserii o să apară din cauza tehnologiei, a digitizării, iar din acest motiv Universitatea încearcă să își actualizeze oferta în funcție de cererea pieței.

Îi îndeamnă pe foștii absolvenți să nu uite unde au făcut școala și nici faptul că Universitatea a pus o bază în pregătirea lor ca specialiști și în formarea ca oameni.

 

  • Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu aniversează 50 de ani de existență, este mult este puțin, cum ați aprecia acest interval?

Ioan Bondrea: Pentru o viață de om este mult, pentru o instituție academică nu este foarte mult, însă este o vârstă a maturității Universității din Sibiu. Cei 50 de ani sunt un interval de consistență și de existență modernă deoarece primele clase academice au fost în urmă cu peste 220 de ani, când Biserica a avut așa numitele Institute Pedagogice pe zona Teologiei Ortodoxe. Au trecut acești ani cu folos, nu numai pentru Universitate, dar și pentru comunitate, pentru Sibiu, căci orașele unde există viață academică s-au dezvoltat în alt mod. Ne bucură acest lucru – dincolo de recunoașterea națională și internațională – Universitatea este pentru comunitate și în folosul comunității sibiene.

  • Unde se clasează ULBS în rândul universităților din România, este o instituție de top?

I.B.: Există în lume o serie de topuri ale universităților, unele care se bazează pe ceea ce înseamnă bugetul – și sunt universități, nu numai în Europa, sau în Statele Unite, dar și în Asia,  care au bugete cât întregul Minister al Educației din România – sunt clasamente pe domenii de licență, master, pe cercetare, pe activități cu studenții, sunt o serie de astfel de clasamente. În România se face așa numitul Metaranking și acest clasament se bazează pe numărul de apariții în clasamente ale universităților românești, iar de câțiva ani încoace, de când se face acest clasament, din totalul de 24 de universități românești, noi întotdeauna ne situam pe locurile 7-8. Și eu apreciez aceleași criterii utilizate de aceste clasamente, în care nu se ia totul global în universitate, ci pe programe, pe activitatea de cercetare. Universitatea este într-o poziție fruntașă în țară, atât ca număr de studenți, calitatea procesului didactic, a activității de cercetare, a internaționalizării – pentru că am pus un  mare accent în strategia noastră pe mobilitate, pe aducerea de mulți studenți din străinătate, dar în același timp pe a trimite și studenții noștri, prin programul Erasmus Plus, în alte universități din lume.

  • Câți studenți are ULBS?

I.B.: Încă suntem în timpul derulării admiterii de toamnă, dar Universitatea, în ultimii ani, se poziționează în jurul cifrei de 15.000 de studenți, o cifră bună – zic – pentru Universitatea noastră, o cifră de studenți care acoperă multitudinea de programe. Așa cum bine știți, Universitatea noastră este una comprehensivă, formată din nouă facultăți, care toate contribuie la dezvoltarea și calitativă, dar și numerică a Universității. Există în jur de 700 de cadre didactice, apoi personal auxiliar; luând în calcul și studenții, suntem unul dintre cei mai mari angajatori ai Sibiului.

© Răzvan NEGRU

  • Există uneori tendința de a compara generațiile. Care este nivelul tinerilor din generațiile actuale, constatați anumite lipsuri sau, dimpotrivă, sunt mai bine pregătiți?

I.B.: Nu fac parte din categoria celor care sunt nostalgici și spun: A, pe vremea noastră, ce bun era învățământul! Fiecare etapă a vieții este trăită altfel de generații. Lumea de astăzi este altfel decât a fost lumea studenției noastre. Eu consider că, în ziua de astăzi, copiii sunt mult mai creativi, inteligenți, dar mai greu rezonează cu o anumită disciplină în ceea ce privește educația. Am avut recent o întâlnire cu liceeni olimpici și chiar studenți în străinătate, care erau în ton cu foarte multă lume din România care spune că sistemul de astăzi de învățământ nu este bun, că este slab. Dar eu mă întreb: cei care se duc în universitățile din străinătate și au rezultate deosebite nu sunt rodul învățământului de astăzi? Nu putem generaliza! Fiecare își știe drumul, calea și profilul profesional. Eu nu sunt împotriva ideii potrivit căreia copiii noștri să plece în străinătate; sunt condiții deosebite – avem și în țară condiții deosebite și pentru educație și pentru cercetare – dar nu este întotdeauna bine când auzim că plecăm din țară pentru că sistemul de învățământ este prost, că sistemul de învățământ nu este ceea ce ne așteptăm. Sunt multe lucruri care nu merg, dar sunt și lucruri care merg. Depinde și de oameni. Și ca peste tot, omul sfințește locul... Ceea ce nu ne place nici nouă, celor din sistemul de educație, este lipsa predictibilității pentru că sunt foarte multe schimbări, multe la nivelul de management decizional, schimbări care bulversează. Nu contează ce fel de guverne ai, dar Ministerul Educației ar trebui să fie unul de durată și de drum lung pentru a reuși, măcar într-un ciclu, dacă îți propui să faci o reformă, să o duci până la capăt. Astăzi vine un ministru, începe o reformă, după jumătate de an – dacă are norocul să stea jumătate de an – vine altul. În plus avem și stilul de a considera că ceea ce a făcut cineva înaintea noastră nu este bun și trebuie să o luăm de la capăt. Din acest motiv avem lucruri bulversate în sistemul educațional.

  • Care este soluția pentru a rezolva problemele din sistem?

I.B.: Mă bucur că am câteva situații în Universitate de oameni foarte buni și pe care i-am ajutat, au studiat, și-au luat doctorate, specializări în străinătate și s-au întors cadre didactice în Universitate. Eu acest lucru mi l-aș dori: să plece lumea în străinătate, dar să se reîntoarcă, pentru că degeaba ne plângem că sistemul de educație este prost în România. Cine îl poate schimba? Numai generațiile tinere care vin în România au posibilitatea aceasta. Anul acesta am trimis aproximativ 400 de studenți în mobilități în străinătate. Eu aș vrea să trimit toți studenții noștri să vadă ce se întâmplă acolo. Dacă vrem să facem schimbare, trebuie să o facem tot cu ai noștri și trebuie făcută cu generația tânără pentru că, din păcate, cei care sunt aici de mult nu cunosc realitățile din sistemul de educație din străinătate. Există o tendință generală de a încerca să avem profit cu prea puțină muncă – și studenții noștri doresc foarte multe drepturi, dar uită de obligații și atunci este foarte bine să vadă că atunci când vrei să te realizezi – și asta se întâmplă în sistemul educațional din străinătate – trebuie să fii foarte serios și trebuie să vezi ce obligații ai tu și să te interesezi de ceea ce înseamnă viitoarea profesie.

Noi încercăm să facem acțiuni cu liceele pentru că și în sistemul preuniversitar nu există, de la început, grija pentru a oferi diferite direcții pentru dezvoltarea profesională viitoare a elevilor și studenților. Rata de abandon destul de crescută după primii ani de studenție apare din această cauză. De foarte multe ori tinerii vin la o specializare sau la un program în universități împreună cu prietenii, sau pentru părinți, doar în ideea Hai să fin studenți! Și apoi își dau seama că nu este ceea ce s-ar fi așteptat sau ceea ce și-ar fi dorit.

De câțiva ani, în Universitate facem școli de vară cu elevi din țară, elevi de liceu, dintr-a IX-a și până într-a XIX-a, avem work-shop-uri în fiecare facultate și le arătăm ce anume pot să facă, astfel încât acel șoc de început să nu fie atât de mare. Am avut situații în care au venit copii care erau aproape orientați spre o anumită facultate și după ce au stat o săptămână și au văzut ce se întâmplă au decis că vor altceva. Lucrul acesta ar trebui tratat cu mai multă atenție, noi, profesorii din universități, profesorii din liceu, părinți, să le arătăm mai multe variante pentru ceea ce urmează în viața lor profesională.

© Răzvan NEGRU
 

  • Este foarte mare numărul celor care urmează studii superioare, este prea facil accesul în universități?

I.B.: În privința ponderii în totalul populației al celor care urmează studii superioare, noi avem un procent destul de scăzut față de media europeană. Sunt unii care spun că sunt foarte multe universități, dar nu este așa. Problema nu este cât de mulți intră în sistemul de învățământ superior, problema este cât de serioși sunt și cât de mulți termină. Spre exemplu, în Germania poate să intre un număr foarte mare de candidați și să termine un procent foarte mic, iar acest lucru se întâmplă și în alte universități. Este mult mai lesne astăzi să intri în universități decât înainte de 1989, pentru că este pe bază de dosare, nu neapărat admitere cu examene, dar problema nu este aceasta, ci să fii serios pe parcursul studenției și să poți să acumulezi lucruri care să-ți folosească pentru propria meserie.

Noi avem în Sibiu un mare noroc și, fără lipsă de modestie, pot să spun că Universitatea are o mare parte de „vină” pentru faptul că la Sibiu avem o platformă industrială, nu numai pentru facilități ce țin de infrastructură, ci pentru că aici găsește formă de muncă calificată. Avem în Facultatea de Inginerie foarte mulți absolvenți care sunt în aceste companii din platforma industrială. Dorința noastră este să dăm cât mai mulți absolvenți în piața forței de muncă.

  • Există parteneriate cu mediul privat?

I.B.: Da, avem un parteneriat cu mediul privat, iar dacă privim doar înspre laboratoarele din Facultatea de Inginerie, sau Facultatea de Științe, Științe Economice se vede acest parteneriat cu companiile direct de pe holuri și din laboratoare. Universitatea noastră este dată ca exemplu în întâlniri naționale sau internaționale pentru felul în care a reușit să creeze acest parteneriat între mediul de afaceri și mediul academic. Este important să creăm un echilibru între partea teoretică și partea aplicativă, aceasta din urmă neputând-o face decât în parteneriat cu companiile și instituțiile.

  • Reușește Universitatea să adapteze oferta de specializări cu oferta de pe piața muncii, în condițiile în care lucrurile se schimbă într-un ritm foarte rapid?

I.B.: Există un dinamism formidabil pe piața forței de muncă. Cu siguranță peste 10 ani unele meserii nu o să mai fie și nici nu bănuim ce meserii o să apară din cauza tehnologiei, a digitizării. Este important să fii în pas cu ceea ce este nou. Cadrele noastre didactice, în special cele tinere, încearcă să țină pasul cu noutățile și să creăm condiții astfel încât studenții să cunoască aceste aspecte. Există în acord cu companiile din zona automotive, companii de vârf, cursuri opționale adaptate la cerințele companiilor, suntem în permanență adaptați cu cerințele lor și încercăm să adaptăm planurile de învățământ. Trebuie să ai o anumită bază în ceea ce privește cunoștințele teoretice și practice, dar în disciplinele opționale putem să punem acele lucruri pe care companiile și partenerii noștri le doresc pentru a putea avea aceste cunoștințe studenții noștri, absolvenții, pentru a se adapta mai repede în piața forței de muncă.

- Care este situația financiară a Universității, aveți suficiente fonduri, finanțări?

I.B.: Niciodată banii nu ajung pentru ceea ce îți propui, iar o universitate fără laboratoare, dispozitive și aparatură pentru cercetare nu este o universitate serioasă. Nu stăm foarte rău cu bugetul, pentru că este și numărul de studenți pe care îl avem, dar o completare a acestui buget se poate realiza și chiar se face, fapt care mă bucură. Completarea se face și din proiectele de cercetare, fie că sunt finanțate din fonduri europene sau prin terți. La ora aceasta se derulează în Universitate proiecte cu finanțare europeană de aproximativ 23 milioane euro, ceea ce este foarte mult, iar din aceste proiecte sunt două mari proiecte la Inginerie și Medicină, care pot să atragă fonduri și pentru dezvoltarea bazei materiale. Ne-am dori mai mult. La nivel local lucrurile merg destul de bine, sunt câteva șantiere în Universitate, de modernizare a spațiilor de învățământ. Din păcate, în zona de infrastructură, ceea ce nu am realizat din motive externe dorinței noastre este sala de sport, neavând un teren adecvat, nu am putut să demarăm această investiție, deși proiectul este aprobat. Din varii motive, pe care nu le-am înțeles, nu putem să dezvoltăm la Facultatea de Inginerie încă un etaj din cauza lipsei de promptitudine și de lucruri făcute bine în domeniul administrativ și aici mă refer la Oficiul de Cadastru. Terenul dintre  Facultatea de Inginerie și cea de Litere nu este întabulat, deși este o Hotărâre de Guvern. Sunt  lucruri care nu țin de noi.

Am reușit la sfârșit de an, din veniturile proprii ale Universității, să cumpărăm clădirea de pe strada George Coșbuc a Facultății de Științe, altfel cei aproximativ 1000 de profesori și studenți nu ar fi avut unde să își desfășoare activitatea. Aici va trebui să investim foarte mult, fiind și o clădire istorică. Am preluat un cămin de la Primărie, pentru care așteptăm să primim autorizație astfel încât anul viitor să poată intra studenții. Lucrurile merg într-o direcție bună în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii academice și a Universității noastre.

  • Care este situația activității de cercetare în cadrul Universității „Lucian Blaga”?

I.B.: Mă bucură că există în Universitate un trend pozitiv de dezvoltare a activităților de cercetare în toate facultățile, există o tendință serios crescătoare a ceea ce înseamnă publicațiile colegilor noștri. Producție științifică, publicații în reviste serioase de cercetare sunt la Facultatea de Litere și Arte, la Facultatea Științe Socio-Umane, cercetări aplicative și cercetări cu fonduri destul de substanțiale sunt la Facultatea de Medicină, Inginerie, Științe, cercetări aplicative există și la Facultatea de Științe Agricole și Industrie Alimentară. Atunci când vorbim despre Medicină, despre Inginerie, baza materială este foarte importantă în cercetare.

Am semnat anul trecut o donație a Fundației Hasso Plattner de 4,2 milioane euro, care este un balon de oxigen pentru calitatea educației și a cercetării în Universitate tocmai pentru că este direcționată pentru a sprijini tinerii doctoranzi. În baza acestor burse Hasso Platter i-am trimis în străinătate pe colegii noștri, organizăm și dezvoltăm conferințe internaționale.

Un exemplu relevant este Congresul de cardiologie din București organizat de Universitate în parteneriat cu o asociație internațională de chirurgie cardio-vasculară, în care dr. Victor Costache este reprezentantul nostru de bază. Iată, vorbeam despre oamenii care pleacă și revin, iar Victor Costache este un astfel de exemplu foarte bun.

Mai există în universitate colegi care au avut stadii, fie în zona de cercetare, fie în zona academică, au revenit și se vede plus-valoarea pe care acești oameni o aduc.

Încercăm și sperăm, mai ales în exercițiul financiar 2021 – 2027 al Consiliului Europei, alocat pentru cercetare, să accedem la cât mai multe fonduri și la cât mai multe proiecte prin care să aduce plus-valoare materială, dar și prestigiu științific Universității noastre.

  • Sunteți din Baia Mare, cum v-ați stabilit la Sibiu?

I.B.: Am făcut facultatea la Sibiu, Facultatea de Mecanică pe atunci, în 1985, după facultate am primit, prin repartiție, post în cercetare la Institutul de Cercetări în Domeniul Tehnologiei Construcțiilor de Mașini la București, cu stagiu de doi ani la Întreprinderea Aeronautică Ghimbav, unde se făceau elicoptere și unde am rămas, renunțând la postul de cercetare pentru că mi-a plăcut ceea ce s-a întâmplat la Ghimbav. Acolo am învățat foarte multe în profesia mea, iar în 1991, când a început să se dezvolte Universitatea noastră, foștii mei profesori m-au chemat să încerc să dezvolt o disciplină de Proiectare și fabricație asistată de calculator. Mă bucur că am venit, am stat zi lumină în laborator ca să realizăm ceva, să facem îndrumare de laborator, să facem mici contracte, astfel încât să dezvoltăm, la Facultatea de Inginerie, în 1991, această disciplină.

Nu regret că am rămas pentru că ceea ce am reușit, alături de alți profesori din Universitate, a făcut ca această universitate să fie așa cum este, și încercăm în continuare să facem lucrurile să meargă și mai bine, pentru beneficiul nostru și al comunității.

 

© Răzvan NEGRU

  • Este dificilă munca de rector? Vă place ceea ce faceți?

I.B.: Am avut norocul, atunci când am luat repartiția la Întreprinderea de Construcții Aeronautice Brașov, să întâlnesc un colectiv tânăr și am fost ca o familie. Acest lucru mi-a priit foarte mult și poate m-a și format, căci eu sunt un om al dialogului, nu-mi plac tensiunile, încerc să le dezamorsez, să discut cu oamenii, nu cred că este o pierdere de vreme.

Nu este ușor. Lumea are impresia că fiind rector iei numai lucrurile bune... Sigur, nu neg, sunt avantaje. Am reușit, în această perioadă, să merg în străinătate, să leg relații, prietenii, să fac lucruri de care sunt mândru. Dar nu sunt doar lucrurile care se văd și fac să pară totul că este frumos. Uneori obosești, uneori lucrurile nu merg așa cum ți-ar plăcea, mai ales când conduci o universitate comprehensivă, cu atâția oameni din domeniul medicinei, juriști, ingineri. M-am simțit foarte confortabil când eram decan în Facultatea de Inginerie, fiind inginer, alături de colegii ingineri, cu care gândim pe aceeași notă, dar când am devenit rector lucrurile s-au schimbat, suntem alături filozofi, teologi, iar diversitatea aceasta îți creează, și pe zona de management, anumite dificultăți. Pe de altă parte, suntem norocoși că Universitatea este comprehensivă pentru că solidaritatea facultăților face ca lucrurile să funcționeze bine. Când într-o facultate trendul pe piață este în scădere, celelalte facultăți unde trendul este crescător pot să ajute facultatea respectivă. Suntem norocoși pentru că există foarte multe căi de colaborare între alte facultăți și universități din lume. Dacă ar fi doar o Politehnică sau o Medicină s-ar îngusta căile de colaborare cu alții. Mediul academic este altfel decât mediul de business, există o anumită larghețe privind timpul de lucru, larghețea aceasta este privită de unii ca un avantaj, dar este doar un avantaj aparent pentru că dacă vrei să fii în pas cu noutățile trebuie să studiezi. Mie îmi place să fiu aici pentru că acest contact direct cu partenerii studenți face ca lumea să-ți fie altfel.

  • Studenții sunt parteneri?

I.B.: Eu așa i-am considerat întotdeauna, studenții ca parteneri. Le spun și colegilor că este importantă această relație între studenți și cadrul didactic, este important să nu existe o distanță formală între catedre și băncile din aule, pentru că studenții au altă maturitate, nu mai discutăm cu copiii de școală sau de liceu și ar trebui să existe un parteneriat real. Am încercat să existe și în zona administrativă un parteneriat cu studenții. Noi, cadrele didactice, ar trebui să vedem că nu suntem numai transmițători de cunoștințe, noi în mod real ar trebui să fim formatori, să formăm să discutăm, este perioada în care adolescentul se formează.

Din păcate, așa am ajuns ca societate, părinții nu mai au foarte mult timp să le explice unele lucruri tinerilor, cum făceau în trecut, și de aceea noi trebuie să suplinim o parte din ceea ce ar putea părinții să formeze, chiar și în ceea ce înseamnă felul în care trebuie să te îmbraci, să te porți în anumite situații, ce să alegi în viață, acest lucru face dintr-un cadru didactic, în universitate, un formator, un apropiat al studentului, este nevoie să existe acest dialog între cadru și student.

  • Când este prea târziu pentru o persoană să studieze la universitate?

I.B.: Niciodată! A fost o perioadă de început, de goană după diplome și acest lucru a făcut nu ca lucrurile să meargă bine, ci din contră. Goana după diplome, și nu doar după diplome de licență, master, dar și diplome de doctor, a dus la situații în care ne este rușine de ceea ce înseamnă doctorate și calitatea tezelor de doctorat. S-a mai atenuat această goană după diplome. Acum cred că foarte multă lume s-a lămurit că nu este importantă diploma, ci ceea ce știi și ceea ce vrei să faci.

M-ați întrebat mai devreme dacă mă simt confortabil în această funcție. Da, mă simt confortabil pentru că fac ceea ce-mi place; dacă aș veni să stau la serviciu trei ore, sau 10 ore obligat, n-aș face-o. Lumea trebuie să fie conștientă de acest aspect, haideți să încercăm să facem ceea ce ne place! Nu neapărat o facultate, dar pot să merg la o specializare, la orice vârstă, părinți de-ai noștri s-au apucat la vârste înaintate să scrie și să comunice pe internet cu nepoții, cu copiii din străinătate. În fiecare zi trebuie să învățăm câte ceva. Nu este doar un slogan educația continuă și la orice vârstă. Dar trebuie să-ți placă, nu ajută la nimic să spui să mai faci o diplomă!

© Răzvan NEGRU
 

  • Cum veți sărbători aniversarea de 50 de ani a Universității?

I.B.: O vom marca în perioada 3-6 octombrie, cu o serie de manifestări la care vor participa rectori, președinți de universități din țară și străinătate, parteneri de-ai noștri, avem invitate aproximativ 200 de personalități din țară și străinătate, iar colegii mei, membrii comunității academice, vor participa la aceste manifestări.

M-am gândit foarte mult la oamenii care au contribuit la înființarea și la dezvoltarea Universității pentru că au fost perioade nu ușoare în parcursul acesta al universității – în  ‘69 au început câteva facultăți, după aceea a fost perioada ‘84 când s-a vrut chiar desființarea Institutului de Învățământ Superior și au fost oameni care s-au luptat pentru această Universitate. Oamenii aceștia nu trebuie uitați. Există și mă bucur că am făcut acest lucru pe vremea când eram decan – un Hall of Fame la Facultatea de Inginerie, cu decanii, cu Doctor Honoris Causa care au participat la dezvoltarea Universității și la recunoașterea ei internațională.

Și la acest ceas aniversar doresc să le mulțumesc celor care sunt încă, dar și celor care nu mai sunt, pentru tot ceea ce au făcut pentru Universitate. Nu trebuie să uităm că l-am avut pe Grațian Ștețiu primul rector al Universității, pe Dumitru Ciocoi-Pop, Nicolae Lupu, Moise Țuțurea, Valeriu Deac, Mircea Tomuș Gerhardt Konerth, Ioan Iosif Santai, Doina Petică, Ioan Leș, Constantin Oprean, Dan Paul Brândașu, Dan Maniu Dușe, Octavian Bologa și mulți alții. Nu trebuie să-i uităm nici pe oamenii care fac astăzi ca Universitatea să funcționeze, echipa de prorectori care este alături de mine și lucrăm împreună, decanii facultăților, toată lumea a contribuit și este important, la ceas aniversar să-ți aduci aminte și de trecut, pentru că fără trecut nu poți să faci viitor, nici măcar prezent. Le mulțumesc celor care au dezvoltat și au făcut ca Universitatea să arate cum este astăzi.

Le mulțumesc tuturor colegilor mei, cadre didactice, studenți, personal tehnic, pentru tot ceea ce fac și sper ca Universitatea să continue pe acest trend.

Atributul de oraș universitar se câștigă greu, dar este un atribut important. Uitați-vă numai la marile centre universitare din străinătate, la orașe care se mândresc că sunt de tradiție. Am spus întotdeauna faptul că la intrările în Sibiu, acolo unde scrie Oraș martir, ar trebui să scrie și Centru universitar și mă bucur că mi-a adus aminte doamna primar faptul că au realizat acest lucru și scrie la intrările în oraș Centrul Universitar Sibiu. Mulțumesc pentru tot ceea ce fac pentru noi. Mi-aș dori ca acest parteneriat dintre administrația Sibiului și oamenii din Universitate să se dezvolte și oamenii din administrație să conștientizeze că este nevoie să ne sprijine, este nevoie să existe acest parteneriat în folosul comunității.

  • Cum funcționează la Sibiu parteneriatul dintre administrația locală și Universitate?

I.B.: În general bine, dar sunt lucruri care mi-aș dori să funcționeze mult mai bine, să ne uităm și în alte centre universitare cum funcționează relația și să luăm lucrurile bune de acolo, astfel încât acest parteneriat cu administrația locală să funcționeze și mai bine.

- Ce le transmiteți foștilor absolvenți ai ULBS, acum în momentul aniversării celor 50 de ani?

I.B.: Și la această aniversare am invitat absolvenți care au ajuns în poziții importante, conduc sau au dezvoltat afaceri. Din păcate, uneori trebuie să faci un marketing agresiv ca să arăți lucrurile bune, mai ales în ziua de astăzi când toată lumea încearcă să-ți arate lucrurile rele dintr-o instituție și acest lucru mă supără. Eu nu mă uit la comentariile din format electronic pentru că este un loc unde, sub anonimat, putem să facem orice. În ziua de astăzi, mai ales în social media, se încearcă aducerea la suprafață doar a lucrurilor rele, când avem și foarte, foarte multe lucruri bune. Este și rolul mass-media de a scoate lucrurile bune în evidență, în condițiile în care știm ce preferă lumea: mai bine un scandal decât o știre pozitivă.

Universitatea scade sau crește în prestigiu prin absolvenții ei. Pentru că absolvenții arată ce s-a întâmplat și ce au primit plus-valoare după absolvire. Încercăm prin asociațiile de alumni să atragem foștii absolvenți, iar mulți sunt implicați în activitățile noastre de antreprenoriat, avem un hub de antreprenoriat foarte bine dezvoltat, iar lucrurile acestea încep să funcționeze.

În Statele Unite, ca exemplu, absolvenții ajută cu milioane de dolari universitatea pe care au terminat-o și sunt menționați în Hall of Fame, eu mi-aș dori nu neapărat să ne doneze, dar să fie într-o legătură cu noi. Sunt absolvenți care nici nu știu unde au terminat după un anumit timp. Eu mi-aș dori ca, oricât de greu i-a fost în Universitate, să știe că în viața lui, Universitatea a pus o bază în ceea ce înseamnă profesie, în ceea ce înseamnă formarea lui. Și să nu uităm unde am făcut școala și ce-a făcut școala pentru noi.

 

© Răzvan NEGRU
 






comentarii
2 comentarii

Sunt unul dintre absolventii acestei universitati si, ca peste tot, mediul universitar este poluat de tot soiul de uscaturi. Sunt fufe cu ambitii de profesor universitar iar fusta scurta nu le tradeaza decat goliciunea unui caracter usuratic. Dau bine in ochii ( cateodata dublati de lentile) ai mai-marilor institutiei, ce saliveaza timp de 8 ore la ganduri neortodoxe. Studentii sunt carne de tun, sponsori ai circului numit invatamant superior, viitori vanzatori in Lidl, cu scoli superioare.
ULBS nu impresioneaza pe nimeni. Are un sediu frumos, in Josefin. Cat despre rector, mai degraba-mi aduce a popă cu atare icoane-n spate. Viziune ? Aport ? Ceva-ceva de invatat de la suratele din Cluj, Mures sau Iasi ? Noah, ce naiba ! Noi sunem cei mai tari ! La multi (b)ani, ULBS !
sibian
15.09.2019 13:23
Și eu sunt absolvent al acestei Universități și le sunt recunoscător profesorilor pe care i-am avut.
absolvent
15.09.2019 13:30
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Imbunatatirea accesului..SMIS 125263

Asigurarea SMIS 125264

Transylvanian Grand Prix

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia