Poate spuneţi că ne luăm de nimicuri, dar când aces­tea (nimicurile) sunt dese şi deranjante, deja putem vorbi că Sibiul are o problemă. Una mare. Care se pare că este tolerată la infinit, deoa­rece nu am văzut vreo măsu­ră concretă sau vreo urmă de stagnare a aces­teia, a problemei adică. Am scris de ne-am (şi v-am) plictisit, am spus-o de ni s-a urât şi nouă să o tot spunem.

Sibiul e un oraş vandalizat şi FOARTE mâzgălit, de la centrul cel istoric şi turistic până la periferie. Se montează o bancă nouă? În două zile are „semnături” pe ea. Îşi zugrăveşte unul casa sau îţi vopseşte gardul? În două nopţi deja apar  „graf”-uri de ghiolbani care îşi trec numele de scenă acolo. Şi povestea merge mai depar­te, deoarece e clar că cele mai drastici măsuri sunt cele care trec de la ridicatul din umeri pe tema „no' acu­ma ce să-i faci” la mult mai sofisticata atitudine de a te face că plouă sau a mima genial asta.

Uite, o culme a tupeului mâzgălicilor “made in Her­mann­stadt” este asta. Să ceri respect, să susţii că răhăţelele alea ale tale făcute cu sprayul sunt, cică „artă”, dar să ajungi să vandalizezi un panou informativ al Pri­măriei Sibiu. Lucru care de­monstrează un singur lucru. Că nu le pasă, că nu ai cu cine şi că deja tupeul a ajuns mult prea departe pentru un oraş considerat civilizat. Nu vă miraţi, atâta vreme cât li se permite. Să nu vă treziţi cumva într-o dimineaţă cu uşa biroului „marcată” cu un „tag” din ăsta, nu de alta, dar prea sunt încurajaţi prin atitudinea asta delăsătoare faţă de paza bunului public (şi privat, uneori).