S-a născut la 20 noiembrie 1869 în localitatea Baia de Criș, județul Hunedoara, în numeroasa familie a lui Iosif Hodoș (1829-1880), licențiat în filozofie și drept, participant la Revoluția de la 1848, doctor în drept la Viena, avocat și publicist remarcabil. În calitate de deputat în Dieta Ungariei a militat pentru drepturile românilor și autonomia Transilvaniei. A fost membru al Academiei Române, vestit traducător din limba latină a operei  domnitorului Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului otoman și Descrierea Moldovei. A fost înmormântat la Sibiu în Cimitirul din Groapă.

Împreună cu soția sa, Ana, înrudită cu Axente Sever, tribunul Simion Balint și Al. Papiu Ilarian, au avut 8 copii. Dintre aceștia menționăm, în cele de mai jos, pe Enea Silviu Hodoș (1858-1945), fost scriitor și folclorist, Membru corespondent al Academiei Române, fost profesor și autor de manuale la Școala de fete a Astrei. 

Alexandru Hodoș (1863-1928), a fost ziarist și scriitor, cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun. A fondat și condus o serie de publicații dintre care amintim „Pagini literare”, „Viața literară și artistică”, „Astra”,  „Războiul popoarelor” ș.a. A fost căsătorit cu Constanța Hodoș (1860-1934),  o cunoscută scriitoare. 

Aici includem și pe cel care face obiectul articolului prezent: Amos Nerva Hodoș, istoric și bibliograf, absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, bibliotecar, timp de 22 de ani la Biblioteca Academiei Române din București. Colaborator, împreună cu ardeleanul Ioan Bianu, la valoroasa lucrare Bibliografia românească veche  (3 volume), cei doi, împreună au pus bazele bibliografiei românești științifice. Publicații periodice românești, este de asemenea, o lucrare în colaborare cu Al. Sadi-Ionescu. Un cotidian al timpului consemna următoarele: „Domnii Nerva Hodoș și Al. Sadi-Ionescu, funcționari la serviciul bibliotecii Academiei Române, au dat la iveală o carte prețioasă, anume o descriere bibliografică a tuturor publicațiilor periodice  care au apărut pe teritoriul românesc până în anul 1906. Lucrarea este, în adevăr, de mare preț. Ea este, îndeosebi, prețioasă, pentru ziariștii adevărați, pentru aceia care și-au făcut din presă un apostolat, punându-și munca și talentul în slujba marilor interese ale neamului.” ( „Diminiața”, anul X, 1913, nr. 3340 din 22 iunie, p.1).

Nerva Hodoș dobândește notorietate încă din anul 1902, când, împreună cu Ilarie Chendi se îngrijesc de un prim volum din Opere complete ale lui Mihai Eminescu. În același an, Nerva Hodoș publică studiul Începuturile tipografiei în Țara Românească care văzut lumina tiparului în „Convorbiri literare”, p.1051-1092.

Alături de frații săi Ion Gorun (Alexandru Hodoș) și Ulpiu, înființează în anul 1888 publicația „Fântâna Blanduziei” care apare între 4 decembrie 1888 și 31 decembrie 1889. Ziua de 16 iunie 1896 consemnează apariția publicației „Liga română” aflată sub conducerea directă a Comitetului Central al Ligii, organism ce cuprinde profesori universitari și scriitori.  Publicația apare ca „0rgan al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, care se transformă din ziar în revistă la 5 ianuarie 1897 fiind condusă de G. Bogdan-Duică și de Nerva Hodoș. Printre colaboratorii acestei reviste enumerăm pe V.A.Urechea, C.Rădulescu-Motru, M.Strejeru ș.a. În ianuarie 1903 apare „Revista bibliografică” de tentă științifică cu apariție o dată la două luni, sub conducerea lui Nerva Hodoș. Este prima  bibliografie națională curentă a culturii românești, împărțită în 17 domenii.  Editată până în decembrie 1904, ea precede publicația „Creșterile Colecțiunilor Academiei Române”. În perioada anilor 1903-1904 publică, pe cheltuială proprie „Revista bibliografică”, prima publicație de acest gen din România din care  apar doar șase numere, pentru ca în anul 1911 să scoată o excelentă revistă literar-ilustrată „Comorile României” („Viitorul” , București, anul V, 1911, nr.1230 din 22 iunie, p.3).

În anul 1906, Academia Română l-a însărcinat pe Nerva Hodoș, să contacteze bibliotecile mai de seamă din Transilvania, Budapesta și Belgrad, cu scopul de a studia și a lua note biobibliografice de pe cărțile vechi românești sau în alte limbi, tipărite în România. Aceste informații urmau să întregească  BRV-ul (Bibliografia românească veche, 1508-1830, vol. I-III, București, 1903-1936 Vol IV, Dan Simonescu, Adăugiri și îndreptări, 1969). Referitor la acest aspect o publicație orădeană sublinia următoarele: „Materialul strâns de Hodoș este de o mare valoare și pe lângă acest material el a adus la Academie , dăruite de preoți și alți învățători de dincolo de Carpați, multe tipărituri, vechi românești, prețioase prin raritatea  și vechimea lor, căci dintre unele nu există decât un exemplar.” 

Sub titlul Biblioteci publice libere, Nerva Hodoș publică o „propunere” pe care a supus-o atenției ministerului instrucțiunii publice condus de Spiru Haret, în urma însărcinării primite de a analiza starea la zi a bibliotecilor de pe lângă școlile  românești secundare. În viziunea lui Hodoș, acestea constituiau „un sâmbure pentru viitoarele biblioteci publice”. În consecință, Hodoș propune  ministerului ca toate bibliotecile care au un număr de peste o mie de volume să se declare biblioteci publice la care să aibă acces profesorii, elevii și terțe persoane din afara școlii.” („Universul”, anul XXIV, 1906, nr 300 din 1 noiembrie, p.2)

În anul 1910 Hodoș a retipărit vestita carte din 1826 a lui Dinicu Golescu cu o întinsă introducere asupra familiei Goleștilor. („Convorbiri literare”, anul 44, 1910, nr. 3 din 1 mai, p. 374). Referindu-se la acest moment editorial Alexandru Vlahuță apreciază lucrarea drept: „O carte sfântă. O evanghelie a iubirii de patrie” menționând și  următoarele: „Domnul Nerva Hodoș, suflând colbul uitării de pe gândurile marelui patriot Constantin Golescu ne face să trăim cu eroii aceia, din a căror apropiere ieșim vădit mai buni, mai cuminți, mai puternici. Domnia Sa pune în fruntea însemnărilor de călătorie ale boierului  Dinu Golescu o frumoasă și limpede introducere.” („Universul”, anul XXVIII, 1910, nr.154 din 8 iunie, p.1). Aprecieri întâlnim și în paginile publicației arădene  („Tribuna”, anul XIV, 1910, nr.131 din 23 iunie, p.6): „Una din cele mai importante cărți, apărute în timpul din urmă este fără îndoială studiul domnului Nerva Hodoș, cunoscut publicist din București, asupra familiei de boieri numită Golescu. Domnul Hodoș tratează în introducere viețile și faptele mai multor reprezentanți ai acestei ilustre familii care și-a înscris numele cu litere eterne în istoria noastră culturală.”

Nerva a coordonat publicarea dicționarului Figuri contemporane din România”, cu un variat și interesant conținut. („Universul”, anul 30, 1912, nr. 273 din 4 oct., p. 2). 

În 1913 publică lucrarea Vitejiile lui Mihai-Vodă, volum de documente din apusul european cu o introducere de Nicolae Iorga, apărută la București la Institutul de Arte Grafice Carol Göbl.

 A ajuns Membru corespondent al Academiei Române, având o contribuție importantă la alătuirea colecției de documente Hurmuzachi fiind și autorul notițelor biobibliografice dedicate lui Mihail Dragomirescu și Panait Cerna. La acea vreme, Nicolae Iorga îl descria astfel: „Nerva Hodoș, cu înfățișarea lui de baron belgian, înalt, sprinten, osos, foarte slab –de-l întreba Hașdău în bibliotecă „Ce interes are să fie așa slab- palid și frizat, privind de sub ochelarii de miop o lume căreia i se simțea puțin potrivit, aduce pe lângă ascuțișul său simț critic și preciziunea firească a unui spirit pătrunzător”. 

A fost colaborator la o serie de publicații: „Tribuna”, „Drapelul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Luceafărul”, „Telegraful Român”, „Noua revistă română” unde director era C. Rădulescu-Motru ș.a. A fost prieten foarte bun cu Ion Luca Caragiale, un apropiat al istoricului Nicolae Iorga, colaborator al acestuia la Universitatea de vară de la Vălenii de Munte. În plan politic, nu-l aprecia pe A.C.Cuza dar are cuvinte de aprobare necondiționată pentru programul politic al lui Iorga. La Sibiu a locuit pe ulița Tipografilor (fostă Wiesengasse) nr.4. A fost în general  un individ însingurat, care la deces  este înhumat în Cimitirul central din Dumbrava Sibiului.

„Ilustrul și scăpărătorul” Nerva Hodoș  s-a stins din viață prea devreme, la doar 44 de ani, în urma unei duble pneumonii. Decesul s-a petrecut la Sibiu pe 14 noiembrie 1913. Trecerea la cele veșnice este semnalată de publicația sibiană „Telegraful Român”(anul 61, 1913, nr.114 din 2 noiembrie, p. 463): „ Înregistrăm cu adâncă părere de rău știrea că Nerva Hodoș, unul  din fii marelui politician și bărbat de litere Iosif Hodoș, a decedat”.  Actul funebral l-a  săvârșit Dr. Eusebiu R. Roșca, directorul Seminarului teologic , asistat de preoții din Sibiu I.I.Boiu și R.Bucșa. Corul sub conducerea lui Timotei Popovici a prezentat „un duios cântec”, iar profesorul seminarial, viitorul Mitropolit al Ardealului, dr Nicolae Bălan, a ținut o cuvântare „prezentând pe răposat, mai ales tinerimii, ca pildă de muncă și de cinste”, ambele lucruri atât de rare în zilele acelea.  La înmormântare au luat parte profesorii Seminarului, studenți, rude și prieteni precum și Arhimandritul Dr Ilarion Pușcariu. În telegrama trimisă familiei Nicolae Iorga  scria: „Luăm parte mișcați la marea voastră durere”. În ziarul pe care-l edita făcea referiri la contribuțiile lui Nerva Hodoș la cultura română: „A servit-o cu o dezinteresare, cu o neglijare totală a intereselor lui, cu o superbă indiferență pentru tot ce se chiamă titlu și situație care poate servi de exemplu luminos oricui. A citit ce s-a simțit dator, a cercetat ce i-a fost drag în adevăr, a scris la ceasurile lui, cu acea adâncă iubire pentru subiect din care se fac operele mari și temeinice. Și mulțumit cu atâta, n-a prezentat, cu zgomot, unei societăți străine de lucrurile spiritului.”

Este înhumat în același Cimitir din Dumbrava Sibiului, acolo, unde își dorm somnul de veci, neștiuți, o serie de alți importanți cărturari sibieni. („Tribuna”, anul 119, 2003, nr.3783 din 1 august, p.19).

                                                                                                   Lucian Giura