Doamnele pe tocuri au mersul sacadat
şi trupul prelungit
când îţi imaginează că li s-a dat nesfârşitul. 
Firesc şi veşnic, ca un troc 
şi te gândeşti de câte ori 
mai au noroc să se ascundă într-un separeu
femeile cu tupeu.

Femeia din mersul pe tocuri 
e conturul faptei, 
ca o prezicere (pe alocuri)
şi îi este bărbatul gândit ca o zicere. Întoarse 
în maturitate, doamnele au focul 
şi căderi 
când îşi imaginează tupeul cuvintelor 
fără alte păreri.

Suntem pe tocuri şi ne imaginăm doamnele 
mature. Focoase printre diurnele votate 
ale paşilor cu tocul mai înalt decât 
sau când nici amintirile 
nu mai au intenţii şi te duci.

Doamnele pe tocuri au tupeu.
Tandreţea lor e diferenţa
dintre î şi â dintr-o frază
unde textul este în teză
de troc şi indiferenţă.

Doamnelor, nu suntem convingători.
Bărbăţia e ascunsă într-un coridor nesfârşit.
Se aud tocurile pe acoperişul cu ochi
de unde vă priveşte 
sau se destramă amintirile printre
tandreţuri ca o variantă cu deochi.

Domnilor, nu sunteţi o variantă dintre genuri
Aveţi talpa plată şi mersul femeilor
e mai respirabil decât tăcerea
unde se înfoiază privirea din interior.

Doamnele cu toc au inventat mersul ţăcănit 
al memoriei pe culoarul
de la capătul nesfârşitului.
Ne imaginăm femei
şi toţi suntem la fel.
                        ***
Între î (din i) şi â (din a) există o maturitate feministă, care nu se compară cu adolescenţa bărbătească, de fapt duplicitară. De obicei, tandreţea are tupeul convingerilor (politice?) dintre bărbaţi şi femei. Ca de obicei, nu ştim de ce doamnele sunt mai inteligente decât partenerii gândurilor fără tandreţe. Probabil e vorba doar de tupeu electoral...