Se dă o clădire veche (anii 1600) şi "rară" pe teritoriul României, dar încă destul de întreagă pe teritoriul Sibiului: o moară aflată pe un canal-pârâu care cobora de pe actuala stradă Şaguna până pe Filosofilor. Care a trăit liniştită, până la adânci bătrâneţi, chiar dacă la vârsta senectuţii ei de câteva secole şi în ciuda faptului că avea stemă de Hermannstadt pe pereţi, a devenit din nobilă făcătoare de făină pentru pâinea vajnicilor meşteşugari sibieni sau alte categorii de locuitori, magazie de logistică pentru salubrizare (ca să nu spunem mături, măturoaie şi tomberoane) sau chiar locuinţă de serviciu pentru salariaţii din acest domeniu de activitate publică. Şi ar mai fi trăit, dacă nu ar fi fost făcută praf, pulbere, bârne, cărămizi, în două weekenduri consecutive, fără prea multe greţuri şi sub ochii autorităţilor care desigur că au rămas surprinse, ca să dea bine la public. Destinul Morii Soldisch zisă şi Moara lui Pelger a urmat coordonatele nepăsării generale cât a existat şi al unui val de regrete tardive după ce a fost mătrăşită. Am fi re-uitat şi noi de povestea asta (deşi trecem des pe acolo) dacă ANAF-ul nu ar fi scos la vânzare terenul şi noi nu ne-am fi dus pe acolo, aşa, să vedem ce şi cum, spre suspiciunea şi vigilenţa unui paznic care ba exista, ba dispărea. Şi ne-am zis că ar fi bine să punem de un remember, că dacă nu noi, atunci cine?

Moara Soldisch, de pe canalul Seviş

Nu ştim exact de când datează, pardon data, exact moara aceasta de sub Soldisch. Experţii spun că "doar" de la 1600. Certă a fost data renovării ei, la 1775 şi faptul că aparţinea municipalităţii, ambele lucruri fiind "date în vileag de stema Sibiului de pe zidul clădirii, singura originală (după cum spune arh. Ioan Bucur) din cele aflate pe clădirile din Sibiu. Moara se afla pe canalul-pârâul numit Seviş Superior, care izvora din lacul Dumbrava, traversa, paralel cu Trinkbach-ul, Valea Aurie (încă mai e vizibil, sub formă de canalizare, albia sa), Parcul Sub Arini (lângă aleea paralelă cu str. Hochmeister şi B-dul Victoriei - încă i se vede albia) continua pe Victoriei până făcea stânga pe str. Şaguna şi cobora, pe lângă Bastionul Soldisch, până făcea joncţiunea, pe undeva la Filosofilor, cu Pârâul/Canalul Morilor sau Fleisch(hau)er, care izvora din Cibin. Era o moară orăşenească, cu sită (adică atât măcina, cât şi cernea făina), şi făcea parte dintr-un complex de mori şi băi publice ce se afla aici, de la Băii până înspre Morilor.  
Timpul a trecut, odată cu secarea-sistematizarea-canalizarea reţelei de pârâiaşe de pe raza Sibiului., morile şi alte utilaje acţionate cu apă au intrat în desuetudine şi au dispărut, iar clădirea cu stemă de Sibiu a devenit altceva decât moară. Nu ştim de când nu a mai fost moară, nici de când a devenit ce a devenit înainte de "moarte" sau mai degrabă asasinare, adică magazie-locuinţă sub "egida" GETESIB.
Clădirea avea parter şi etaj, stema Sibiului trona cu coroană şi spade şi anul 1775 scris pe  zidul dinspre Şoseaua Alba Iulia, şi tot timpul mă miram cum de o clădire aşa de veche şi aşa de cu stemă a ajuns un fel de şopru al celor de la gunoaie şi cum de NU este clasată ca monument istoric. Lângă ea, înspre curtea Spitalului de Pneumoftiziologie, cunoscut mai uşor ca "Spitalul TBC", o construcţie anexă, cu un nivel şi pod pentru mărfuri, iar în unghi drept faţă de aceasta erau toaletate şi ceva spaţii mici de depozitare. Moara propriu-zisă avea cel puţin două uşi de epocă, originale, mătrăşite ambele la demolare. În rest, construcţii parazite care ar fi făcut ziua fericită unui istoric, dacă acţiunea era în alt loc decât în Sibiu.
Am fotografiat de multe ori, după 2005 şi am fost, fără a dori, un cronicar în imagini al distrugerii acesteia.
Cum s-a dus moara pe Apa Sâmbetei şi cum s-a mimat surprinderea şi revolta   

În februarie 2007, anul în care unii sibieni erau anesteziaţi complet de ideea că, vai, Sibiul a ajuns capitală culturală europeană şi nu le mai ajungeai la nas nici cu macaraua telescopică Telemac, ba unii pe forumuri nici nu mai scriau "Sibiu" ci "Sibiu-Hermannstadt 2007", s-a decis condamnarea la moarte a clădirii. Stema Sibiului (ironic, în anul ăla el, Sibiul fiind "City of Culture/ City of Cultures") a fost rasă de pe clădirea de pe Şoseaua Alba Iulia nr. 2. Trebuia să fii prostul lumii să crezi că a fost un accident, că a bătut vântul mai tare, când ideea era simplă. Clădirea trebuia să fie aşa de indezirabilă încât să dispară fără multe valuri. Anterior, au fost ceva incendii greu de crezut ca fiind accidentale. Acum, hopa, asta. Eram luaţi de proşti. Adică: nu mai e stema, clădirea nu mai e veche, că nu mai e stema care să spună că e veche, deşi mai tot oraşul ştia de stema aia. Şi scriam, la 21 februarie Anul Culturii 2007 că "A dispărut stema!". "O stemă a Sibiului, având marcată pe ea anul 1775 a fost "dată jos" (se văd, pe clădire, urme ce par a fi de lovire) de pe o construcţie, fostă moară, aflată sub Bastionul Soldisch. Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a făcut demersurile pentru trecerea clădirii în rândul monumentelor istorice, ea fiind unică pe plan local şi naţional şi singura moară care a mai rămas, după demolarea celei de pe Calea Dumbrăvii.
Mai scriam eu cu Maria Spătariu, despre cum casa aparţinea SC Getesib SA, iar terenul din zonă - SC Salubris SA, ambele având ca acţionar majoritar firma Brantner Walter Ges.m. B.H. din Austria. Mai spuneam cum Daniel Frunzescu, administrator al SC Salubris SA, "a declarat că este surprins de dispariţia stemei, mai ales că, la ultima sa vizită în zonă, împreună cu nişte potenţiali investitori, ea se afla la locul ei. Tot el ne-a spus că fosta moară, folosită anterior pentru depozitarea tomberoanelor, nu mai are nicio utilitate în acest moment, ea fiind părăsită". Tot D.  Frunzescu a mai spus atunci că nici Getesib, nici Salubris nu au dispus demontarea stemei din secolul al XVIII-lea. Zvonuri neconfirmate (dar confirmate după aceea) spuneau că în zona de sub Bastionul Soldisch e nevoie de clădiri pentru birouri, unica moară care a supravieţuit istoriei Sibiului fiind "în plus". "Oricum, distrugerea stemei vechi nu elimină valoarea istorică a acestei clădiri", ziceam atunci. Ziceam de fraier, că uite, clădirea, fără stemă, a mai rezistat un an şi, în două weekenduri consecutive, pe fondul unui miserupism exemplar al anumitor autorităţi, Moara de pe Soldisch  piere definitiv . Şi ilegal. Şi ce dacă?

"Cultura" a încercat, dar nu i-a ieşit

După dispariţia stemei de pe clădirea morii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu a început, cam fortuit, demersurile pentru clasarea vechii mori în rândul monumentelor istorice.
"Înştiinţarea de clasare şi condiţiile în care imobilul din Sibiu, Şoseaua Alba Iulia nr 2, este protejat în virtutea legii a fost comunicată prin adresa 443/23.02.2007 către Brantner Walter COS GMBH Austria, SC GETESIB SA, SC Salubris SA şi spre ştiinţa Primăriei Municipiului Sibiu, Inspecţiei în Construcţii Sibiu, Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu, Direcţiei Generale pentru Patrimoniu Cultural Naţional din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor", se arăta în documentul DJCCPCN Sibiu. Era o tentativă disperată de salvare de la demolare pentru că, odată procedura începută, potrivit legii, imobilul propus spre clasare e intangibil timp de un an, bucurându-se de regimul monumentelor istorice, iar în caz de vânzare-cumpărare, proprietarul era obligat să aducă la cunoştinţa cumpărătorului acest fapt. De aia a mai trăit un an şi de aia, imediat după un an, băieţii au demolat-o pe repede înainte.
În 27 martie 2008, Direcţia de Cultură a constatat începerea demolării (celelalte instituţii dormeau frumos şi liniştit, că în weekend nu se lucră, nici nu constaţi, nu?). Deci a trimis, în disperare, adrese "în sensul opririi lucrărilor firmelor Brantner Walter COS GMBH Austria, SC GETESIB SA, iar pe de altă parte, pentru solicitarea sprijinului de stopare a demolării Primăriei Municipiului Sibiu, Inspecţiei în Construcţii Sibiu, Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu".
Dar vechea moară a fost demolată, iar foştii şi pe atunci actualii proprietari susţineau că nu au nimic de a face cu demolarea. Ba chiar se susţinea că, deşi veche de secole, clădirea nu a existat în acte. În copia Foii de proprietate solicitată, atunci, de Tribuna, la Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, la adresa Sibiu, Şoseaua Alba Iulia nr. 2 figurează doar "teren pentru construcţii".
Paradoxal, aveam o construcţie existentă care nu a existat în acte, care, neexistând în acte, nu s-a demolat deşi a fost demolată, care nu se putea vinde sau cumpăra pentru că nu a existat în acte dar pe care a fost plătit impozit pe întreg anul 2008. "Conform evidenţelor Direcţiei Fiscale din cadrul Primăriei Sibiu, impozitul pentru clădirea şi terenul situate la adresa Alba Iulia nr. 2 a fost plătit pentru întreg anul 2008", se arăta în răspunsul Primăriei Municipiului Sibiu.  Clădirea inexistentă însă a existat în dosarele de evaluare a patrimoniului Salubris-Getesib. O astfel de evaluare a fost realizată în martie 1994 şi zice aşa: "structură de rezistenţă cu fundaţii din piatră şi cărămidă, pereţi din zidărie de cărămidă, planşeu de lemn, şarpantă de lemn cu învelitoare din ţigle, regimul de înălţime p+1 etaje, stare tehnică satisfăcătoare, vechime peste 70 de ani”. (asta e tare!)  Aceeaşi clădire este pomenită şi într-un contract de închiriere din 1999 sau într-un alt dosar de evaluare a patrimoniului din anul 2000.  
Demolarea morii a fost declarată infracţiune şi a rămas aşa, fără vinovaţi clari. Ceva de genul frecţie la un picior de lemn.  Acum, locul e unul viran, cu urme de demolare, invadat de verdeaţă, ca multe alte maidane din Sibiu pe unde s-a demolat şi atât. Oricum nici atunci, nici acum nu am crezut în bocetele oficiale şi în "nu ştiu"-uri.

Final urât şi scurt

Sibiul a avut două mori care au rezistat vreme de secole, până în epoca asta modernă: Moara lui Schreyer din Valea Aurie şi asta, Moara lui Pelger de sub Soldisch. Nu a catadixit nimeni să le claseze ca monumente istorice. Dar au catadixit să le demoleze fără prea multe procese de conştiinţă. Suntem curioşi cum se va împăca construcţia aceea atomică P plus opt plus M în buza Bastionului Soldisch în zona protejată, dar, fiind vorba de Sibiu, nu ne-ar mai mira nimic, că am văzut destule.

Închei cum încheiam tot eu, cu 11 ani în urmă, pentru că se pare că e cam tot aia: "Credem că, dacă punem nişte statui urâte pe uliţe, dacă tragem nişte fântâni mai mult decât penibile şi dacă tocăm din gură la infinit despre Hermann, bresle, gotic-baroc-neogotic şi împânzim oraşul cu cafenele şi pizzerii gata, moare occidentalul de dorul oraşului de pe Cibin". Pentru că istoria ori o modificăm după muşchii proprietarului clădirii, ori o facem praf, ori o restaurăm de mai bine am fi lăsat-o aşa. Măcar Moara de pe Soldisch a "murit" originală...