Tribuna
TRECUTUL PREZENT.
Sibiul, pe vremea când sirenele sunau „pe bune”. Nopți cu hârtie de camuflaj la ferestre și Curte Marțială pentru hoți în cel de-Al Doilea Război Mondial
Sorana MAIER
4828 vizualizari
Sibiul, pe vremea când sirenele sunau „pe bune”. Nopți cu hârtie de camuflaj la ferestre și Curte Marțială pentru hoți în cel de-Al Doilea Război Mondial
© Colecția personală de vederi Ioan Dejugan

Dacă în vremurile noastre, sunetul sirenelor a devenit aproape o obișnuință în câte o zi de miercuri din lună, Sibiul a traversat și perioade în care alarmele aveau nu erau un simplu exercițiu, ci aveau cu totul alte conotații.

În vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, populația era frecvent instruită în privința modului în care trebuia să reacționeze la sunetul sirenelor, iar regulile impuse pe timp de noapte, când funcționa sistemul de camuflaj, erau extrem de dure.

Obligații stricte în privința felului în care trebuiau protejate locuințele pe timpul nopții, a luminilor care erau permise sau nu pe timp de noapte, se găsesc în gazetele vremii. Alături de știri care relatau pedepsele incredibile pentru hoții care profitau de perioada de camuflaj și furau din gospodăriile oamenilor: zeci de ani de închisoare, sau chiar condamnare la moarte.

 

„Sălile de spectacole și localurile de consumație se vor evacua”

 

Populația Sibiului era instruită în privința semnificației alarmelor și avertizată asupra măsurilor pe care trebuia să le ia.

„Se reamintește populației din Municipiul Sibiu că prevestirea unui atac aerian se face în afară de semnalul de Alarmare și printr-un semnal de Prealarmare. Semnalul de prealarmă se dă tot cu sirenele actuale și el constă din două serii de trei tonuri de câte 15 secunde, emise la un interval de un minut o serie de cealaltă. Semnalul de prealarmă însemnează că ne putem aștepta la un atac aerian care ar urma să se producă în 20 de minute. La auzul acestui semnal se vor lua toate măsurile de precauție și anume: sălile de spectacol și localurile de consumație se vor evacua, persoanele aflate în magazine se vor îndrepta spre casele lor sau spre adăpost, la fabrici și industrii se vor lua măsuri de prevenție tehnică dar se va continua lucrul până la semnalul de alarmă. Toate persoanele încadrate în formațiunile de apărare pasivă se vor îndrepta către locurile de adunare”, scrie Gazeta Sibiului[1] din anul 1944.

Sibienii erau avertizați ca în caz de prealarmă, publicul să se îndrepte spre locuințe, iar în gospodării să își umple butoaiele sau băile cu apă și să-și ia „măsuri de precauție pentru stingerea focurilor, închiderea apei și a gazului”[2].

Nu era însă exclus ca după un semnal de prealarmare să nu urmeze și o alarmă propriu-zisă, situație în care oamenii puteau să își reia viața normală.

 

Perioada de camuflaj, cu lămpi doar la încrucișarea străzilor

Tot în perioada Războiului, pe timpul nopții erau impuse măsuri stricte de camuflaj – fără lumini în curți sau pe coridoare, cu ferestrele acoperite cu hârtie specială de camuflaj, acesta fiind modul în care autoritățile încercau să apere orașele de eventuale atacuri aeriene pe timpul nopții.

Primăria Sibiului atrăgea atenția, în anul 1944, asupra faptului că, deși prevederile legii care impunea regulile pentru camuflaj erau cunoscute și fuseseră publicate în presă, se vedeau regulat „lămpi aprinse de seara până dimineața, camuflate sau necamuflate, la unele prăvălii, precum și în foarte multe curți, sub porți sau coridoare”[3].

Era perioada în care sibienii erau avertizați asupra faptului că legea impunea că  „sunt admise să ardă numai lămpile publice camuflate de la încrucișarea străzilor, precum și cele de la adăposturile publice, nefiind admise nici o altă lumină exterioară nici camuflată și nici necamuflată”[4].

Sibienii aveau voie să lase aprinse pe scările caselor sau pe coridoare becuri albastre, dar cu condiția ca ferestrele să fie bine camuflate,

Și lanternele, farurile de la bicicletă, luminile de la trăsuri sau lămpile de buzunar trebuiau camuflate.

Primăria Sibiu atrăgea atenția că erau mașini care își camuflau farurile, dar nu făceau același lucru cu reflectorul, făcând astfel inutil camuflajul.

„În unele cazuri în loc de hârtie specială de camuflaj de culoare neagră sau cenușie, se întrebuințează în mod greșit hârtie albastră, prin care se proiectează lumina roșie. Rugăm populația să înlocuiască hârtiile rupte dela ferestre, precum și să asigure camuflajul perfect cu hârtie specială, sau perdele groase prin cari să nu străbată lumina. Măsurile acestea de camuflaj trebue respectate și aplicate în mod permanent de către toată populația de orice grad și situație socială”[5], atrăgea atenția Primăria.

Spre finalul anului, dinspre capitală veneau vești îmbucurătoare, care anunțau că cel puțin aceasta scapă de camuflaj, dând speranțe și provinciei că va ajunge vremurile acelea.

„După cum scriu gazetele de ieri, autorităţile din Capitală au dat dispoziţiuni pentru ridicarea camuflajului. Deocamdată vor fi luminate intrările la sălile de spectacol şi intersecţiile străzilor. Sunt nădejdi că în puţine zile Capitala va ii luminată ca în vreme de pace.  De-am vedea acelaş lucru şi în oraşele şi orăşelele din provincie!”,[6] scria Unirea.

 

Criza de hârtie din cauza consumului uriaș

 

Deja din anul 1942, Europa se confrunta cu o criză de hârtie, din cauza consumului uriaș, pe de o parte, și din cauza reducerii numărului de fabrici din cauza războiului. Hârtia era intens utilizată pentru fabricarea pulberei și a explozibililor, pentru împachetarea munițiilor, pentru hărți, dar și pentru camuflaj. Și nu doar atât, căci „hârtia de scrisori este astăzi întrebuințată de două ori mai  mult decât înainte de războiu, din cauză că soldații de pe front – milioane – despărțiți de familiile lor, au acest singur mijloc de a ține contactul mai amplu cu cei de acasă”[7], scriau publicațiile vremii.

 

Executați în pădurea Dumbrava. Pentru două borcane de ouă, două rochii și 150 lei

 

Camuflajul oferea, pe de altă parte, și un bun ascunziș pentru cei care voiau să fure pe timpul nopții, profitând de lipsa oricărei surse de lumină.

Legile pentru cei care făceau astfel de lucruri erau însă extreme, incluzând chiar trimiterea către Curtea marțială, care putea dispune amenzi de la 2.000 la 100.000 lei și internare în lagăr pe cel puțin 6 luni, până la 5 ani[8].

Gazetele vremii anunțau constant faptul că legea de război nu este o glumă, iar furtul pe timpul camuflajului se pedepsește extrem de aspru[9]. Perioada din timpul Războiului a fost una cu legi extrem de dure pentru cei care nu respectau regulile.

Cel mai răsunător caz al vremii s-a petrecut la Sibiu, unde doi bărbați au fost condamnați la moarte și executați lângă Pădurea Dumbrava, pentru furt în timpul camuflajului.

Un bărbat de 39 de ani din Cristian, Sibiu, frizer de meserie, și un pantofar de 21 de ani din Sălaj, au furat pe timpul nopții două borcane cu ouă, două rochii și 150 lei, motiv pentru care Tribunalul i-a condamnat la moarte, iar Majestatea Sa le-a respins cererea de grațiere[10]. În zorii zilei de 17 mai 1943, cei doi tineri au fost duși în apropierea Dumbrăvii, au fost împușcați de 18 soldați, publicațiile neuitând să avertizeze că „așa o să pățească de aici înainte toți cei cari fură noaptea, pe timp de camuflaj”[11].

© Colecția personală de vederi Ioan Dejugan

 


[1] „Ce trebue să facă populația în caz de prealarmă”, în Gazeta Sibiului, Nr. 18, An. XI, Sibiu, 28 aprilie 1944, p. 5.

[2] Ibidem.

[3] „Cum trebue făcut camuflajul luminilor”, în Gazeta Sibiului, Nr. 18, An. XI, Sibiu, 28 aprilie 1944, p. 5.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] „Știri mărunte”, în Unirea, foaie bisericească-politică, nr. 44, An. LIV,. Blaj, 28 octombrie 1944, p. 4.

[7] „De ce lipsește hârtia”, în Societatea de mâine, Nr. 6, An. 19, București iunie 1942, p. 92.

[8] „Cum trebue făcut camuflajul luminilor”, în Gazeta Sibiului, Nr. 18, An. XI, Sibiu, 28 aprilie 1944, p. 5.

[9] „Legea nu glumește”, în Unirea poporului, An. XXV, Nr. 33, Blaj, 15 august 1943, p. 5.

[10] „Doi hoți executați la Sibiu”, în Unirea poporului, An. XXV, Nr. 22, Blaj, 30 mai 1943, p. 5

[11] Ibidem







comentarii
2 comentarii

fam lui werner no furat nimic?ziua noaptea ?doar erau in wermacht!
ardeo
11.06.2019 12:12
Cred ca Majestatea Sa ar fi trebui sa-i gratieze,pentru ca erau meseriasi (pantofar, frizer) . Trebuiau condamnati la locul de munca . Sa pingeleasca gratuit pantofii ( stiletto) a 100 de doamne si sa reabiliteze 100 de perechi de opinci . Iar frizerul sa tunda tot Rasinarul , y compris Prislop si Trainei.
Agenteur-X7
11.06.2019 14:04
Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA