Inaugurat în urmă cu doi ani, în 1943, prin curse ce zburau pe ruta București – Sibiu – Arad și București – Sibiu – Oradea, Aeroportul Sibiu se pregătea, în 1945 să devină aeroport internațional. Aeroportul funcționa pe un teren înierbat de 174 de hectare, iar în anul 1944 fuseseră introduse cursele civile interne către București, Brașov, Deva, Oradea și Târgu-Mureș.

Instituțiile economice din oraș erau chemate în 1945, printr-un articol publicat în ziarul Gazeta Sibiului, să sprijine deschiderea primei linii internaționale la Sibiu și amenajarea unei aerogări, cu sală de așteptare și restul anexelor necesare.

„O linie aeriană internațională cu escală la Sibiu. Deschiderea aeroportului de lângă Turnișor” titra în prima pagină Gazeta Sibiului, anunțând că:

„Se aduce la cunoștința publică și în deosebi cercurilor economice din regiunea Sibiului, că în curând urmează a se deschide o linie aeriană internațională, care va avea escală la Sibiu, având legături spre Budapesta – Viena – Praga. Această linie deservește atât traficul de călători, cât și traficul de poștă și coletărie rapidă. Este important a se ști că, corespondența comercială cu indicația Par Avion  beneficiază de prioritate și de toată urgența censurei la plecare – încât ajungerea la destinație nu va necesita mai mult de 24 ore. Aeroportul este cel amenajat la N. W. de comuna Turnișor (la 3 km. De oraș, lângă șoseaua asfaltată Sibiu – Alba Iulia)”. (Gazeta Sibiului, nr. 28/8 iulie 1945, p. 1)

Comitetul de inițiativă pentru această investiție era condus de un președinte, în persoana primarului Sibiului, Vasile Hada, și de Șeful de Stat Major al Reg. I. Aer, Comandor Mândăchescu, iar între membrii săi se aflau directorul general al Băncii „Albina”, Dr. M. Veliciu, secretarul general al Camerei de Comerț, V. Bozdoc, reprezentantul Industriei, ing. Fabritius, directorul Uzinei Electrice Sibiu, Ing. Mitea, directorul Arsenalului, col. Basilescu, iar secretar era comandantul Aeroportului Sibiu, lt. Av. P. Mihăilescu.

Acest Comitet a stabilit că pentru zborurile internaționale era nevoie de construcția la Sibiu a unei aerogări, cu toate anexele necesare, inclusiv sală de așteptare pentru pasageri, birouri de trafic sau meterologie.

„Cum o astfel de aerogară este mai mult în interesul publicului sibian și pentru a putea realiza cât mai urgent acest proiect, unele instituții au și început să verse sume importante în acest scop. Astfel, facem un călduros apel către toată lumea comercială și industrială față de o astfel de problemă, să binevoiască a contribui în măsura capacității lor, vărsând sumele destinate pentru acest scop la Banca Albina din Sibiu, în termen de 30 de zile”, mai scria Gazeta Sibiului.

Sumele depuse urmau să fie confirmate tot prin ziarele locale.

Abia peste 14 ani, în 1959, a fost dată în exploatare clădirea aerogării, compusă din parter, etaj, turn de control, sală de așteptare, cu o capacitate de operare de 50 pasageri pe flux de îmbarcare-debarcare, și o magazie de mărfuri.

În anul 1970 s-a construit pista betonată care are 2000 m lungime și 30 m lățime, cu acostamente de 7,5 m și capacitate portantă de 17 tone și s-a dat în exploatare balizajul pistei și dispozitivul luminos de apropiere, făcând posibilă exploatarea aeroportului și pe timp de noapte, potrivit informațiilor publicate pe site-ul Aeroportului Internațional Sibiu (https://www.sibiuairport.ro/ro/info/repere-istorice/).

Cinci ani mai târziu, în 1975, devin operaționale clădirea Radar și instalațiile aferente.

La trei ani de la Revoluție, în 1992 Aeroportul a fost deschis traficului internațional de pasageri, primele destinații fiind Stuttgart și München.

Din 1997, Aeroportul Sibiu a fost organizat ca Regie Autonomă, iar în 2004 încep discuțiile în jurul necesității de a moderniza pista pentru a permite și aterizarea și decolarea avioanelor de mari dimensiuni. În 2007 au început lucrări ample de modernizare, care au fost încheiate în anul 2008, iar în zilele noastre, Aeroportul are anual peste jumătate de milion de pasageri.