Locuind lângă "Dorna", în zona "veche" a Lazaretului, faţă de Complex şi de "Ţâţa Dulce" aveam un mic sentiment de dispreţ superior. Cârciuma "noastră" era mai veche, interbelică chiar. Plus că avea o denumire neoficială mai puţin deocheată – "La Muncitoru' sau "La Doi Trepţi" şi chiar ceva clase deasupra, chiar dacă se beaafară, din poziţia stând, pe gardul Grădiniţei Nr. 7. "Ţâţa Dulce" era un local rău famat chiar şi pentru locuitorii cartierului. Loc de "adunare" al şmecherilor de/din cartier şi al băutorilor profesionişti, teren de bătăi când era cazul, loc de ras una mică din picioare pentru cei pe care i-a trimis nevasta cu traista la aprovizionare, destinaţie de "evadare" pentru muncitorii de la IPAS şi (mai rar) de la Balanţa. Un local cu reputaţie proastă într-un cartier cu reputaţie proastă. Starul reclamaţiilor din partea locuitorilor din zonă şi o pată de culoare în ansamblul destul de prietenos al complexului alimentar.

 

"Ţâţa Dulce" a fost o ctitorie a epocii "ce cu îndreptăţită mândrie patriotică" era numită oficial "Epoca Nicolae Ceauşescu", ctitorie cu care nu se mândrea nimeni, care nu apărea la telejurnale, iar când era pomenită la ziar, era neapărat de rău. Plus că se afla prea în fundul cartierului. Totuşi, a rămas în tradiţia oraşului graţie numelui său mai mult decât exotico-erotic şi pitoresc.

 

"Ţâţa Dulce" aşa cum mi-o amintesc

Bufetul "Lazaret", cunoscut mai degrabă ca "La Ţâţa Dulce", era un local tipic de complex alimentar de cartier. Complexul, acest mini-mall socialist, erau construit atât din raţiuni economice (venea lumea din cartier să cumpere) cât şi propagandistice: uite ce grijă are partidul de locuitorii cartierului, că au alimentară la ei, nu mai trebuie să meargă la cucamăcăii să ia o pâine, o carne sau o făină ori o cutie de bulion. Complexele de cartier erau majoritatea făcute pe acelaşi calapod: magazin alimentar cu autoservire, o cârciumă cu terasă de-i spunea "bufet", plus alte magazinaşe anexe opţionale: tutungerie, farmacie, librărie-papetărie, legume-fructe sau altele. Exemple sunt destule în Sibiu, numai dacă ne referim aici la complexul de pe Luptei, de pe Poplăcii, de pe Ştefan cel Mare sau acesta, din Lazaret.

Era simplu de găsit, asta dacă ţineai neapărat să-l cauţi. Din Macaralei, la intersecţia cu Maşiniştilor şi pe colţ cu Oţelarilor, era Complexul. Adresa: strada Maşiniştilor Nr. 2. Aşa îi şi spuneam şi în cartier: "La Complex". Ce-i drept, Lazaretul mai avea un alt complex, pe Guşteriţei. Era al cooperaţiei şi i se spunea tot "La Complex". Nu era confuzie, îţi dădeai seama despre care era vorba imediat ce interlocutorul îţi spunea ce vrea să facă: dacă mergea să îşi ia raţia, era la cel de pe Maşiniştilor, dacă era să se tundă, atunci era celălalt. Celui de pe Guşteriţei îi spuneam "La Pielărie" pentru că la etaj erau atelierele Cooperativei "Arta Sibiului", care făcea chestii din piele (maică-mea mai are şi acum un port-chei de la ei). Dar acum vorbim mai puţin de complexul alimentar şi mai mult de Bufetul "Lazaret". Vizual, dacă stăteai pe Maşiniştilor, fix în faţă pe partea dreaptă a clădirii era intrarea în "Bufet Lazaret". Semăna puţin cu "Doi Colonei": în faţă era o terasă, cu mesele şi scaunele metalice standard, despre care nu îmi amintesc să le fi văzut cu perne de şezut pe scaune sau feţe de masă pe mese. În lateral stânga, de regulă, maldăre de lăzi (lemn sau plastic) cu sticle, din care elevii de la Şcoala 20 mai furau ca să le vândă mai încolo, la "Sticle şi Borcane", pe Maşiniştilor colţ cu Strungului. Terasa avea o "aerisire" spre Oţelarilor, unde acum e magazinul german. Aşa, ca terasă, ar fi arătat excelent acum. Apropo de sticle şi borcane, am încercat şi noi o dată, prin a VII-a, să facem faza cu ciordit sticlele, că eram într-o criză de şmecherie prin clasă. Dar ne-a prins responsabilul de ne-a hăşâit cu toate înjurăturile de pe lume cu bonus de nişte obiecte aruncate random, ce ne fâlfâiau pe la urechi. Măcar nu ne-a prins, că ne-o şi luam.

În interior, atmosferă tipică de "bufet", adică tradus din comerciala socialistă, cârciumă de cartier: tejgheaua în fund, mese şi scaune, mese înalte de berărie, consumatori grupaţi pe prietenii, miros de orice băuturi vrei, un WC neindicat să-l foloseşti, zgomotul de fond al discuţiilor de la mese, priviri dubioase aruncate vreunui străin. Mese "rezervate", şi senzaţia de intrus şi dorinţa de a pleca cât mai repede. De intrai în vorbă cu un cunoscut pe la masă, alţi necunoscuţi deja te analizau să vadă cine ce eşti, eşti de-al lor sau nu, de aici din cartier sau nu, să se ia de tine sau nu. Chiar şi eu, "de-al casei", intram rarissim pe acolo, efectiv nu era peisajul şi nici anturajul în care să mă pot încadra. A rezistat aşa până prin 90-2.000şi, când a devenit club de manele. Acum e nimic şi locul este încuiat cu lacăt încă din vremea perioadei pandemiste.

 

Complexul de la Lazaret, fără de care nu ar fi existat "Ţâţa Dulce". Faza pe proiect.

Apariţia bufetului "Lazaret" este legată nedezlegabil de apariţia complexului din Lazaret, din care făcea parte. Povestea era simplă: în Lazaret nu exista niciun magazin alimentar. Aşa că s-a făcut unul. În Lazaret era doar o cârciumă. Aşa că s-a mai făcut una. Toate acestea spre binele şi creşterea stării de confort a locuitorilor zonei şi toate construite în anii socialismului ceauşist.

Într-un comentariu primit via online mi se spune că ar fi existat anterior o cârciumă "Țâța Dulce", pe str. Macaralei. Ar fi fost demolată în 1974 sau pe aproape, lăsând locul actualului complex. După spusele altora şi chiar după amintirile mele vagi de copil, acolo, între Macaralei şi Maşiniştilor, era doar un mic părculeţ cu un rondou de flori şi ceva bănci. A dispărut odată cu şantierul noului – pe atunci – complex alimentar. Iar altă cârciumă în afară de "Dorna" şi "Zorile" nu ştiu să fi existat dincolo de calea ferată.

Prima "atestare documentară" publică, să-i zicem aşa, a ideii de complex alimentaro-cârciumăresc din Lazaret este, după cercetările mele, pe 11 noiembrie 1969 când, într-un articol despre deputaţii de circumscripţie ("Deputatul -exponent al intereselor social-cetăţeneşti") publicat în Tribuna Sibiului, se face referire la "discuţiile în legătură cu construirea unui complex comercial în Lazaret şi nu în cartierul Alba-Iulia".

Câteva luni mai târziu, pe 31 martie 1970, tovarăşul Constantin Boieriu, "directorul Direcţiei comerciale a judeţului nostru" îi explica, în articolul "Spre o mai bună aprovizionare pentru sezonul cald", jurnalistului Al. Grad (viitorul meu profesor şi prodecan din facultata de jurna') că "Vrem să construim un magazin alimentar cu autoservire în cartierul Lazaret". Deocamdată, ideea unui bufet ataşat complexului era trecută la ori la "informaţii clasificate", ori nu exista. O lună mai târziu, pe 29 aprilie, acelaşi autor spune şi despre "construirea unui punct farmaceutic în cadrul complexului comercial din cartierul Lazaret" (vechea farmacie era pe calea Guşteriţei, lângă bufetul "Dorna"), în articolul "Reţeaua comerţului sibian - faţă în faţă cu realitatea".

Un "fake-news" din 1970 realizat de Virgil Lazăr, trece complexul din Lazaret la obicetive deja realizate, deşi nici nu era vorba de aşa ceva. În articolul "Retrospectivă jubiliară" de pe 18 decembrie, Lazăr spunea că "în cartierele cu o populaţie numeroasă sau în cele noi au fost construite complexe comerciale şi de prestaţii. Aşa sunt cele din bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Terezian, Calea Poplăcii, str. Ştefan cel Mare, cartierul Lazaret. (sl. ns.). Or fi fost construite, însă pe hârtie.

Pe 29 decembrie se revine la ideea că este vorba, totuşi, doar de un (încă) proiect. În articolul "Complexe comerciale noi", aflăm că în 1971 se vor construi patru "complexe comerciale moderne": "E vorba de complexul comercial din cartierul Lazaret, a cărui construcţie va începe în ianuarie..." Mai sunt menţionate aici "un magazin ce se va construi pe şoseaua Alba lulia", plus cele două mari proiecte de viitor pe atunci, "un magazin universal, pe o suprafață de 5 000 metri pătraţi" (mai mult ca sigur "Dumbrava") și un mare complex comercial în cartierul Hipodrom (în mod sigur "Cedonia").

Anul "nou" 1971 începe cu reiterarea promisiunilor cu "se va face". Pe 12 ianuarie, Nicolae Hurbean, vicepreşedintele Consiliului Popular Judeţean Sibiu expune planurile de viitor apropiat într-ale comerţului local: "Astfel, în Sibiu, pentru viitorii 5 ani ne propunem construirea unor obiective comerciale şi de deservire de larg interes public, de mare eficienţă. Notăm: un magazin universal (7 000 mp), 7 centre comerciale şi de deservire complexă (şos. Alba-Iulia, Lazaret (sl. ns.), Hipodrom, Ţiglarilor, Piaţa Cluj, Turnişor, Calea Dumbrăvii, Guşteriţa, Livada Măcelarilor, str. Reşiţa)...". Promisiunea este repetată la 1 august 1971 prin vocea lui Constantin Boieriu, directorul Direcţiei comerciale judeţene care, intervievat de acelaşi Al. Grad, spune că "Anul acesta vom da în folosinţă complexele comerciale din cartierele Lazaret şi Alba Iulia, iar în anul viitor complexul comercial din cvartalul Hipodrom II, cu unităţi specifice din toate sectoarele comerciale".

Ca adaos la nevoile burţii lazaritenilor apar speranţe şi pentru o ofertă pentru creier. La 20 august 1971, Reimar Ungar, directorul Centrului de Librării al judeţului Sibiu, intervievat de un anume C. Florian, spune în articolul "Intensificarea circulaţiei cărţii" că "avem promisiunea că, la terminarea complexului comercial din cartierul Lazaret, vom primi un spaţiu ce va rămîne disponibil pe strada Macaralei". Nu a fost să fie. Librăria cartierului, unde găseai de toate, de la cărţi la jucării, papetărie şi rechizite, era şi a rămas pe Calea Guşteriţei, lângă trecerea de pietoni de la complex, unde acum e un Simpa. Totuşi, în septembrie 1971 complexul era în construcţie, fără ca vreun jurnalist să fi menţionat când au debutat lucrările. Ştim asta dintr-un articolaş de pe 25 septembrie în care un localnic, Dorel Bitea, sugerează ca la "noul complex comercial", "aflat în construcţie pe str. Maşiniştilor" să se deschidă şi o sifonerie, deoarece "pentru umplerea sifoanelor locatarii cartierului sibian Lazaret sînt nevoiţi să vină pînă în centrul oraşului". Ultima frază e cam umflată cu pompa, că la umplut sifoane mergeam pe 9 Mai, lângă gară, nu în centru. Ştiu asta că eu eram cel care mergea cu sifoanele.

Promisiunile privind finalizarea complexului din Lazaret au depăşit anul 1971: "Se află in curs de construcţie - şi va fi dat in folosinţă in luna ianuarie 1972 - complexul comercial din cartierul Lazaret, plasat în zona noii platforme industriale a Sibiului", citeam în Tribuna Sibiului de pe 16 octombrie 1971, într-un articol ("Noutăţi utilitare"), care mai pomeneşte despre autoservirea de pe Bălcescu sau renovarea Alimentarei de la Rampă (aşa mi-am reamintit că se numea "Feroviarul") şi transformarea în autoservire. Deci 1971 se face 1972. Aceeaşi promisiune de inaugurare pe 1972 o avem şi în 22 octombrie, în articolul cu titlu super-pompos "Pentru om, pentru nevoile lui" unde, pe lângă o valoroasă referire la darea în folosinţă a Grădinii Romane de la Împăratu' (ce cu leii la intrare) aflăm şi că se lucrează "în ritm alert" la complexul comercial din Lazaret.

 

...Şi au apărut Complexul şi bufetul. 13 ianuaie 1972, data deschiderii

 

Pe 7 ianuarie 1972 se anunţa, sub un titlu inspirat până dincolo - "Noi unităţi comerciale", marele eveniment al cartierului: "Peste cîteva zile va fi dat in folosinţă complexul comercial din cartierul sibian Lazaret (str. Macaralei). Complexul cuprinde un magazin alimentar cu autoservire, raioane de carne şi pîine, o unitate de farmacie, un bufet, (sl.ns.) o unitate I.L.F., precum şi o tutungerie". "Peste câteva zile", pe 12 ianuarie, se anunţa exact şi data deschiderii – festive! - a restaurant-bufetului, care se pare că se dorea altceva decât a devenit ulterior. "Pentru locuitorii cartierului Lazaret din municipiul Sibiu, I.A.P.L. "Cofetarul“ va da în funcţie o nouă unitate de deservire publică". Bun. Deci te aştepţi la o cofetărie cu cremşnit, cafea, suc şi îngheţată la cupă. Dar nu. "Este vorba de bufetul "Lazaret"". Care era caracterizat ca fiind o "unitate modernă şi elegantă, cu o capacitate de 80 de locuri". Data inaugurării: joi, 13 ianuarie 1972. O inaugurare festivă în cadrul căreia era organizată o expoziţie de artă culinară şi cofetărie, "cu bogate sortimente de preparate în aspic, patiserie, cofetărie". Începutul era promiţător.

Deschiderea oficială a fost trecută şi în palmaresul partidului şi adminsitraţiei locale a vremii, adică tot a partidului. Pe 23 februarie 1972, un alt fost profesor de-al meu din facultate, F. Vasas (pe bune, zici că se adunaseră) edă opinia aceluiaşi tov. Hurbean, vice la judeţeana de partid, care de la "vom face" a trecut la "am făcut". În articolul "Comerţul sibian in faţa imperativelor modernizării", tov. Nicolae Hurbean, vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean, laudă compelxul din Lazaret ca fiind "una dintre cele mai mari unităţi de acest fel din Sibiu", cu magazin cu autoservire, de legume şi fructe, bufet, farmacie şi alte unităţi, asta tradus, fiind Tutungerie. Tot aici pomeneşte şi de magazinul din vecinătate, "Util" "de metalo-chimice". "În felul acesta, zona respectivă, în care locuiesc vreo 10 000 de cetăţeni, este dotată în prezent cu unităţi aproape de toate profilurile", precizează tov. Hurbean. OK, unul din profiluri era o "locaţie" de trozneală, dar nu contează, e al poprului şi pentru popor. (va urma)