Tribuna
Şoferul nostru, stăpânul nostru! Taximetrie de Sibiu: o mână pe volan, alta pe telefon. Fără ceas, fără centură. De la mall până în centru!
Şoferul nostru, stăpânul nostru! Taximetrie de Sibiu: o mână pe volan, alta pe telefon. Fără ceas, fără centură. De la mall până în centru!

Ies de la mall. Flancat de bagaje mari, aleg un taxi, sperând să nimeresc dacă nu maşina, măcar şoferul fără damful de mahoarcă şi transpiraţia din vremea când vipia năştea pui de caniculă şi-i abandona pe unde apuca. Pornim. Mda. Am ales şi mai bine, dar şi mult mai prost.

Abia pe la giratoriul care ne întoarce spre oraş bag de seamă că ceasul dormitează şi anunţ că, de obicei, zece lei sunt suficienţi pentru cursă. Şoferul vorbeşte la telefon. O fi vreo urgenţă, îm zic. Poate-i naşte nevasta, poate că de asta se ocupă amanta, poate că şi-a lăsat faianţarii singuri în casă să-i urce gresia pe pereţi, poate că vorbeşte cu vreun medic. Nţţ. Nici vorbă. Şoferul e cufundat într-o conversaţie cu profunzimi adânci, de scoc: "Te-am sunat să te scot la o cafea ... Pe la trei, aşa, aveam nişte timp ... ". 

În jur, circulaţia ne strânge ca o menghină. Şoferi agitaţi, claxoane, nervi smulşi din ţâţânile răbdării. De prioritate ori capete pe umeri nici nu mai poate fi vorba.
 "O juma de oră îmi ia să ajung în centru, ai de mine ce-i aci!", explică  şoferul interlocutorului şi ăla cu tot timpul din lume la dispoziţie. Nu lipsa centurii mă sperie, ci faptul că într-un trafic infernal, individul conduce cu o mână. Cu care schimbă şi viteze. Nu pare să-i pese că transportă o familie cu copil şi nici că legea are păreri al naibii de stricte când te nimereşti pe locul din stânga faţă. Cu paşi mici, dar fermi, conversaţia ajunge la iminenţa apogeului: "Tu ce mai zici? ... Când ne mai vedem?" Pe Milea, acul sare de şaptezeci, apoi de şaptezeci şi cinci, iar taxiul nostru ţopăie de o bandă pe alta, fără nicio semnalizare.  Pe volan tot o singură mână, ailaltă fiind complet lipită de telefonul prin care conversaţia curge ca o moară stricată. Ajung la destinaţie, scot zece lei şi cobor. Taxiul o ia din loc. Şoferul turuind la telefon cu inconştienţa turată la maxim. 

Ce bine era dacă-mi notam că numărul maşinii e SB 09 SHP. Sau măcar că autorizaţia are numărul 640. Deşi nu cred ca şefii lui să se lase pătrunşi de vreo curiozitate, că de îngrijorări n-am cum să-i bănui ... Mai ales că potera doarme, ignorând cu aplomb apucăturile acestor demenţi deghizaţi în taximetrişti, iar OPC-ul nici să mai agite lozinca aia cu "Drepturile cetăţeanului" nu se mai prea osteneşte. 
   ... Cum? O comparaţie cu taximetria din ţările cu apă caldă şi periuţe de dinţi folosite şi dimineaţa şi seara? Păi, ce treabă au primitivii de la noi cu firescul care la ei înseamnă maşini moderne, curate şi şoferi amabili şi spălaţi? Rânjetul ce sens mai are să-l compari cu zâmbetul? 

 

 






comentarii
1 comentarii

Hate much?
un cet??ean
28.10.2017 14:42
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia