Turnirul cavalerilor şi al celor două domniţe îmbărbătate prin indiferenţa votului inexprimabil, a fost o repetiţie cu "armuri" de împrumut, din logistica scenografiei dim bâlciul deşertăciunilor autohtone.

Există o compasiune prin consistenţa indiferenţei. Compromişii (existenţiali) persistă prin compromiterea (existenţială) a votului "compensatoriu" dintre voinţa individuală şi convingerile morale, şi sociale, ale propriului electorat. Ideologizat, prin clonarea votului.

Se întâmplă  - cum s-a întâmplat - să nu-ţi compensezi nici voinţa, nici voinicia electorală. S-a întâmplat o intenţie, fără profilarea vreunei existenţe. Totul s-a întâmplat rapid. Şi se va repeta, prin cinismul falsei campanii dintr-o compasiune indiferentă.

Totul e o întâmplare. Se întâmplă, când alţii au ghinion. Te confesezi prin lenea vorbirii, printr-o axiomă a democraţiei, prin aceeaşi compasiune fără conţinut.

Am o listă, un "necrolog"  în desfăşurare, din care sunt excluse metaforele subiective:

- fostul guvern s-a sinucis, prin "asistenţă" parlamentară:

- eleganţa dispariţiei interesului dintr-o dezbatere electorală;

- colapsul profilului individual al prezidenţiabililor (un cuvânt prea lung pentru efemeritatea politică în care şi-au publicitat interesele);

- "eleganţa conflictului politic: toţi se înjură, dar sunt coautori (nicidecum concurenţi) în aceeaşi limbă despicată;

- efectul Moţiunii de cenzură: a fost previzibil şi, atât - cât un compromis compensatoriu;

- opţiunea mea: mă deconectez şi confirm că rămân nebănuit. Am votat cu mine!

Speranţa compasiunii prin compromis se repetă prin memorie uitată (mai ţineţi minte "duminica orbului?"). Duminica te reculegi, dar e singura zi, votată, între celelalte gânduri săptămânale. S-a sfârşit, de parcă au pus cenuşa compromisului într-o urnă fără toarte. A fost o campanie de uz intern. La fel a fost şi votul, uzat de personalităţi în lipsă de personalitate...

                                          ***

Turul al doilea  nu va avea emoţie "fioroasă", mimată sau monologată. Nimeni nu se va isteriza din convingerea, repetitivă, a votului prin compasiune. Votul de duminică se va repeta, într-un carusel al memoriei naţionale.

(P.S.) Luni, 11 noiembrie, ora 11: gândeam (se întâmplă şi altora) că ceea ce s-a votat nu reprezintă "scorul" prezumţiei prezidenţiale. Ce s-a votat este demonstrabil atâta vreme cât o compasiune coexistă în viitorul cincinal al învingătorului singuratic...