Tribuna
PNL
Scribul de marţi: Republica din statul Caracal
Andrei ILENI
795 vizualizari
Scribul de marţi: Republica din statul Caracal

Statul stă, într-un repaus instituţionalizat. E stătut prin "republici" locale (greu de localizat, după cum s-a demonstrat). Statul e sătul de el însuşi. Trăieşte într-o ţară unde nu se întâmplă nimic, în afara morţii şi, prin reacţii tangenţiale cu politica supravieţuirii, depune coroane electorale peste morminte, cu sobor televizat, fiindu-i asigurată exclusivitatea obsesivă a tragismului.

Republica în care statul Caracal a devenit capitală psiho-documentară nu are limite grăniţuite. E uniformizată prin dispariţia adevărului, la nivel naţional, sau dintr-un grup statuar, personalizat prin două fete - sau mai multe - care nu îşi mai pot sprijini viaţa pe soclul speranţei.

Nu vreau să vorbesc despre moarte într-o republică traumatizată de dreptul la viaţă al cetăţenilor: s-ar putea să mi se interzică să gândesc până la 6 dimineaţa. Între orele 1 şi 4, când rotativa din tipografie se poate bloca pentru că "nu are mandat", când se doarme (între aceleaşi ore fatidice) în poziţie de drept pe orizontală, iar verticalitatea instituţiilor se flutură printre faldurile steagului U.E. de pe zidul fiecărui post de poliţie din proximitatea vieţii...

Scriu, acum, fără o confirmare a presupuselor crime în serie dintr-o casă părăginită din indiferenţa celor care i-au trecut pragul. E o procedură strategică, complice cu un fel de cod al tăcerii, prin care cetăţenii din republica lui Caracal vorbesc, în timp ce îşi protejează tăcerea...

 * * *

În numele tăcerii, nu-ţi poţi "oferta" demisia:

1. Cum să-ţi oferi indisponibilitatea prin demisie după cinci zile şi jumătate de la instituirea ministerială, când, în cealaltă jumătate de zi (înnoptatică) ai constatat că nu eşti capabil să rezişti ordinelor interlope?

2. De ce ai jurat, printr-o minciună funcţională politic, cu mâna ciuntită pe biblia vieţii?

3. De ce nu au fost deschise şi recitite coperţile, şi textiele fundamentale ale Constituţiei?

4. De ce o republică locală poate condiţiona existenţa statului unitar - sau invers?

5. De ce avem (ne croim) o fizionomie politizată şi şablată prin tragediile neştiinţei unor "caracalii" cu puzderie de stele pe umerii morţii?

6. De ce moartea este un manechin de exerciţiu instituţionalizat?

7. De ce mai există destinul din topografia vieţii, redesenată post-mortem după închipuirea celor care bat pas-de-voie pe coclaurile "republicii" lor?

Diferenţa dintre vârsta unei vieţi şi răpirea ei, prin crimă, este neîmplinită când constaţi că doar după 15 ani de viaţă s-a terminat totul, din lipsa unui mandat. Şi te destăinui, prin urletul mut al celor ce se constituie în statul care nu îşi ofertează demisia.

Nici clopotele nu mai au consistenţa vieţii din tăcerea ecoului...






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia