Tribuna
Scribul de marţi: Profesia uitării prin negare
Andrei ILENI
813 vizualizari
Scribul de marţi: Profesia uitării prin negare

Au crezut şi au ştiut cum se gândeşte în comunismul umanitar. S-au multiplicat prin comisioane ideologice. Au ucis şi au profesat revoluţii cu vechime în "cartea de muncă" a istoriei. La rândul lor, au fost asasinaţi fără acte oficiale. Oficial, morţii au fost trimişi, încă o dată, în ideologia negării vieţii.

Au crezut în comunismul preferat. Şi au profesat uitarea prin profesia negaţionaristă, a uitării. Şi-au profesat ideologia prin negarea discursului. Să-i spunem eufemism în negarea istoriei.

Au crescut în comunism şi s-au multiplicat. Au crescut (ideologic) la Moscova, dau au trăit la Paris. Au crezut că sunt paternali prin partidul unic.

S-au afirmat în micul Paris, unde calendarul nu avea anotimpuri. S-au împuşcat între ei, după care s-a "ordonat" boicotarea trecutului prin umanitarism colectivizat. Viitorul trecutului se prefigura în perspectiva boicotului trecutului.

O găselniţă atemporală: până şi cei care şi-au compromis trecutul aveau şanse. Ne gândim prin formula simplă a logicii prin care nimeni nu este vinovat dacă nu îi este destăinuit ADN-ul criminal. Numai că această frază poate fi, oricând, cenzurată. Negaţia este considerentul imoral şi tangenţial al memoriei şterse. Pentru că nu poate exista o "concurenţă" între victime - între asasini şi memoria prin negare.

Negarea este mută dacă glonţul a fost asumat doar de victimă. Celelalte victime, colaterale, sunt în viaţă. Prin negarea certitudinii se colectivizează moartea, dar nu-mi convine să negociez cu asasini.

 * * *

Dacă acceptăm cronologia uitării, ne compromitem memoria. Toate victimele sunt de "profesie" politică: ţăranii, mai ales. Înstăriţi şi deportaţi prin virtutea negării vieţii.

Un termen franţuzesc spune că ţăranul este "cultureux" - un ţărănoi, sau cel din fundul pământului. Interesant că nu există similitudini "mafiote" între paisanno şi paysanne. Sau între ţăranii mei şi memoria colectivizată a memoriei.

Negarea influenţei ţărănimii îmi confirmă teama (şi toate partidele s-au iluzionat prin agranism de conjunctură) că uitarea se "concentrează" la ţară. Au murit pe capete, fiind victimizaţi prin spaimă, unde frica se oprea la poartă. Peste pragul acela a fost, dintotdeauna, o altă poartă.

Ţăranii îşi fac profesia prin nevictimizare. Nici prin indiferenţă. Încă se crucesc cum le-a fost furată memoria pământului....





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia