Parlamentarii cu dublă cetăţenie sunt/dar nu sunt constituţionali. Primarii cu dublă cetăţenie sunt/sau nu sunt constituţionali, dacă se "îmbracă" cu tricolorul românesc la botezuri, cununii, decese, partinice sau la tăierea panglicii aceluiaşi tricolor. Cetăţenii cu mai multe cetăţenii (ceea ce este o tautologie tehnică) sunt neconstituţionali pe listele electorale. Şi sunt votaţi. Aleşi, în virtutea duplicităţii. Până la eşalonul al treilea ministerial, cetăţenia este unică, dar diversificată până înspre compromitere profesională. Spionii au cetăţenia acoperită, dar informatorii benevoli, adică distructivi, beneficiază de identitatea mascată, prin cetăţenie trucată. Ambasadori şi consuli adică cetăţeni români pe alte meleaguri, şi-au protejat viaţa privată şi virtualele evenimente penale printr-o nouă cetăţenie: un fel de operaţie estetică ce imunizează funcţia reprezentativă. Cunosc un ambasador cu trei (3) cetăţenii consecutive sau cumulate. Ştiu un fost Preşedinte, cu două mandate constituţionale şi când s-a speriat şi-a mai "luat" o cetăţenie: moldovenească. A Republicii de peste Prut.
Prin inocenţă constituţională în faţa pericolului administrării limbii române, ne-am trezit într-o blocadă a drepturilor prin asumare tacită. Limba română este sacrificată, mă rog, nu-i aşa de grav, în virtutea "drepturilor sovietice" prin persecuţie lingvistică. Ne-am debarasat de o limbă ideologică şi am continuat să citim poeţii şi prozatorii ruşi, chiar bilingv.
Convingerea nu se interpretează prin "drepturile", de unică folosinţă, ale premierului ungur cu dublă cetăţenie partinică: UDMR şi FIDES au o singură cetăţenie prin duplicarea (sau duplicitatea) unor sinonime onomatopeice dintr-un dicţionar fără coperţile, fireşti, ale hotarelor dintre două limbi nefireşti. Aşa se face că, cine nu vrea să se destăinuie, îşi ascunde limba de exprimare naţionalistă printr-o încă o cetăţenie de conjunctură diktată.
Dacă preşedintele UDMR - formaţiune politică (?) dar şi uniune ideologic-etnică(!) - are dublă cetăţenie, e o stare de convingere personală, până la punctul de inflexiune asupra Constituţiei României, pe care o persiflează cu aplomb nevrotic. UDMR primeşte, lunar, din partea statului român, în temeiul Legii de finanţare a partidelor, o sumă (de fapt, se numeşte subvenţionare fără decont moral) în valoare dublă faţă de celelalte partide parlamentare. Practic, se plăteşte dubla cetăţenie a unei entităţi agresive într-o ţară cu limbă unică şi uniformizată prin moralitatea morfologic-istorică a întemeietorilor şi urmaşilor ei.
Limba română are o singură cetăţenie, uneori universală prin vorbitorii planetei Eminescu...