Tribuna
Festivalul Gradinilor
Scribul de marţi
Libertatea, o variantă intubată a protestului
Andrei ILENI
855 vizualizari
Libertatea, o variantă intubată a protestului

După ultimele trei luni de huzur politic în conclavul guvernării şi din tot atâtea luni de putere asumată, şi demonstrată în vraişte, s-a instalat (sau, reinstaurat) o răutăcioasă indiferenţă, ori neputinţă prin neadaptarea intimă a unei politici uniforme. Un fel de sugerare origibilă prin neputinţa (iscusită?) de a motiva şi controla momentul pandemic.

După cele trei luni de adaptare guvernamentală, a urmat huzurul stradal, ca negaţie totală prin destrăbălare publică. Aceste colocvii anti-pandemie din amfiteatrul protestelor fără mască sunt iscusite. E o procedură simplă, uniformizată cu timpul huzurului ideologic dintr-o sugestie naţionalistă. Pandemică, prin fatalitatea iscusinţei degenerative.

Zilele acestea trăim cea mai consistentă reactivare a timpului individualizat (după mineriadele dictate) între destăinuire haotică şi frică, aproape morfologice. Există (încă) o întrebare suspendată între pesimismul social şi criticismul cu intenţie politică? Doar că sentimentele nu sunt senzorii santinelelor de ocazie dintr-o ecluzare morală, prin efracţie în "contractul social", asumat prin limitarea distanţei dintre categorii, fapte şi mesaje fără conţinut.

* * * 

Nu un filosof ne dumireşte. Tocmai un poet ne-a liniştit certitudinile: "... dacă credem într-un Dumnezeu, care probabil că nu există, de ce n-am crede şi în greşeala aceluiaşi Dumnezeu care n-a făcut anume ca să ne înveţe să credem în ce nu există". Această frază a fost scrisă de Ion Minulescu, în 1922... E actuală.

Tocmai un poet ne avertizează că fatalismul este o gânganie "vagabondă", cu sugerări de protest "intuitiv". Astăzi îi spunem "romanţă pandemică", din asimetrism simptomatic, în locul cuvintelor care ar putea să personalizeze lipsa de gândire: o deziluzie parvenită prin extensia ipocriziei politice; fatalitate alegorică prin pieţe şi boscheţi artificiali, care nu delimitează idei concepute înaintea gândului dinaintea nimicului declarativ: identitatea străzii e o iluzie suprapusă deziluziei. Identificată prin neacceptare: ţipete dictate prin megafon şi redistribuite de afoni grupaţi în ecoul unei libertăţi fără partitură; inconsistenţi, chiar când sunt simptomatici cu ei înşişi; cu genul şi atributul nefuncţionabil al fiinţei; unii sunt naţionalişti nefuncţionali; ceilalţi nu ştiu să opteze între creanţele istoriei şi dobânda personală, ca singură formă de exprimare.

Există o nemulţumire, manifestată prin amplificarea energiilor coalizate prin negaţia libertăţii, ca formă de închipuire perpetuă. Unde nu se întâmplă nimic, dacă nu identifici limitele şi vaiantele libertăţii.

Cred că suntem "imunizaţi" prin coalizare negaţionistă, atunci când ne trece prin cap că deziluzia e o formă de susţinere a libertăţii, ca protest împotriva ei însăşi. Cred că, deocamdată, serul "imunizării" colective ar trebui să fie acceptat sub formula "xeno-fobia-moderna punct.ro"...





comentarii
1 comentarii

"La marginea existentei vorbim toti in propozitii principale"
Peter Handke
Georg
07.04.2021 17:38
Din aceeasi categorie
Sevis - din Marginimea Sibiului

Somarest

Festivalul Gradinilor

venactiv

Comunicat de presa policrom

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
PORTAL MEDICAL
Postare anunturi
Licitatie publica

accentmedia