Fondul de pensie morală, istorică şi pecuniară al comunismului e îmbogăţit şi îndestulător suplimentat pentru cei care mai există, şi reprezintă generaţia ideologică din anii '50-'60, cu tendinţe de compromis social în '65. Cei care le-au urmat, falşi naţionalişti din partidul unic, au depus în băncile occidentului amabil cu politica externă a momentului sume consistente în mărci şi dolari. Al treilea eşalon al partidului, reprezentat prin oportunişti cu vocaţie socialist-capitalizată, s-a "împrumutat", pe aceleaşi sume, din tezaurul viager al fostului partid: fondul de pensie al comunismului şi-a schimbat doar numărul contului bancar. Secretizat prin tehnica guvernelor de avarie, între '90-'99, de reconstrucţie naţională: totul la fier vechi, până nu apucă poporul să colecţioneze fabrici şi uzine!
S-au topit, prin înţelepciunea guvernamentală a triadei Roman-Văcăroiu-Stolojan:
- rezervele (sau fondurile secrete) ale Securităţii, Bancorex, Crescent şi banii în natură ai CAP şi IAS;
- rezervele naţionale la dispoziţia guvernelor, care, acum, gestionează conserve, biscuiţi şi câteva canistre cu motorină;
- investiţiile din suprastructură, topite şi ele în asfaltul drumurilor spre nicăieri bătătorite;
- vapoare vândute în Triunghiul Bermudelor şi sonde petroliere închise, cele de gaz metan fiind sigilate, până la revenirea URSS în focul comerţului internaţional (unde nu se mai fură în ruble-transferabile, totul fiind negociat prin dictarea transferului dolarilor negri pe piaţa stăpânită de foştii ideologi de la Kremlin, transformaţi în oligarhi ai defunctului KGB).
 * * *
Jaf de voie în numele capitalismului fără capital naţional, dar întreţinut prin fondul crimelor financiare şi asasinatelor socializate în conclavurile politicii de influenţă neo-comunistă!
Pentru cei care au "libertate de exprimare" la "interpretarea" libertăţii, este o meserie să fie în funcţii întreţinute de interpuşi care impresionează prin oportunismul trădării şi obedienţă partinică, transformate în vociferări electorale şi exprimate, din patru în patru ani sau de câte ori se impune un referendum pentru reînnoirea abonamentului naţional-partinicios.
Rezerva de cadre (sau de carduri fără acoperire în tranzacţiile falimentare dintre oportuniştii fără avere declarată, dar cu pensie specială de la stat), e o continuă ideologie de grup reformat sau mascat estetic pe tablourile-bennere scoase la paradele cu perdeaua găurită de moliile aceleiaşi ideologii...
Din culise, chiar de după gratii, se falimentează fondul de pensie al unei naţiuni care îşi reaminteşte, o dată pe lună, că există prin cuponul testamentar al unui drept, încă asigurat şi constituţional.