Tribuna
Scribul de marţi:
Factura, ca o molie pârlită
Andrei ILENI
680 vizualizari
Factura, ca o molie pârlită
(plata vidului dintr-un bec chior)

În curând vom plăti şi întunericul, ca o molie convinsă că electrocultarea e terapie sub abajurul veiozei. Nu înseamnă că şi-a asumat ultima lectură din zestrea inventariată printre facturile energiei în jurul cărora fâlfâie, fără şanse contra gavitaţiei luminii. Molia nu este nici atomică, nici mai tristă decât o baterie uzată. E doar cuplată, prin curiozitate, la sistemul naţional de distribuire a energiei şi care îi este fatal. S-a complicat, când şi-a făcut cuibul în priza fără împământare.
Noi rămânem în viaţă şi vom plăti facturile, de câte ori se schimbă sexul energiei consumate în "surplus". Nu avem imunitate dacă ne agăţăm de două fire paralele, dar se poate întâmpla să vedem lumina de la ultimul stâlp, plantat prin verticalitatea lui de totem al blestemului: lumina se plăteşte.
Nu ştim dacă o molie ne stinge becul. Ştim că avem intenţia de a înşuruba un bec, invers, ca măsură de prevedere. E mai simplu decât o moarte pasivă. Bineînţeles, aşa ceva se facturează: rămâi pe întuneric şi te "citesc" cititorii de contoare - nu este vina lor - şi apoi primeşti, în limbajul braille o factură. O plăteşti. E singurul sens de a mai citi ceva la lampa cu gaz lacrimogen.
Vara nu-i ca iarna. Nici moliile nu sunt sateliţi domestici, din moment ce în dulap găseşti facturi ciupite în buzunarul sacoului de unică folosinţă. Nu e ca un blestem garderobier al fiinţelor cu aripile frânte între anotimpurile trecute şi facturile ce vor urma, într-un anotimp unic, şi comprimat în becul de veghe.
                                                      **
Nu e criză. E o negociere de toamnă, când trebuie inversate ciclurile migratoare ala anotimpurilor politice. Gândim (şi vom plăti) statistic: dacă ţânţarii sunt "utili", pentru transferul de sânge, niciodată o molie nu poate să ne anuleze factura, chiar dacă s-a sinucis, ca un gest gratuit. Prin urmare, nu ne curentăm, dar ne execută factura la veioză.
Molia e mioapă când nu mai poate stinge lumina dimprejurul ei. Continuă să-şi ardă energiile şi speră că anotimpul ei e doar un blestem, înfiletat şi el, de la dreapta spre stânga (sau invers). Să nu uităm de filamentul din becul de "rezervă" naţională, unde multora le filează dependenţa de lumină stinsă.
Nu ne convine, tot una'. Lumina se facturează într-un singur sens, aşa cum logica moliei se plafonează la nivelul consumatorilor de întuneric aprins la veioză. Vom plăti şi ne încumetăm să nu ştim de ce factura nu e trecută în buletin...

 





comentarii
1 comentarii

Felicitari pt condei!
Eu
20.10.2021 07:46
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Comunicat de presa
Licitatie publica

accentmedia