Tribuna
Sevis
Scribul de marţi
Citeşte cât ai, nu cât crezi că ai (lectură pe un semn de carte)
Andrei ILENI
659 vizualizari
Citeşte cât ai, nu cât crezi că ai (lectură pe un semn de carte)

În lectura unei cărţi se ascunde un jongler evolutiv: jucătorul profesionist al cărţilor citite, sau decartate cu mâna "măsluită" a memoriei, e un personaj suficient de înţelept în bibliotecă, unde îşi gândeşte decartarea ideilor. Cititorul generează îndoieli sau convingere, suspiciune sau înţelepciune, tot-una, dacă lectura are duritatea din "potul" memoriei. Ceea ce ţine de logica decartării prin jocul lecturii dintre cititul şi lecturarea vorbelor.
Am complicat o idee, de parcă toate cuvintele se joacă la ruleta norocului destinat. De fapt, e o constatare: nu ştiu dacă aţi observat, dar majoritatea cărţilor se "sfârşesc" în faza de jucător al gândirii citite înaintea vorbelor din zarurile pe muchie. Dintr-o mişcare a mâinii poţi să devorezi norocul, dacă ai un semn de carte câştigătoare.
Nu toate cărţile sunt măsluite, chiar dacă sunt mai proaste decât o lectură rapidă şi, uneori, ineficientă prin decartarea memoriei.
                                                ***
Ne amintim de cărţile "jucăuşilor" trecuţi (şi reîntorşi prin plagiat literar-istoric), ne amintim de cei care înşelau ideologia momentului (tot prin plagiat moral), ne amintim de "insistenţa curtenitoare" şi desfrâul literar prin maculatură naţionalistă ori finaluri absurde, încondeiate la masa verde a postavului găurit de moliile din lectura cărţilor scrise cu obedienţă. Nu toţi au decartat în avans, dar mulţi, prea mulţi, au jucat pe cartea memoriei scurte a cititorului. Unii chiar s-au îndoit de cărţile lor "decadente" şi au "decartat" la masa tăcută, dar uniformă, a compromisului dintr-un semn de carte cu zăvoarele pe coperţi.
Nu toţi s-au compromis. Unii au ştiut să-şi pună semnul vieţii între filele unei cărţi nescrise, sau cuibărită într-o nişă ideologică, unde se simţeau eliberaţi, chiar exaltaţi prin faptul că înşelau - credeau ei - vigilenţa cenzurii prin auto-impunerea cuvintelor "jucăuşe".
Nu chiar toţi şi-au ars, între coperţi de postav zdrenţuit, etapele rescrierii memoriei cuvintelor. S-au "acoperit", cu talent, cu giulgiul tăcut sub care au continuat să decarteze aceleaşi fapte, întâmplări, suspiciunile din ascunzişurile ideilor şi au compromis lectura, deja risipită, şi fără conţinut. Vorba poetului anonim: "Pe o masă cu postav/a căzut un gând concav".
Mai citim, pentru că ne închipuim unde ar fi locul cuvintelor, dar uităm că semnul de carte e un "şubler" al memoriei lecturate...





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Tursib

Comunicat de presa

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia