Cum se combate virusul fără profil politic prin acceptarea celei de-a patra invazii, cu perspective care încalcă logica? Prin auto-virusare şi expertiză confuză, nicidecum sanitar-politică. Cu tandreţea moţiunilor de cenzură, prea multe să-şi comprime interesul într-o voinţă uniformă sau prin congrese uniformizate după chipul şi închipuirea liderului nou şi deja învechit prin platitudine. Nicicum.

Nu există anticorpi pentru descompunerea estetizată a partidelor sterpe. Se descurcă şi se combat între ele prin terapie invazivă. O erotică introvertită politic: nici voinţa nu este bărbătească, nici perspectivele nu au alt gen. Se crede - ceea ce este o stare incredibilă de falimentare a doi ani de "sănătate impusă" - că pandemia a devenit factorul politic al anesteziei naţionale. Nicidecum.

Nicidecum nu este o negaţie a imunizării naţionale. Cum să "vaccinezi" o ţară virusată prin gradul de indiferenţă guvernată cu reversul? Renunţ să înţeleg o negaţie, dacă e mai firească decât ambiţia falsităţii, sub formă de plus-valoare inexistentă? Plată şi siluită prin misticism partinic - valabil pentru orice alcătuire de grup privat şi "legitimat" prin lipsă de viziune, cetăţenească, dincolo de socotelile electoratului, care mereu doreşte "altceva" şi alege nicicum.

                                    ***

Nicicum nu este o dumirire.

Nicidecum e o perspectivă. Un alt fel (sau o altă tulpină) a virusului care ne infectează şi ne forţează să-l acceptăm, în timp ce suntem anesteziaţi cu apă plată.

Nu se combate un virus prin curajul sinucigaş al purtătorilor lui, ca formă de naţionalism declarativ, partinic şi necivilizat. O infectare imorală prin convingere insistentă şi uitătură urlătoare prin ecoul repetitiv, trist dar firesc. Pentru că nicicum nu ştim să fim altfel decât nicidecum, cu nicio perspectivă liberalizată într-un viitor amanetat.

Ne balansăm ca o monedă în dungă, între aversul tocit şi reversul plat, şi care nu conţine valoare de întrebuinţare. Doar circulă, ca un virus...