Tribuna
PNL
Scribul de marţi
Andrei ILENI
560 vizualizari
Scribul de marţi

Nu sunt surprins. Poate întristat. În cumpănă...
Citesc un interviu cu redactorul - şef al Editurii "Polirom", Adrian Botez. Ca idee a fost o lectură şi e bine, dacă ţinem cont că lectura nu presupune o profesie în sine: te surprinzi, de câte ori ai ocazia cititului altuia.
Mă întristează titlul interviului: "Surprinzător, sunt foarte mulţi tineri care citesc literatură". Aici se complică ideea continuităţii (depresive) a cititului pentru activarea unei personalităţi în desfăşurare: tinerii, indiferent de vârsta biologică a cititului, vizionează, dar nu citesc nici biografii romanţate şi se compromit vizual, şi nu au destăinuire explicativă. Sunt "doar tineri" şi nefăcuţi să aibă curajul apăsării clanţei de unde se apasă uşa masivă a bibliotecii.
Nu mă surprinde nici declaraţia - gestionată prin gestica unui filolog - prin care un scriitor îşi destăinuie viitorul: "Probabil că voi învăţa ceva şi în ultima săptămână înainte de pensie", spune Adrian Botez.
Aşa să fie, ca un cadou de pensie. Mă surprinde convingerea stilului de asumare al vieţii profesionale într-o meserie a cuvintelor. Aici te gândeşti, după care se pot complica textele: cel corectat poate şi cenzurat, poate structura autorului şi concordanţa cu textul, sunt indicii "paginate" prin structură pasională între cititor şi cumpăna înţelesului între două entităţi (chiar fizice) care de multe ori nici nu se intersectează prin lectură (sau citire).
Nu sunt întristat când un scriitor vrea să surprindă. În acest domeniu te sinucizi - şi sau confirmat decese literare pe traseul între editură, librărie şi comerţul dintre cuvinte. Să spui că "foarte mulţi tineri citesc literatură" e o parafrază tolstoiană: nu ştim la cine ne referim. Aferim şi erată, pe prima pagină!
                                                ***
Sunt convins că "tinerii" nu citesc nici horoscopul biografic al literaturii române. Între auto-mutilarea, prin tunsul pletelor lui Ion Creangă şi vopsirea părului (şi părerilor) lui Arghezi au fost cenzorii-frizeri. Ca în orice literatură unde s-a deschis o altă Prăvălie, cu alte briciuri, dar aceleaşi gesturi criminale care nu mai surprind rasul pe uscat al amintirilor despre titlul cărţilor pe care le-am citit.  Profesionişti ai carantinei lecturii, cititori de bună lectură, indiferenţi fără semn de carte sau în cumpănă, sau "tuns".
Cum arată un cititor tânăr? Nici surprins măcar. Poate întristat într-o hologramă dintr-o bibliotecă unde rafturile s-au golit înaintea cititului. Ca o depresie a vârstei în faţa cititului. Necitindu-şi propria memorie, ceea ce este mai "interesant" când îl confunzi (istoric) pe Alecsandri cu rezervele (morale) ale urmaşilor săi într-o limbă modernizată. Probabil s-au golit rafturile de pe pereţii în cumpăna cititului adolescentin, de vreo 20 de ani, cu suplimentul uitării alfabetului citirii...
În literatură, trecutul e mai limpede decât surprinderea lecturii întristate. Nu se răzbună. E doar o recomandare prin care te surprinde întristarea înaintea lecturii, indiferent de vârsta adolescentină a indiferenţei...





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

anunt de intentie consultanta

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia