Ştiaţi că riscul de infectare la vot e minim? ... Poftim? Adică a mai rămas un strop şi voi încă nu ştiţi? E minim, mda. Să nu-mi spuneţi că nu ştiţi nici de ce! ... Nici asta nu ştiţi? Păi, riscul ăsta e minim fiindcă există - ţineţi-vă bine! - reguli. Şi nu orice fel de reguli, ci unele ... stricte. Mă, oare cum ar fi nişte reguli ... nestricte? Ar avea chipuri mai binevoitoare? Ar mai închide cumva ochii? Mă rog, nu-i cazul. Ce şansă pe noi că ne-am procopsit cu reguli stricte. Mda. Bine elaborate. Şi implementate. Noroc că s-a deranjat Vocea Dintâi să ne silabisească limpezimi, că altfel iar luam plasă şi credeam toate panicile doctorilor. Ştiţi doar cum se plâng ei toată ziua că n-au de niciunele. Mda, mărturisesc că aşa fac. Aşa m-am obişnuit. Cum aud un medic vorbind, devin atent şi - culmea!  - de cele mai multe ori ţin minte. Uite, azi l-am reauzit pe unul din medicii cu notorietatea televizată spunând că mersul la întâlnirea cu urna are, fireşte, riscurile lui. Mai ales că regulile ăstea, ce să vezi, nu sunt respectate. E suficient să priveşti în jur: n-ai cum să nu-i vezi pe idioţii care ţin masca pe guşă, "uitând" de nas şi gură. Ori pe ăia care ţin morţiş să înfulece pe stradă, deşi nici măcar temperaturile, darmite împrejurările nu mai sunt chiar o invitaţie în sensul ăsta. Regulile s-or vedea ele bine din birourile în care au fost pritocite, dar pe stradă fiecare are regula lui. Condiţii în care mersul la vot înseamnă asumarea unor riscuri în plus. 
"Dacă fiecare dintre noi va respecta normele, nu vor fi motive de îngrijorare suplimentare", a admis Dintâia. Mno, vedeţi? Aici e problema, bănene: "dacă". Că dacă logica asta ar fi, într-adevăr, de fier şi eu pot spune: dacă fiecare dintre noi şi-ar fi făcut temele, am fi avut şi noi nivel de trai, nu mormane de iluzii făcute ţăndări. Nu? Dacă furtul ar fi fost mai puţin aprig, poate că n-ajungeam ciumeţii clasei, este? 
Şi-apoi, că tot veni vorba: să-l votez pe unu` care acum e la ăştia după ce în 2016 candida pentru ăilalţi? Să votez un fătălău care ani la rândul a stat ascuns, fără a fi în stare să silabisească două vorbe, deşi avea o datorie faţă de norod? Să votez cu unul care în afară de carii n-a produs decât mătreaţă? Să votez cu unul care vrea iar acolo fiindcă leafa-i călduţă, iar privilegiile fără număr? Dar de când contează ce-ndeasă în urnă norodul? Aţi uitat de ăia şapte milioane şi ceva, luaţi cu toţii de fraieri? 
Pentru ăştia să risc aiurea? Pentru traseiştii care au schimbat partidele în funcţie de interesul de moment? Păi, în Dex, la "traseist" ar trebui să fie pusă poza unuia care s-a perindat pe la mai toate partidele. N-o să-i dau numele, n-o să spun acum că-i intitulat Daniel Constantin şi nici că s-a plimbat pe la vreo patru partide până a realizat că abia al cincilea îi vine mănuşă. N-are sens să pierdem vremea cu asemenea perfomanţe când am un exemplu şi mai tare. E cazul unuia care, în urmă cu patru ani a candidat pentru partidul X, iar acum s-a sucit cu 180 de grade, alegând barca lui Y. Partea cea mai tare însă abia acum vine: puteţi crede că la campania de acum a folosit aceeaşi fotografie photoshopată în urmă cu patru ani? Mă, nici măcar să schimbe poza nu s-a deranjat specimenul, iar acum rânjeşte, din fix acelaşi unghi, de pe bannerele ăstorlalţi. 
Păi, pentru aşa ceva să te apuci să-nfrunţi carcalacul şi la vot în loc să stai acasă şi să te speli pe mâini, păstrând distanţa? 
Vrăjeala aia cu dreptul la vot, cu Constituţia, cu "puterea" pe care ţi-o dă ştampila o las s-o molfăie naivii de serviciu. Trei decenii am toot avut ştampila în mâini şi la ce ne-a folosit? 
Nu mai pomenesc de cazurile când îl votezi pe x ca să scapi de y, iar a doua zi cei doi bat palma, moşind o alianţă greţoasă ca o savarină reîncălzită. Cu gust de lehamite.