Tribuna
S-au scurs patruzeci de zile de când Sergiu Cipariu a plecat la cer, să le cânte îngerilor
S-au scurs patruzeci de zile de când Sergiu Cipariu a plecat la cer, să le cânte îngerilor

Viaţa "unui OM", căci pe OMUL SERGIU vreau să ni-l reamintim acum (A FI OM  E LUCRU MARE), nu o poţi cuprinde în câteva cuvinte. De Babu Sergiu poţi vorbi ani de-a rândul, aşa cum o să vorbească fiecare, păstrându-l viu în inimi şi-n conştiinţă, şi nu sfârşeşti o viaţă-ntreagă. Pentru că viaţa lui e o poveste frumoasă, aşa cum a ştiut EL, OMUL, să facă o poveste din fiecare ramură de pom, animal sau om: poveste de iubire, poveste de dor, poveste spusă cu lacrimi de dor.

Doar 1% vreau să surprind timid în aceste câteva rânduri: OMUL care l-a căutat şi l-a găsit pe Dumnezeu în flori, în iarbă, în crengi, în rădăcini, în muguri, în pâraie, în fluier, în nori, în soare, în animale, în oameni.

Îmi spunea: "L-am căutat pe Dumnezeu în munţi, în văi, în dealuri şi-n izvoare, în drobul de sare, în bucătura de pâine, în cupa zeilor ce-nveseleşte inima omului! şi am găsit O INIMĂ în toate! INIMA LUI!".

Şi Inima Lui şi-a găsit locul cel mai mare in sufletul lui Babu Sergiu, acolo unde a întâlnit modestia, ospitalitatea şi dragostea. Ele nu pot una fără cealaltă. Modestia - mulţi nu mai ştim ce înseamnă, d-apoi să o avem…

De când intrai pe poarta casei sau oriunde te-ntâlneai, ochii lui calzi şi luminoşi ca cerul de vară te înţepeneau în iubire şi îţi reteza-nainte să deschizi gura: "Eu sunt Babu Sergiu! - nu Maestru, cum vrei tu să mă numeşti." Şi cu glasul său blajin, începea a recita din suflet şi pentru suflet:

              

"Oamenii bogaţi au făcut icoane,

catapitezme-aurite şi strane,

însă Dumnezeu n-a venit

în locul astfel îngrădit.

 

Bogaţii stăteau groşi, împovăraţi

şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.

 

În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci

făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci,

Cerându-le mămăligă şi ceapă.

Era când câmpie verde, când apă.

Alteori se făcea mic. Şi se ascundea în floarea de finic,

ori s-apuca să crească-n păpuşoaie, s-ajute furnicile la muşuroaie,

să dea pământului mană şi ploaie.

 

Avea atâtea de făcut Dumnezeu şi oamenii îl plictiseau mereu

cerând unul pentru altul rău!

Îi auzea strigând: "Pământul meu..."

Îi vedea punând pietre de hotar

ciopârţind, împărţind minunatul dar.

 

Atunci se supăra. Pornea furtuna.

Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind întruna.

Se făcea mare şi-nfricoşat

ca muntele cu păduri îmbrăcat

 

Până venea o pasăre la el, codubatura sau un porumbel

Şi spunea: "Doamne, mi-a căzut puiul jos.

Zi să se facă iară frumos, să răsară soarele şi să-l găsesc".

 

Facă-se voia ta, sol păsăresc...

Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă

Şi s-apuca alte lucruri să facă."

("DUMNEZEU", Magda Isanos).

              

Babu Sergiu avea o memorie fabuloasă, recita, compunea, scria poezii, susţinea spectacole literar-folclorice. Eminescu, Păunescu, Ţărnea, Stănescu, Sorescu, Gyr, Blaga - toţi în mintea sa şi mereu pe buzele sale.

BABU ÎNŢELEPTUL este mai mult decât un MAESTRU - măiestria e trecătoare, înţelepciunea e veşnică, e din DUMNEZEU. "Talentul nu poţi să-l dai oricui, dar nici nu poţi să-i răpui talentul celui care-l are". Deşi, "dinainte de-a se naşte era scăldat în muzica ardelenească".

Cânta la mai toate instrumentele din lume, dar taragotul avea locul cel mai mare in inima sa. A fost creator de ţambale şi avea o colecţie impresionantă de piese pe care le iubea pe fiecare în parte.

Pragul casei sale a fost trecut de preşedinţi de stat, guvernanţi, politicieni, dar şi de ţărani simpli osteniţi de arşiţa verii. Îi primea pe toţi deopotrivă, le încălzea inimile şi îi poftea să se răcorească în cramă.

Oricine l-a cunoscut/auzit pe Babu Sergiu a fost atins de pana geniului său, s-a îndrăgostit de el instantaneu, inconfundabil, iremediabil.

Despre modestie şi ospitalitate am vorbit eu, despre IUBIREA LUI să vorbiţi voi, toţi cei care l-aţi cunoscut, în spre casele voastre!!! La ai voştri şi la lume!!! Că aţi primit-o cu toţii!!!

Pot spune fără emoţie, că "SOARELE ROMÂNILOR A RĂSĂRIT LA BLAJ, DIN MICA ROMĂ A ROMÂNILOR ARDEA­LULUI" (I.H. Rădulescu)

Şi acum, privind în sus, spre ceruri, Popa Ioan, popa "ăl Unit" din Orlat,  care-a fost la catafalcul tău, nu episcopi, protopopi, soboare, coruri, fanfare, rafale… eu ţin acum să-ţi mulţumesc!

AI FIBRA ETERNITĂŢII ÎN TINE! Şi tu… doar atât… BABU SERGIU.

Cu 11 ani în urmă, Crăciunul l-a făcut în cer cu TATA, sus: "Bine-mi este aici cu Tine, Doamne" a zis, dar Dumnezeu: "Du-te înapoi şi spune-le că exist, că-i iubesc, nu ai nevoie de niciun stent de iubire, o ai pe A mea toată în inima ta".

"Dar Doamne, eu sunt cea mai neînsemnată lumânare ce arde…"

Atunci Dumnezeu i-a arătat o cameră întunecată, plină de lumânări mari, colorate, frumoase, cu scoici, parfumate… şi între ele una comună, aşa, simplă, de biserică aprinsă, arsă pe trei sferturi, un muc… S-a apropiat cu Amnarul Sfânt de ea, a aprins-o şi cu mucul acela a aprins toate lumânările frumoase.

Vezi, Babule, ce ai făcut stând în mâna Lui? Îi vezi cum strălucesc!!!

O să închei cu versurile poetului Adrian Păunescu, VERSURI PROFETICE, scrise pentru BABU SERGIU:

 

"Şi iarăşi e greu şi avem ghinion

Şi iarăşi speranţa ne învăluie sfântă

Şi iarăşi în noaptea de Sfântul Ion

E pace, iar Sergiu Cipariu ne cântă.

 

Şi în doinele lui urcă Vodă pe cal

Iar firul de iarbă îşi mână curajul românii

Prin Sergiu Cipariu când vin în Ardeal

Pot ca să afle unde-i Orlatul şi Blajul.

 

Şi cât pe lume nu-i încă târziu

Şi-n dulcea lumină Ardealul se întoarce şi el la Sibiu

Şi-n cântecul Marii Uniri se închină

Astfel precum taragoatele ştiu."

 

Preot Ioan Canciu

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia