Când selectăm ideile sau primenirea lor, e indicat să nu ştim "scopul" şi doar apoi să ne gândim care e finalitatea. Ne prefacem-ceea ce este doar o variantă a provocărilor-între selecţii individuale şi selecţionări grupate, ca variante:
-coronavirusul rămâne un cuvânt prea lung între restricţii şi decalajele anului acesta, prea început prin forţă;
-virulenţa este zodia europeană a indiferenţei, ca ultimă variantă.
Prin urmare, să selectăm şi să ne prefacem în ceea ce s-ar putea să ne provoace întâmplări, deja începute, şi "replici", după care vom reveni la variaţiunile noastre.
                                                             ***
Primele patru paragrafe au fost publicate într-un articol, exact în urmă cu un an şi consider că variaţiunile sunt aceleaşi, dacă nu cumva mai provocatoare:
-anul trecut se pregătea invazia Ucrainei; 
-anul acesta, sârbii scot săbiile pe graniţa cu Kosovo şi îşi ciocnesc pintenii pentru încă o purificare etnică, şi cu pretenţii teritoriale.
-anul trecut, în China (o ţară cu două sisteme) a promovat un preşedinte unic pentru două sisteme: partidul şi statul;
-anul acesta, China "defilează" aviatic în jurul Taiwan-ului, speculând orice variantă provocatoare;
-anul trecut, oligarhii ruşi (proveniţi din fosta armată sovietică) l-au asigurat pe Putin că îl vor "sponsoriza" şase luni, cât va dura invazia şi ocuparea Ucrainei;
-anul acesta, Putin e sponsorizat de Coreea de Nord şi ordonă mobilizarea, cu arcanul, a rezerviştilor;
-anul trecut a fost, pe alocuri, provocator şi s-a sfârşit fără scop;
-anul acesta a început invers.
Suntem liniştiţi, după un an în care capodoperele războiului (şi alte conflicte "relatate" cu indiferenţă) sunt, în continuare antume, şi primenirea, treptat devine o parabolă postumă. Clipa când se trece între ani rămâne o ficţiune. Eu îi spun varianta de marţi, care este încă o ficţiune provocatoare...