Prezent la Cristian, în weekend, cu ocazia simpozionului ”Zona montană sub aspect economic, social și tradițional” găzduit de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie dinlocalitatea sibiană, fostul ministru al Agriculturii din Guvernele lui Nicolae Văcăroiu și Emil Boc, Valeriu Tabără, a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului TRIBUNA, despre importanța unor astfel de manifestări, lucrările prezentate cu ocazia acestora și despre centrul de cercetare din stațiunea sibiană Păltiniș.

 

- Cât de des sunt organizate astfel de simpozioane și care este rolul lor?

- Cel puțin o dată pe an, ca sinteză. Se văd atunci nivelele la care au ajuns proiectele, pentru că de obicei se prezintă rezultatele finale ale unor proiecte.

Dar noi, în institute și în stațiuni, am instituit și continuitatea unor proiecte care nu sunt finanțate din plan național. De aceea  este problema aceasta a finanțării din venituri proprii. Adică proiecte mari, pe care nu le poți face în 3 ani de zile. Așa cum sunt ele acum organizate de Ministerul Agriculturii. Deci, în 3 ani de zile termini procesul de ameliorare. N-ai cum să-l faci în 3 ani de zile. Poți să-l începi. Experimente de lungă durată, pe care România le are, cum este cazul celui de la Pătiniș, pentru că tot insist să le reluăm, pe pajiști. Nu se vede rezultatul unei variante experimentale în 3 ani de zile. Se vede după 10 ani. Dar, menține efectul până la 30 de ani, cum este cazul din Bucegi, de la 1.600 de metri altitudine. Și avem experiențe pe culturi de câmp, cu îngrășăminte, de peste 70 de ani. Care sunt certe, cu rezultate formidabile. Sigur că noi n-am avut laboratoarele acelea. Toate experiențele acestea trebuie să fie dublate de analize în laborator, ca să poți constata că tratamentele tale nu se duc în reziduu. Sau nu influențează negativ calitatea producției, că până la urmă toate se duc, într-un fel sau altul, spre alimentație. Animalul, tot în alimentația omului.

 

- Acest simpozion de la Cristian este țintit strict pe zona montană?

- În general, da! Deci, specificitatea institutului și... Este zona montană, dar nu neapărat numai pe chestiuni de tehnologii de agricultură.

Cum s-a prezentat și aici, ultimul referat a profesorului Petroman (n.a. ”Arhetipuri culturale zoomorfe și tradiții pastorale în Banatul montan”). Și bănuiesc că cartea pe care a scris-o pe aceaste chestiuni va lua fără probleme inclusiv premiul Academiei.

Adică zona montană, dincolo de agricultură, înseamnă și altceva. Nu numai agricultura va contribui la menținerea zonelor montane ci și celelalte elemente care caracterizează și, din fericire, spun eu, cu două chestiuni, fericire că le avem și nefericirea că nu le dăm importanță, pentru că ne dau identitatea națională.

Uitați-vă la produsele tradiționale de aici. În Mărginime, zona montană a Sibiului, sau cea a Făgărașului. Ea implică mai mult, inclusiv infrastructură, inclusiv a cunoaște acuma care este raportul vârste viabile și vârstele neviabile.

Degeaba avem populație rurală ce este îmbătrânită, copiii nu mai vin, tineretul nu mai vine la anumite vârste. Deci, noi avem populațiile care trăiesc la țară din faptul că au fost o categorie căreia nu i-am dat importanță niciodată. Agricultor, salariat.

Și ei trăiesc uneori din pensie acum. Dar generațiile care vin din ce vor trăi? E o problemă mare și de asta aici, la Institutul de Montanologie avem și o secție de sociologie, singura din țară. Adusă pe sociologie rurală. Profesorul Batâr e cel care o conduce.

 

- Am văzut că, la astfel de simpozioane, se prezintă diverse lucrări din domeniul respectiv, în cazul de față al montanologiei, iar la final se trag concluziile...

- Da, chiar aici participă, cred eu, mai mulți reprezentanții decât la oricare institut. E o diversitate... Și de la institutele de învățământ, unitățile de învățământ superior. Eu am spus mereu, și eu sunt cadrul didactic, știu ce înseamnă această colaborare. Nu sunt de acord însă ca unitățile acestea să fie preluate de către universități pentru că nu sunt pregătite universitățile. Dacă vrem să luăm cercetarea toată, atunci trebuie să mergem pe principiul organizării americane, a universităților americane. Dacă mergem pe un sistem european și mai ales, est-european, nu ajungem să dăm performanță în cercetare decât cea pentru cariera personală. Ori, cercetarea nu trebuie să se rezume numai la cariera personală, ci trebuie să aibă efecte economice.

E o chestiune pe care o cunosc, fiind și ministru al agriculturii și căutând mereu soluții la anumite probleme, cum sunt acum chestiunile climatice. Și aici nu se simt foarte tare, dar în Bărăgan... În Bărăgan este uscat totul de la 1 iulie. Ce facem? Că numai pe irigații nu vom putea merge. Am văzut și acum irigații la cel mai înal tnivel, totuși 2 centimetri din vârful ștuletelui de porumb sunt nelegate. De ce? Pentru că este acest indice de ariditate care e mai pregnant decât oriunde în Europa.

Și atunci eu trebuie să creez forme noi de plante cu adaptabilitate la astfel de climat. Nu le poți face decât în cercetare și cu o dotare de nivel.

 

- Un astfel de centru de cercetare avem și în județul nostru, din câte am aflat, în stațiunea Păltiniș...

- Da, noi dorim să construim în zonele montane câteva puncte cheie. Trebuie să vă spun că avem un punct cheie pe care l-a dezvoltat institutul de la Brașov la 1.600 de metri altitudine în Bucegi. Este o creație a doctorului Teodor Marușca, unul dintre cei mai mari specialiști pe domeniul pajiștilor din România și eu aș spune chiar la nivel european, în care se văd efectele tratamentului după 20 de ani de neaplicare. Și acum suntem în discuții cu Ministerul Mediului. În vara asta trebuia să mergem până acolo pentru un program de reabilitare a pajiștilor din zona montană. Practic sunt țintă 2.800 de hectare, în special din ariile protejate, dar dacă le putem face acolo pe baza acestor... Păltinișul, aș vrea să fie un centru de astfel de testări care apoi să extindă tehnologiile pe zonele montane pentru a limita această extindere... Țepoșica, care este o plantă nevaloroasă, nu știu cum Dumnezeu ai noștri au băgat-o la protecție și care a scos, practic, pășunatul din zonele respective. Deci au scos pășunatul de acolo.

Mai mult, dacă putem, să mărim biodiversitatea, pentru că acolo, în centrul de la Brașov există încă trifoiul alb. Trifoiul alb este, de asemenea, plantă meliferă. Are profesorul Dragomir de la Timișoara o evaluare a potențialului apicol al zonei. Este colosală, dar numai cu condiția să te ocupi cu adevărat de biodiversitate, nu numai să vorbești de ea. Deci, asta este una dintre problemele pe care și noi am vrea...

Mai este un centru foarte bine pus la punct, al Facultății de Agronomie de la Timișoara, la Gârda de Sus, în munți, unde s-au ocupat de o singură plantă și pe care au adus-o cu o valoare economică, arnica montană. Cu sprijin german, s-au învățat oamenii cum trebuie să o culeagă ca ea să rămână și să perpetueze ca specie. Dar i-au dat valoare economică, pentru că arnica e o plantă medicinală excepțională.

Ei, dar noi avem mii de astfel de specii. Am putea face programe, nu să importăm mușețel și coada șoricelului din Egipt, sau nu știu de pe unde. Și asta este o vină a celor care, sigur, le e mai ușor să importe. Dar ce imporți? E o problemă!

 

- Aș insista asupra centrului de cercetare de la Păltiniș. Care e specificitatea lui?

- În principal, este vorba de îmbunătățirea acestor pajiști, Păltinișul este totuși la o altitudine, la 1.400 de metri. Mi se pare una dintre cele mai potrivite locuri zona asta de aici. E vorba de îmbunătățirea floristică, a compoziției floristice a acestor pajiști. Și de modul cum, prin tehnologie, poți să elimini aceste plante negative.

În Bucegi avem inclusiv steregoaie, care a năpădit, dar nu-și face nimeni probleme. Soluția nu e neapărat aceea că merg și cosesc de câteva ori, sunt inclusiv variante cu păscutul animalelor. În funcție de compoziția floristică, care este productivitatea și cum se poate îmbundăți ea. Și atunci, nu cu finanțare de la buget, ci este vorba de finanțarea din venituri proprii și facem niște eforturi colosale.

 

- Dacă nu e cu finanțare de la bugetul statului, nici autoritățile locale sau cele județene nu se implică?

- În Bucegi am reușit în urma unor discuții cu Consiliul Local al comunei care patronează zona, ne-au mai dat încă, dacă nu mă înșel, vreo 17-20 de hectare pe 49 de ani, tocmai pentru a lărgi aria. Este un caz extraordinar.

Aici (n.a. la Sibiu) am avut probleme cu autoritățe locale și avem în continuare probleme cu agresivitatea asupra patrimoniului acestui institut, care și așa a fost diminuat. Eu aștept mai mult de la... Nu e vorba de Consiliul Județean. Eu am remarcat chiar o anumită receptivitate a actualei doamne președinte de la Consiliul Județean Sibiu. Și cred că trebuie să creștem interesul pentru că, în general, aceste instituții sunt branduri pentru autoritățile locale.

Eu nu văd la Cristianulde Sibiu o instituție care ar putea să dea renume. Institutul este cunoscut peste hotare. De aceea am insistat și azi ca această broșură care apare anual, cu lucrări, să fie indexată și recunoscută atât în plan național, cât și în plan internațional, pentru că sunt lucrări deosebit de valoroase și nu numai din punct de vedere teoretic, ci din ele pot fi foarte bine extinse și preluate elemente de program inclusiv de strategie.

 

- La Păltiniș, despre ce suprafață este vorba?

- Undeva între 20 și 30 de hectare. Sau erau atâtea, pentru că s-au mai diminuat în urma construcțiilor care s-au făcut pe acolo. Mie mi se pare absolut... A fost un caz aici, chiar de o agresivitate ieșită din comun, al unui tânăr. Spunea că a fost și secretar de stat, a făcut imprudența să îmi dea telefon. După care s-a retras, a atacat pe internet. Îmi scapă numele, nici nu are importanță până la urmă. Dar a venit aici cu o agresivitate formidabilă, fără să cunoască realitățile.

Cercetarea nu este o cercetare de program, de la ora 8 de dimineață la ora 16. Cercetarea, în agricultură, ca și a managerului din agricultură, este 24 de ore din 24, inclusiv sâmbătă și duminică. Cercetătorul, e o teorie și un punct de vedere al meu, pentru că am fost și eu cercetor aproape 50 de ani... Eu nu pot să-i normez, dom'le, în perioada asta te gândești la cercetare. Atunci n-ai cum să obții rezultate. Dă-i ibertate cercetătorului. Cadrul nostru, pentru că sistemul nostru, care a fost construit în urmă cu 100 de ani de unul dintre cei mai mari oameni de știință agricolă din lume, zic eu, Șișești, el a creat niște principii, iar unul dintre principii, punct de cercetare în funcție de specificitatea zonei de agricultură. Zona aceasta care se găsește de la Sibiu este o zonă de mare specificitate. Nu e egală cu Brașovul sau cu ce are Făgărașul dincolo, aici vecini. Ea are o zonă dată de prezența Făgărașului, a unei zone cu coborâre până la luncă, în care inclusiv - și aici este o lucrare extraordinară a doctorului Marușca - gradienții termici, din care s-ar putea trage concluzii inclusiv de măsuri de stimulare a așezărilor habitatelor umane, funcție de gradele de temperatură, pentru că astea măresc costurile de viață. Pe măsură ce scade temperatura, se lungește și intervalul de temperatură scăzută, cât și costurile. Vreau să am habitate acolo? Atunci eu trebuie să stimulez și am clar parametri unde pot să vin pentru a în sfârși cu delimitarea unei astfel de zone. Cu atât mai mult acum, când se schimbă climatele.