La începutul Târgului ne întâlnim cu olarii din Republica Moldova. Victoria și Vitalie Parlui au venit din Chișinău și au adus la Sibiu ”cele mai frumoase produse din lut, pe care le-au avut” la dispoziție. Pentru soții Parlui,ceramica a fost o pasiune comună, datorită căreia sorțile lor s-au unit. Eu au făcut cunoștință chiar în timpul unui atelier și de-atunci nu s-au despărțit, ci au început să lucreze în tandem.
”Pentru a doua oară participăm la Târgul Olarilor. Am primit o invitație de la organizatorii evenimentului. Expunem pe standul nostru diferite obiecte, de la vase utilitare până la suvenire. Ne ocupăm de 15 ani de ceramică. Am început cu modelarea lutului, după am trecut la roata de olărit. În prezent, facem și una și alta. Ne-am întâlnit la un atelier de ceramică și am început să comunicăm. Astfel, am făcut cunoștință cu ceramica și cu soția mea. Am început să colaborăm și am mărit gama produselor. Le expunem în Republica Moldova, România, Rusia și Belarus”, povestește Vitalie Parlui.
Potrivit olarilor moldoveni, inspirația pentru crearea obiectelor din lut, poate fi găsită în jurul nostru, în natura sau în cultura: ”Ideile ne înconjoară, ne inspiră absolut totul. Sunt elemente, pe care le întâlnim în fiecare zi, cum ar fi casa tradițională, fântâna,animaluțele, natura.Folosim motivele tradiționale, nu plecăm departe, în alte culturi sau filosofii”.
Secretele meseriei, deslușite la Galați și în Marea Britanie
Urmează standul Asociației ADEPT. Aici îl găsim pe un tânăr olar din Mureș, Marinel Gyorfi, care și-a învățat meseria în Marea Britanie și o practică cu ”mult drag și inspirație” în România.
”Mă ocup cinci ani de zile de ceramică. Meseria de olar se învață greu, trebuie să ai răbdare, trebuie să-ți placă. Fundația ADEPT m-a trimis în Anglia ca să învăț acest meșteșug. Procesul prelucrării obiectelor din lut durează trei săptămâni și include făcutul la roată, lasatul la uscat, decoratul și arsul. Eu și le pictez cu desenele specifice zonei, cum ar fi păsările sau struguri. Trebuie să fii inventiv. Mă inspir și de la alții, mai văd diferite modele. În viitor vreau să-mi deschid un atelier, ca să învăț pe mai mulți tineri și să organizez workshop-uri. Am observat un interes ridicat pentru meseria de olar, există foarte mulți tineri, care vor s-o învețe, pentru ca să facă ceva manual din propria imaginație”, spune Marinel Gyorfi.
Printre olari din diferite regiuni și țări, care mulți ani la rând se dedică meseriei, moștenite de la bunicii lor, se află și Mihaela Pleșea. Un copil de 13 ani, zâmbitor, entuzismat, vesel, dar cu scopuri mari. Mihaela ne-a povestit despre hobby-ul preferat și a mărturisit că visează la o expoziție personală, unde toate ”exponatele vor fi unice și irepetabile”.
”Pregătesc boțul de lut, după mă urc pe roată și încep să creez un vas de lut. La noi în sat avem un olar, Maricel Mocanu, care olărește și am luat de la el acest meșteșug minunat. Eu mă uitam atent la ceea ce face și i-am furat meseria. Lucrez deja de cinci ani și vreau să evoluez. Nu este o meserie neobișnuită pentru o fată. Olăritul este practicat mai mult de femei, decât de bărbați, e ceva care are nevoie de multă migală, când pictăm trebuie să fim foarte atente, ceea ce e specific femeilor. În viitor, aș vrea să continui cu olăritul, o să fie al doilea meu hobby și după vreau să mă fac arhitect. Colegii mei mi-au spus: ”Vai, dar ce faci acolo, îți bagi mânile în mâzga aia?” și s-au speriat, dar mie îmi place ceea ce fac și nu e scârbos deloc. Părinții mă ajută cu lutul, cu materialele. Sper că într-o zi o să am o expoziție și o să prezint ceva special și unic, ceva ce îți sare la ochi și e făcut de mâna omului”, conchide Mihaela Pleșea, olarul din comuna Braniștea, Galați.
Foto: Răzvan NEGRU