Tribuna
Picătura de Carte |
Povestea unui mare Filantrop și Dăruitor de vise împlinite...
Pr. Constantin NECULA
903 vizualizari
Povestea unui mare Filantrop și Dăruitor de vise împlinite...

Sunt convins că în Statele Unite un astfel de Om-Dar ar fi avut de mult un film artistic despre viața sa. Așa o aducere aminte a Domnului General Ghiță Bârsan, Rectorul Academiei Forțelor Terestre și un mare iubitor de istorie națională – al cărui conținut va fi în curând publicat de către „Telegraful Român” – ne-a făcut să căutăm mai atent la chipul unui om. Printre elementele de documentare, o carte-aducere aminte realizată de Generalul de brigadă (r.) Ion Maftei: Un mare Filantrop: Constantin N. Vasiliu Bolnavu. Istoricul moșiei Dulcești (Editura Militară, București, 2016, 212 p.). Am parcurs „romanul” acestei vieți pe nerăsuflate. Autorului îi revine meritul nu doar de a readuce înaintea noastră chipul unui mare filantrop, ci și de a-i face dreptate lui Constantin N. Vasiliu, nepotul celui poreclit Bolnavu, bunicul său care timp de 15 ani, stând la pat, a făcut minunea de a ajuta permanent oamenii aflați în nevoie așa cum puțini dintre cei cu sănătatea integrală au reușit. În prefață, Ion Matei ne descoperă sensul scoaterii la lumină a unuia dintre cei mai discreți filantropi ai Țării, care „nu a dorit niciodată să știe stânga ce face dreapta”, despre care Nicolae Iorga afirma că  nimeni nu-l va mai putea egala în făptuire. Citind această pagină de Sinaxar al bunătății în acțiune, așa și este. Ponegrit și rănit sufletește – în ciuda ordinelor Steaua României în grad de ofițer (conferită de Regele Carol I), Steaua României în grad de Comandor (conferită de Regele Ferdinand I), Steaua României în grad de mare ofițer (conferită de Regele Carol al II-lea) – în ciuda acțiunilor sale exemplare, Constantin N. Vasiliu  a continuat multă vreme să fie atacat, ponegrit și jignit de către cei care caută să schimbe istoria unei națiuni după cameleonismul politic al istoriei. Reținem pentru cititori un singur fragment din Prefața autorului: „C.N. Vasiliu Bolnavu a dăruit, în 1922, douăsprezece milioane de lei pentru cămine și cantine studențești, sumă ce depășea puterile statului român de atunci. Această faptă este de o măreție și o frumusețe sufletească fără seamăn, dacă se raportează la greutățile și pierderile pe care le-au suferit proprietățile sale în anii anteriori, așa cum au fost distrugerile provocate de  Răscoala din 1907, la moșia din Dulcești, sau de Reforma agrară din anul 1921, când moșia din Dulcești a fost expropriată de 1000 de hectare. Această donație a fost urmată și de altele, cu mult mai mari. Căminul „C.N. Vasiliu Bolnavu” ajungând să asigure cazare și masă gratuită pentru 300 de studenți, iar Universitatea Populară din Roman, anexă a fundației, să dispună de „un internat de 200 de elevi, fii de săteni lipsiți de mijloace din regiunea Moldovei” (pp. 11-12). Merită amintit că Henri Coandă – inventatorul avionului cu reacție – a plecat la studii la Paris cu banii oferiți de acest filantrop excepțional în pofida opoziției tatălui acestuia, Generalul Constantin Coandă, care nu accepta abandonarea de către Henri a carierei militare. Cum merită reținut – p. 165 – că documentele dovedesc cum filantropul Constantin N. Vasiliu Bolnavu  a donat „una sută milioane lei” pentru Armata Română în Războiul al II-lea mondial, desființând un cont dintr-o bancă din Anglia. Dulceștii sunt descoperiți de către autor drept Leagăn al familiei Hurmuzaki, loc de foc la vremea Unirii Principatelor Române – din curtea fostului conac din Dulcești avea să fie furată fântâna oferită în dar de către Alexandru Ioan Cuza Vodă, care purta în marmură stemele Moldovei și Tării Românești îngemănate în apa limpede a Dulceștilor – moșia avea să aibă în inima ei Biserica din Dulcești (avea să mai construiască, de exemplu, Biserica din Sucevenii Galațiului, școala din Dulceștii, Primăria veche, Casa de Cultură din Dulcești – inițial destinată ca dispensar și baie publică (1939, nefinalizată din cauza războiului), ba chiar amenajarea și întreținerea parcului englezesc – un Corso rural de excepție – vădesc imaginea deschisă spre educație socială a acestui filantrop.

            Volumul lui Ion Maftei surprinde desigur și alte aspecte. Consemnăm cuprinsul în speranța chemării la lectură: Marele filantrop C.N. Vasiliu Bolnavu (pp.17-46); Stăpânii moșiei Dulcești de-a lungul timpului (pp. 47-60); Moșia Dulcești – fostă Fermă Model până în 1945 (pp. 61-68); Misterele conacului din Dulcești (pp. 69-72); Frații Hurmuzaki și Palatul din Dulcești (pp. 73-82); File din istoria satului Dulcești (pp. 83-104); Răscoala din 1907 (pp. 105-116). Un aport deosebit la înțelegerea acestui Om-Dar și a mediului din care a izvorât forța sa mărturisitoare și făcătoare de Bine îl aduc Anexele lucrării: Nicolae Iorga îl include pe Constantin Vasiliu între persoanele de seamă ale neamului românesc (pp. 129-130); Înregistrarea Fundației la tribunal din anul 1924 (pp. 131-133); Extras din Memoriul privind moșia Dulcești din data de 14.12. 1919 (pp. 133-139); Moșia Dulcești în 1946 (pp. 140-147); Hrisov din 1455 (pp. 148-149, în limba slavonă); Hrisov din anul 1606, de la Irimia Movilă asupra cumpărării întregului sat Dulcești pe numele paharnicului Caraiman (pp. 150- 151); Lupta lui Mihai Racoviță cu boierii vechi – după Nicolae Iorga (pp.151-154; Planul moșiei Dulcești, Beșicureni, Bărboși, Ungurași și Poiana, autor, logofăt Iordache Sturza, executată la 1837, iulie 24 (p. 155); Inscripții de pe plăcile mormântale de la biserica din Dulcești, județul Neamț, traduse de P.S. Melchisedec, Episcopul Romanului, în anul 1886 (pp. 156-157); Descrierea bisericii din Dulcești în anii 1933 și 1936 (pp. 158-159); Articol scris în 1941 de Pr. Eugen Bordeianu (pp. 160-161); Extrase din presa vremii după decesul lui C.N. Vasiliu Bolnavu (pp. 162-168); Greșeli privind istoria și geografia satului Dulcești (pp. 169- 171); Arborele genealogic al lui Constantin N. Vasiliu Bolnavu (pp. 172-174); Edmond Van Saanen (pp. 175-176); Recensămintele din Dulcești din anii 1820, 1832 și 1845 (pp. 177-188), Lucrarea cuprinde un cuvânt înainte (al cercetătorului științific al Academiei Române, Dr. Doru Mihăescu, pp. 7-10), o Bibliografie selectivă (pp. 189-190) și o Coliță fotografică (pp. 193- 212) cuprinzând oameni și locuri dezvăluite de lucrarea lui Ion Maftei.

Volumul este un răspuns de bun simț la nevoia unui Neam de a-și omagia Oamenii. La înmormântarea sa din ianuarie 1944 a părut trecut cu vederea (scria despre aceasta Pamfil Șeicaru, în 12 ianuarie 1944, p. 167 în volum). Nu vreau să mă gândesc cum ar fi trecut prin furcile caudine ale comunismului sovietizant. Dar știm acum, grație campaniei din 2020 realizată de către Biserică – Mitropolia Ardealului fiind cea care a susținut mare parte din demers – cum artefacte ale filantropiei creștine de marcă s-au reiterat în Sinaxarul Omeniei Românești. Volumul de față martor!






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Palatul Brukenthal Avrig

Electrica Furnizare

sevis

Q-House

publicare anunturi

COMUNICAT DE PRESA

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia