Tribuna
Picătura de Carte
Când muzicianul compune teologie. Și o face bine.
Pr. Constantin NECULA
685 vizualizari
Când muzicianul compune teologie. Și o face bine.

Mereu m-am întrebat dacă la Părintele Vasile Grăjdian, profesorul meu de muzică din Facultate, trebuie să admir pedagogia sa plină de surâs ori surâsul scriiturii sale. Cu un prim volum purtând același titlu apărut în 2010 mă surprindea în naturalețea scrisului său. Nici nu avea cum să nu o facă. Am petrecut sute de ore de povești în mii de kilometri parcurși prin Europa și ne-am bucurat sufletele în librării și colțuri de cultură pline de har. Ne unește, de ani buni, munca într-o echipă care în România a construit proiectul Tinerețe și Speranță- pe care-l veți găsi povestit în carte. Această carte. Căci Părintele „recidivează” cu un volum doi: Mici scrieri Bisericești și Culturale (Articole și predici), vol. II, (Ed. Andreiana, Sibiu, 2021, 201 pg.). Descopăr în texte, acum noaptea târziu când scriu această Picătură despre carte, aceeași ironie fină dublată de meditația duhovnicească a omului care a trecut prin multe. Și mi l-am adus aminte cum, student fiind, la Capela Facultății ne-a uimit pe toți cântându-ne din vioară, după o vecernie. Din clipa aceea a devenit mai mult decât profesorul de muzică. Sunt uimit cum se reconstruiește de fiecare dată, cu dinamismul întineririi prin efortul creator. Sunt texte în carte pe care, intuiesc, le-a scris dintr-o suflare. Altele le-a copt, la cât îl știu, ani buni. Nu e vorba aici doar de a descoperi niște texte ci de a le face să se descopere. Un soi de baghetă dirijorală- cine știe cum muncește cu un cor ori o orchestră, înțelege- construind o partitură vădit umană a comunicării Bisericii. În urmă cu ani buni publica un text- „Oameni și porci în marea vieții”- asupra căruia revin mereu atunci când vreau să-mi aduc aminte ce deștept pot fi spuse lucrurile complicate. Am simțit același tonus și în volumul acesta, mai ales în textele liniștite, numite de autor Culturale (pp. 99-160) și Scrieri foarte mici (pp. 162- 197). Desigur cele zis-Bisericești (pe care personal le încadrez tot la culturale, pp. 7- 98- de nu mă credeți citiți „Aproapele aproapelui” ori „Cearta și pacea ucenicilor Domnului”) par să fie diapazonul de acordare a celorlalte, dar fiecare text în parte poate fi așezat, separat, în oricare dintre cutiuțele de rezonanță în care Profesorul și Părintele își lasă inima să povestească. Pentru că volumul este ca o carte ce ne repovestește omenia și cum mai poate fi ea mântuită în Hristos.





Din aceeasi categorie
Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Comunicat Carmangeria Imperial final
Licitatie publica

accentmedia