Tribuna
SEVIS
Picătura de Carte |
Taina Raiului trăit din timpul vieții
Pr. Constantin NECULA
1390 vizualizari
Taina Raiului trăit din timpul vieții

Am redescoperit o carte pe care v-o propun lecturii. În 2014 a fost tipărită, la Editura Renașterea (Cluj-Napoca), cartea Olgăi Lossky, Spre ziua cea neînserată. Viața Elisabethei Bher- Sigel (1907- 2005), o lucrare încântătoare (463 pg.). Strănepoată a marelui teolog Vladimir Lossky, Olga face efortul de a ne prezenta – în amănunt și cu adânc de cultură și drag – viața unei femei-teolog. Inițial am citit cartea în ediția ei dintâi (Les Editions du Cerf, Paris, 2007) la foarte scurt timp după moartea principalului „personaj” al cărții. Și am descoperit nu doar un teolog remarcabil, ci și o conștiință aprinsă de Duh, martor al două Războaie mondiale și atrocităților care le-au marcat, perioadele interbelică și postbelică, fratricidul mondial (Părintele Sofronie de la Essex) marcând viața, gândirea și teologhisirea luminoasă a unei femei- mame, femei-soții, femei-fiice și mai ales, a unei femei-teolog. Atât de frumos deschide povestea cărții Prefața lui Olivier Clement: „Unul dintre primii martori ai Evangheliei pe care i-am întâlnit pe vremea când încercam să devin creștin a fost Elisabeth Behr-Siegel. În ciuda îndelungatei noastre prietenii și a angajamentului comun în numeroase inițiative, nu am înțeles pe deplin amploarea destinului său decât după ce am citit cartea de față. Olga Lossky- descendentă a unui neam ilustru (străbunicul ei, Vladimir Lossky, la rândul său fiul unui remarcabil filozof religios – Nikolai Onufievici Lossky – a fost un teolog de geniu) – a evocat cu tandrețe și umor bogăția unui destin, în ciuda sau poate tocmai datorită tinereții ei (Olga Lossky e născută pe 5 decembrie 1980, n. NC). Autoarea ne oferă biografia născută dintr-un dialog constant cu Elisabeth și întemeiat pe scoaterea la lumină a unei întregi corespondențe. În această lucrare Elisabeth Behr-Sigel apare ca o sfântă ortodoxă a timpurilor moderne, care fiind mereu pasionată de Dumnezeu a devenit capabilă să aducă mărturie încă în această viață despre realitatea Împărăției Cerurilor” (p. 5). Lectura curge cu o bucurie zâmbitoare. Aflăm despre Întâlnirile formatoare – 1907- 1932 (pp. 33- 96); Anii petrecuți la Nancy- 1933- 1969 (pp. 97-256); Mutarea la Paris- un punct de cotitură- 1969-1980 (pp. 257-322) și Strălucirea maturității – 1980-2005 (pp. 323- 402).  Nu vă lăsați înșelați de perioadele prezentate așa, larg, între perioadele vieții sale. Sunt întâlniri  cu mari duhovnici – Lev Gillet, un exemplu – se insistă pe intrarea ei în Ortodoxie, pe momentul în care se retrage în vremea celui de-al doilea Război Mondial la Nancy (poate că ar merita să citiți modul în care grupul de rugăciune din oraș, ecumenic, s-a transformat în timpul tragediei mondiale în grup de rezistenți și sprijin, rugătorilor nelipsindu-le curajul de a fi luptători, salvatori de evrei și soldați aliați), pe purtarea greutăților vieții cotidiane și scrierea unei lucrări de doctorat dedicate lui Bukharev (între 1952-1959, sub îndrumarea lui Pierre Pascal), pe modul în care face față crizei declanșate de neputințele psihice și fizice ale – altfel – minunatului său soț, Andre Behr. O să cunoașteți copiii săi, aspirațiile unei tinere femei-teolog, autoare de lucrări și creatoare de școală de gândire în domeniul prezenței feminine în teologia Ortodoxă. Poate pentru noi, românii, merită să amintim prezența sa la Agapia, în 1976, la reuniunea femeilor teolog (pp. 287-296) întâlnire care va aduce în prim-planul preocupărilor sale chestiunea implicării femeii în Biserică (meditație încurajată de doi Arhierei Emilianos Timiadis și Antonie Bloom) precum și implicarea ei într-un studiu, celebru nu doar în vremea aceea, despre comunitatea bărbaților și femeilor în Biserică (desfășurat între 1977-1981, pp. 299-301). Merită să citiți și paginile dedicate mărturiei sale teologice în lumea creștină a vremii (Tantur, 1983 și 1984 precum și Ottawa 1984), teologhisirii sale pe seama locului femeii în Biserică (participări la congrese, literatură scrisă și atitudine, mai ales atitudine). Poate fi urmărit angajamentul său ecumenic și social și contribuția ei scrisă la o Ortodoxie a dialogului în Europa Occidentală, efort care o impune drept o doamnă de preț Misiunii și Mărturiei Ortodoxiei. Poate cea mai emoționantă imagine – în care am surprins-o personal la Versailles prin 2001 – a fost aceea de bunică. Emoție și cultură, forța interioară a mărturiei și fapta plină de har a demnității creștine. O biografie care lasă o lacrimă pe un obraz și un zâmbet, lucid și tainic, în ochiul vederii lui Dumnezeu. Cartea se bucură de atente fragmente de interviu – în fond Olga Lossky începe scrierea ei, în noiembrie 2004, când Doamna-teolog (vă rog să subînțelegeți un zâmbet aici) înțelege că nu va putea scrie propriile memorii (moare în 24/25 noiembrie 2005) – de epistolar și fragmente din frumoasa scriitură a Elisabethei Behr-Siegel. Micuța fetiță născută din iubirea dintre un protestant din Schiltigheim, în inima Alsaciei – Charles Siegel și Emma Altschul – o evreică din Boemia, cultivată în școală protestantă, pastor o vreme, crește sub ochii noștri în Lumina Ortodoxiei. Din slavă în slavă, spre Înviere.






Din aceeasi categorie
Electrica Furnizare

publicare anunturi

Somarest

Q-House

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
Licitatie publica

accentmedia