Știam de mult timp de încercarea Părintelui Sorin Lungoci- desfășurate în școala doctorală a Universității Babeș-Bolyai, sub îndrumarea Părintelui Vasile Gordon- de a analiza și propune mai apoi o sinteză asupra unuia dintre cele mai frumoase și unitare proiecte educaționale din Biserica Ortodoxă din ultimii zeci de ani. Așa că acum, că lucrarea sa a fost tipărită, mă bucur să semnalez apariția acesteia: „Hristos împărtășit copiilor”. Rediviva catehizării parohiale: context, conținut, strategii didactice (Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2020, 365 pg.). Pornind de la o idee aprinsă mai întâi la Sibiu, prin efortul lucrării „Oastei Domnului” și al Părintelui Vasile Mihoc (mai 1999, primul manual fiind tipărit în 2001), de a reda catehezei parohiale dimensiunea unei pedagogii active, orientată către copii și tineri, amplificată apoi la nivelul întregii Patriarhii Ortodoxe Române (2006), proiectul „Hristos împărtășit copiilor” avea să dobândească aura unui proiect al părtășiei spirituale și de iubire împărtășită copiilor din întreaga Țară. O colaborare între Patriarhia Română și Organizația Word Vision a dus la atingerea a mii de centre catehumenale la nivelul parohiilor de toate tipurile, inclusiv peste hotare, în diaspora, unde proiectul s-a pliat perfect pe efortul Școlii de duminică ori cursurilor de interculturalitate la care copiii români participă pentru a nu lăsa ștearsă efigia apartenenței la cultura română și pentru a nu eluda dorința de emancipare în cultura țării în care locuiesc și învață.

Lucrarea Părintelui Sorin Lungoci propune tocmai prezentarea, analiza și așezarea proiectului acestuia catehetic în linia demersului făcut de Biserică în vederea creșterii sufletești a copiilor. Acestui proiect, în timp, s-a acordat proiectul „Alege Școala!”- în mai multe etape, dezvoltat zonal- care s-a definit drept o proiecție socială a proiectului dintâi, socotit mai ales educațional. Volumul-oglindă fidelă a tezei de doctorat- ne propune: Istoricul programului catehetic „Hristos împărtășit copiilor” în Patriarhia Română (pp. 17-59);  Istoricul programului catehetic „Hristos împărtășit copiilor” în alte țări (Albania, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Liban, Rusia, pp. 61-89); Legislație- Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (pp. 91-175); Materialul logistic al proiectului (pp. 177-189); Strategii practice de implementare în parohii (pp. 191-233); Studii de caz (pp. 235-274); Alte programe catehetice (pp. 275- 321). Concluziile (pp. 315-328) și o bogată Bibliografie (pp. 329-351) întregesc peisajul unei cercetări remarcabile prin aria asumată și efortul de identificare a pârghiilor logistice, metodice și culturale prin care Biserica poate activa copiii în  educația integrată în parohiile lor, locul lor de dezvoltare și evoluție umană. Merită amintit că în cep privește principiile didactice și catehetice aplicate în Proiect (pp. 30-40), al legislației de suport intern- în miezul de foc al pastoralei (pp. 91- 169), conținuturilor materialelor logistice (curriculum biblic, ghiduri catehetice, Îndrumătorul catehetic, Jurnalul catehetic și noul curriculum biblic, pp. 177-189) precum și în privința strategiilor practice (modalități de motivare ale participanților, pași de implementare, metode interactive ori activ-participative ș.a, pp. 191- 227) lucrarea constituie o primă sinteză de pedagogie pastorală atât de necesară creșterii noilor generații de preoți și operatori pastorali precum și o bună dare de seamă asupra înnoirii metodelor și mijloacelor pastorale pe care o putem opune celor care cred că Biserica  nu își restartează pedagogia socială ori educațională ori nu își abdatează hardul comunicațional. Sunt de reținut inclusiv analizele critice (neîmpliniri, pp. 172-176) ori analizele legate de colaborarea cu profesorul de religie în proiect sau- din analiza Studiilor de caz- impactul proiectului în plan național. Merită parcurse, fie și ca informație, analizele propuse pentru parohii din Girov (Timiș), , Medgidia, Timișoara, Brașov, Frâncești (Vâlcea), Cluj Napoca,  București (Ateneul Sfântul Pantelimon, parohia Foișorul de Foc), Târgu Lăpuș (Maramureș) și asupra modului în care dinamica catehetică  a produs modificări în favoarea participării la școală ori motivării implicării în activitatea socială în favoare persoanelor în situații de risc.  Precum și prezentarea, spre finalul lucrării, cum am menționat deja, a articulării  între proiectul „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala!”- unul dintre cele mai ample proiecte naționale împotriva abandonului școlar. Un punct important îl prezintă și încercarea implementării proiectului The Way- Calea Mântuirii propus în vederea catehizării adulților. Analiza efervescenței unei astfel de provocări pastoral-catehetice și, nu în ultimul rând, umane- cum este încă „Hristos împărtășit copiilor”- precum și modul în care autorul reușește să identifice articulațiile intime ale unui construct de pedagogie socială- în ultimă instanță- constituie frumusețea aceste cărți. Tehnice, dese ori, dar duhovnicești tocmai prin subiectul abordat. Cartea este și o carte-argument asupra unei misiuni interne și integrate Bisericii adeseori uitată, ocolită și ascunsă cititorului obișnuit din cauza goanei după senzațional. Pentru că e vorba de muncă, rugăciune, Scriptură și pastorație un astfel de subiect, desigur, nu poate ține prima pagină a proiectelor de can-can dintr-o Românie dese ori obosită de vorbe.

Reținem că volumul dispune de un cuvânt înainte al Părintelui Vasile Gordon (îndrumătorul științific al tezei, Un capitol important al catehezei actuale, pp. 9- 11) și o Postfață propusă de Domnul Profesor Constantin Cucoș (Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, pp. 353-355) doi dintre „clasicii” cercetării în domeniu, profesori născători de școală pedagogică și implicit catehetică în arealul academic  și duhovnicesc al României. Picătura noastră de carte, semn de bucurie al unei noi cercetări fundamentale asupra Cateheticii și pedagogei pastoralei românești.