Când profesorul de teologie se apropie cu bucurie de textul patristic și știe să îl transmită ucenicilor săi- studenți și colegi, deopotrivă- se naște acel soi de ucenicie roditoare în Duh, de care Biserica nu se poate lipsi. De ani de zile Părintele Ieromonah Agapie Corbu ne-a obișnuit nu doar cu frumusețea traducerii ci și cu minunate editări ale Părinților niptici, de odinioară și moderni. Și de data aceasta darul traducerii sale este deplin: Ucenicii lui Evagrie. Capete Filocalice (Ed. Sf. Nectarie, Arad, 2020, 283 pg.). Părintele Agapie asigură traducerea, introducerea, notele și comentariile asupra Manuscrisului Benaki- editat în haină de sărbătoare de Paul Gehin la Editura Le Cerf, 2007, care a și pus la dispoziție cu generozitate textul grec- cu dibăcia unuia ce locuiește, el însuși, în „sinodia lui Evagrie”. Studiul Introductiv- Un Manuscris singular și numeroasele lui probleme (I. Promisiunile Manuscrisului Benaki- Colecția de Capete a manuscrisului Benaki 72 și primele ei probleme, Traducere și exegeză, Perspectiva prezentei ediții, Ce este un „cap”?, pp. IX-XVI); II. În căutarea unui autor și a unui ...titlu (Un manuscris, mai multe probleme, Autorul, Data redactării, Locul redactării, Textul, Dimensiunile, Răspândirea colecției și a traducerilor ei, Titlul colecției- a) în ediția critică, b) în tradiția patristică, pp. XVII-XXXI). Un capitol important al traducerii îl reprezintă Bibliografia (pp. XXXII-XLVII) care dovedește erudiția și râvna pentru acrivie a traducătorului, depășind cu mult preocuparea simplei redări în limba română a unui text. Se simte cum autorul traducerii ne îndemnă cu o minunată pedagogie să cunoaștem mediul, preocupările și înălțimile duhovnicești ale vieții celor pe care ni-i descoperă în traducere. Urmează apoi Capetele Filocalice ale Ucenicilor lui Evagrie: I. Capetele din Colecția Ateniană (199 de Capete, pp.4-99), II. Capete din afara Colecției Ateniene: A. Capete din Catena lui Nichita la Evanghelia după Luca (199-211, pp. 101- 105); B. Capetee din Florilegiile Damaschiene (p. 107). Un Appendix păstrează Capete din Florilegii, comune Colecției Ateniene și Catenei lui Nichita (pp. 108- 111). Pentru ca bucuria să fie completă, traducătorul se face învățător de sensuri și adevăruri duhovnicești. Note și Comentarii (însumând 264 de note, pp. 113-240) este adaosul necesar adâncirii în textul Ucenicilor și al teologiei mistico-ascetice prin care acestea cheamă sufletul nostru la străvezimea Harului lui Dumnezeu. Cunoscând dragostea Părintelui Agapie pentru Părintele Emilianos Simonopetritul (din care a tâlcuit minunate Cuvinte), pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie de Nyssa ori Gabriel Bunge, Ioannis Romanides ori Sfântul Iosif Isihastul precum și fina cunoaștere a filosofiei antice grecești pe care o „simte” în textul evagrian atent și destins de orice obsesie- m-am lăsat furat efectiv de această ultimă parte ca de o carte de sine stătătoare. Om al rugăciunii și cunoscător în adânc patristic al Scripturii traducătorul- tâlcuitor și de duh nu doar de literă- oferă cititorului român o ediție pascală, ca o Dimineață fără sfârșit... Și un gând, exemplar, din Antologia de minuni care este acest volum: „Patria minții curate este virtutea și cunoștința. Dar ea ajunge roabă când este târâtă către răutate și neștiință...”(p. 11). Să ieșim din robia răutății și prin astfel de lecturi cuceritoare!