Suntem datori unii altora cu neuitarea. Aceasta face Profesorul Florin Șindrilaru propunând volumul Chiriașii secundei. Poeți Brașoveni 1 (Ed. Agnos, 2020, 279 pg.).  Nu știm dacă există o știință cerească pentru această neuitare, dar crescut de acest minunat Profesor-Legendă pentru mulți, foarte mulți dintre foștii săi elevi – în fond elevii săi pururea – am descoperit nevoia de a scrie despre cărți și oamenii-cărți și oamenii-oameni. Un soi de exercițiu de neuitare. El ne-a dovedit că  există un soi de minerit în galeria cu diamante a Poeziei care izvodește în astfel de Antologii ale secundei ce țin Ora Astrală a lumii legată de Timpul Cuvintelor. După ce ne-a dăruit Chiriașii secundei. Batalionul disciplinat (Libris Editorial, Brașov, 2019) – printre multe alte daruri-florilegii de secundă poetică – Florin Șindrilaru ne-aduce la viață secunda prea repede a versurilor Brașovenilor Poeți. Heraldici Domni și Domnițe la Castelul cel de Lumină al Poemei pre limbă românească tocmită. E un altfel de Brașov. Insesizabil. Brașovul-poem ori Brașovul-tonifiat în cuvânt. Cum nu puține orașe dispun între zidurile-cărți din care răsar necuvintele. Oricare pagină veți deschide este despre noi. Alungații din Raiul cuvintelor-poem. Fericiții dintre noi care pot gusta din pomul cunoașterii rostite, nealungați din Raiul numit, ne reînvață ordonarea viselor, noblețea însingurării prin cuvânt ori ascetica strămutare într-o Renaștere dinspre oboseală a regalității efigiei de poet. Nu avem de a face strict cu o Antologie, cât cu un manual viu, o antologare a fondatorilor exercițiului revenirii în Sens a vieților noastre. Poeți brașoveni. Trec lesne pe stradă, pe lângă noi. Ori treceau, singuratic, înlesnindu-și nemoartea. De-acum, grație unui har-catedră, lucidă punere la îndemâna noastră, Brașovenii aceștia trec prin hematiile noastre. Devin parte din ce rostim în rosturile smereniei noastre poetice. Pe unii dintre ei i-am cunoscut și-i țin în inimă asemeni unor stenturi de melancolie luminoasă. Pe alții îi știu cu sufletul fiind parte din rostirea lor. Simt de-acum că am și mai mulți prieteni. Și că Brașovul e mai frumos iubirii mele. Ca o Cetate în care poeții s-au dăruit nemuririi. Și l-au dăruit, nemuritor, universalității. Prin cei dăruiți nouă și prin cartea aceasta Brașovul este universal. O tâmplă din Tâmpa lipită de Cer.

            Sunt recitiți pentru noi Gabriel Stan (Un om de Renaștere, pp. 11-24); Alexandru Mușina (Calea regală a poeziei, pp. 25- 88); Andrei Bodiu (Prin gările cu oameni obosiți, pp. 89-106); Darie Magheru (Pierzătorul ia totul, pp. 107-106); Mihaela Malea Stroe (Toți asemenea și semănând doar sieși, pp. 117- 132); Nicolae Stoie (Un monument pe Rocoteci, pp. 133-150); Gherghinescu Vania (Un anonim candidat la neuitare, pp. 151- 158); Daniel Drăgan (Ce nu e vis e minciună, pp. 159-174); Stella Vinițchi Rădulescu (Noblețea însingurării prin cuvânt, pp. 175- 196); Mircea Brenciu (Șcheianul teuton căruia i-ar fi plăcut evreu, pp. 197- 218); Cristian Muntean (Asceza Cuvântului, pp. 219-234); Elsa Dorval Tofan (Un debut numit consacrare, pp. 235- 260); Emilian Lupu (Un poet descins din Mateiu I, pp. 261- 269) și Vasile Copilu-Cheatră (Destin emblematic de poet transilvan, pp. 271-278). Poate că sunt un pic romantic, cu dor de orașul meu natal, dar sunt și real bucuros. Prin efortul Domnului Profesor Șindrilaru mi-am revăzut idolii adolescenței și prietenii maturității, poeții dragi ai Brașovului.