Tribuna
SEVIS
Partea nevăzută a Lunii sau întunecarea lumii...
Andrei ILENI
963 vizualizari
Partea nevăzută a Lunii sau întunecarea lumii...

E grav când dispare, din logica ambientului pământean, interpretarea gândirii cosmice: ca o nocturnă interpretată la veioza de pe partea întunecată a satelitului care ne oferă mareea de pe ţărmul unei planete rătăcită. De două ori pe zi, Luna ne oxigenează independenţa astrală şi e scutul natural în faţa unui Soare care ne pârjoleşte pe drumul spre o destinaţie finală, atâta timp cât se mai învârte în jurul nostru.

Din comoditate, ne ascundem într-un univers paralel cu timpul real. Suntem reali, dar predispuşi unei cariere "universale", atunci când vor fi redistribuite stelele prin contopire, într-un ciclu sezonier al Pleiadelor. O confirmare nu este logică abstractă. E doar o repetare a horoscopului interpretat în mintea astrologilor din partidele fără gravitaţie pământeană. Pe Pământ se practică o politică motivată de incertitudinea de pe partea întunecată a Lunii, care ne înşurubează pe elipsa dintr-un tot mai individualizat politic şi restrâns prin fuziunea ideologică a unor atomi trişti. 

E grav când se contopeşte umbra Pământului cu logica unei fiinţe speriată de propria umbră. Unii susţin (cu argumente ideologice!) că planeta este plată şi purtată pe spinarea elefanţilor înspre locul de sinucidere în grup. Alţii, mai înţelepţi, au devenit misionari prin deşertul politic al unei planete pătrate, într-un cub unde sunt convertiţi orfanii universului, printr-o şmecherie învârtită în jurul propriei gravităţi. Ceilalţi, câţi or mai fi, sunt meteorici fără finalitate, sortiţi să se învârtă în jurul propriei axe.

A fost grav şi inchizitorial, aproape fascinant, ca un rug în numele ritualului ştiinţei întunecate, când în secolul XV s-a anunţat că existăm într-un Univers utopic. Fără să-şi închipuie viitorul, ne-au plasat într-un trecut repetabil. S-a "legiferat" o bănuială, din moment ce nici astăzi nu ştim dacă satelitul e mai natural decât o primejdie...

                                                      ***

Soarele e convingător, fiind unic. Satelitul nostru e pragmatic, din moment ce ne susţine pe orbită. Parcă ne susţine refluxul de pe partea vizibilă a unui Planetarium sterp. Omenesc, ca şi cum ar fi firesc, încă suntem a treia planetă de la Soare, pe orbita ei haotică, de nedesluşit prin finalitatea timpului. Ne aflăm şi ne îndreptăm în/spre o gaură neagră (de "vierme", cum îi spun astronomii), în care nicio planetă politică ar mai avea gravitaţie cu logica pământeană. 

E grav când dispare logica din "ambientul" politic al ultimilor 5.000 de ani. Ca o premoniţie ancestrală, Luna se îndepărtează de noi cu 2,5 cm pe an, până va evada din logica gravitaţională (a se citi electorală) a pământenilor, aflaţi într-un continuu reflux al speciei - deocamdată unică, ceea ce este mai grav decât un partid înafara galaxiei naţionale. 

Cei aflaţi în umbra propriilor sateliţi ocazionali (efemeri, dacă luăm în calcul posibilitatea existenţei lor temporale, într-un univers manipulat şi plat), sunt aceiaşi meteori de care Universul se curăţă, oferindu-le vocaţia dubioasă de pe partea nevăzută a Lunii. Există o punte între faţa întunecată a Pământului şi umbra santinelei din foişorul de unde ne veghează imponderabilitatea...

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Electrica Furnizare

publicare anunturi

Somarest

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
Licitatie publica

accentmedia