Tribuna
PNL
O "excursie" la Zoo, pentru a admira vietăţile şi a dez-admira turistul român
Dumitru CHISELIŢĂ
822 vizualizari
O
Sibiul are, incontestabil, atracţiile lui care îl fac să fie un fel de loc de adunare pentru orice turist de naţionalitate şi etnie română care se respectă (cumva). Sibiu, oaza aia de Occident din mitica (cu accent pe al doilea "i") Românie. Sibiul, unde toate-s ceas şi ţais. Sibiu, o Vienă de pe Cibin. Sibiu, cu "Centru' vechi" şi "Podu' Mincinoşilor", ultimul, unde toţi veniţii se aşteaptă să fie cel puţin cât podul lui Saligny de peste Dunăre şi sunt cam dezolaţi când îl văd că "ie aşaaa de mic".

Sibiu, oraşul lui Iohannis. Sibiu, cu terasele lui de pe centru, unde berea costa cât 2,5 beri din alimentară, doar ca să te delectezi cu un "deeei şi miee", cu oameni mergând într-o direcţie sau într-o direcţie opusă, sau cu urletele sosite dinspre copilul/copiii vecinului de masă, evident şi ca de obicei, depăşiţi de situaţie (copilul şi vecinul, ambii). Aşa e într-un loc turistic. Aşa e oriunde e un loc din acesta uns cu miere de PR, cu poze faine urcate pe net, care atrage lume. Aşa e la Sibiu, la Alba Iulia, la Sighişoara, la mare, văd că acum chiar şi pe vârf de munte. Chiar te miri de ce vine atâta lume într-un loc anume şi ai impresia, teoretic, că vizitatorul vizitează pentru că este chiar curios şi interesat să vadă, să afle, să se informeze, să se umple, ca să zic aşa, de tot ce e acolo unde e el. Teoretic. Ca să te poţi mândri că oraşul tău nu e nime-drumul naţional. Practic, însă, e mai încet şi e mai puţin. C-aşa-i la noi. E doar o plimbare a unora ca să se afle în alt loc decât acasă.
Ca să luăm şi noi pulsul turistic al urbei sibiene, am ales unul din cele mai atractive şi cel mai de pe lista de „best of” şi „ce să vizitezi la Sibiu” loc: Grădina Zoologică, aka. Zoo Sibiu.

Zoo Sibiu, aşa cum e: cu lac, cu animale, cu plimbare

Cel mai OK mod de a ajunge la Zoo este, dacă nu pe jos, cu autobuzul. Mai exact, 13-le. E punctual, nu e deosebit de înghesuit (tot e bună şi teama asta de virus la ceva, nu te mai bagi unu-ntr-altul să miroşi transpiraţia sau meniul de la „mama acasă” impregnat în haine) al şui "stimaţi călători", e puţin curent că, deşi clima merge satisfăcător, unii călduroşi deschid şi geamurile. Avantajul e că, atunci când cobori, cobori şi atât, nu cauţi loc de parcare în tot showroomul interjudeţean de la intrarea in Zoo. Ai ajuns, deja aerul e diferit: normal, aici sunt copaci. Unde sunt copaci, aerul e mai sănătos pentru om. Unde, nu, nu e şi respiri praf şi ploc de parcare. În stânga, avem epava tramvaiului care era pe vremuri „numit Popescu”, iar acum se numeşte, după cum scrie pe el, „F**k you Bitch”, ceea ce nu traduc, ia ghici de ce. Tramvaiul stă probabil pentru că cineva e curios sau a pus pariu să vadă cât timp îi ia să ruginească complet în acelaşi loc. Dar e bun ca fundal pentru poze. Ceea ce se şi întâmplă.
Urmează aleea cu chioşcuri cu de toate, iar eu observ că ultima modă în materie de jucării sunt planoarele acelea din ce-or fi ele (plastic şi spump poliuretanică), mulitcolore şi pe placul copiilor care, pariez, nu mai ştiu să-şi facă singuri avioane de hârtie. Noi ştiam minimum trei modele. Aici deja observi că te afli într-un loc de succes: e multă lume. La Zoo, biletul are preţul neschimbat şi modic pentru ce primeşti în schimb. Ce primeşti în schimbul la 3 lei aceia de-i dai la intrare?

Păi în primul rând decorul. Aleile, lacul cu arteziana (putea fi şi fără, tot fain e), pădurea, bărcile, animalele. Era să zic şi liniştea, dar pentru a avea ŞI linişte, recomand vizitarea Zoo-ului în cursul săptămânii, nu în weekend. În niciun caz în weekend.
Stejarul multisecular e la locul lui, deşi unii îi puseseră gând rău de pa prea mult stat prin birouri. Şi el este un loc de pozat. Raţele de pe lac sunt la locul lor, dar ele nu fac parte din inventarul oficial al grădinii zoologice. Dar fără ele ar fi mai urât şi pustiu. Înainte era şi o pereche atipică şi "multietnică": un călifar roşu cu o gâscă de Nil. Nu mai sunt prezente, se spune că au migrat, împreună, de aici, spre Oltul din Ţara Oltului.
Traficul pe lac e ca cel de la Cireşica atunci când vin acasă cei din Arhitecţilor, numai că în loc de maşini avem bărci. Bărci pline, hidrobiciclete pline, câte un „uâu!” când mai pică ceva apă pe pasageri dacă se apropie prea mult de raza de acţiune a artezienei-gigant.
   
Animalele şi alte vietăţi, sunt bine şi relativ bine. Am citit tot felul de recenzii pe pagini de recenzii şi lumea se plânge că sunt puţine animale, că grădina "e săracă" la ofertă, că etc si etc. Hai, bre, mă laşi? Am dat o tură în zona de jos (sus mi-a fost, simplu, lene să mai trec, na, acuzaţi-mă de neprofesionalism şi de nedeontologie) şi am ajuns la concluzia că e suficient să ai maimuţe, urs, lupi şi îngheţată ca să umpli grădina zoo.
La maimuţe era ful. La urs era ca la urs, adică tot ful. La lemurieni, ful, că-s haioşi cu cozile alea lungi. „Haide mamaie să vezi maimuţele!” „Uite coloo, wursu'! (aşa se pronunţă, aici, cu „w” englezesc). „Uite raţele”-„Fainye-s pye vaarză!” (bravă mă, nehalitule!). Măi turişti sibieni sau majoritatea ne-sibieni, ascultaţi aici. Chiar dacă e "şantier în lucru" în mijlocul grădinii, că se schimbă locuinţa la felinele mari, aici poţi vedea mai mult decât maimuţele şi "wursu" vostru. Ai de ales: tot felul de iepuri şi iepuraşi simpatici, că de-aia-s iepuraşi, mari şi mici. Ai raton, care e mai leneş ca definiţia lenei. Ai papagali de tot felul ca alexanderi (care mi-a râs în faţă şi a făcut ca alarma şi ca bufniţa), agapornişi, peruşi, ara invizibili că stau în interior iar în interior e închis, nimfe şi papagali-călugăr, care vin dacă le fluieri cântece, au porumbei de rasă, turturele şi cocoşi pitici (cum se împacă la masă toţi, în aceeaşi volieră, tare-s curios...), ai struţi, lupi, urs, corbi nevizitabi că e în zona lui "accesul interzis" pentru că şantierul pomenit mai sus, ai o barză foarte tristă şi foarte singură căreia nu-i dau mult de trăit la cum arată şi ce apă bea, ai lebede albe şi 1 bucată lebădă neagră fără acces la apă (de ce?). Ai călifari şi pelicani (pelicanii au acces la apă, îs mai şmecheri). Plus, ceva nou, canguri veşnic preocupaţi să mănânce ceva. Puiul de cangur zici că e rupt diin desenele animate cu pui de cangur, iar la momentul vizitei avea multă treabă cu nişte salată. Şi mai e o pasăre superbă şi tot nouă: un cocor încoronat. Care îşi împarte domiciliul cu un vultur, dar fiecare e cu treaba lui. Poţi vizita liniştit, aici nu se înghesuie vizitatorul. El e la la maimuţe, urs, terasă şi îngheţată. Vizavi de lac, sunt cerbii. Unul este blând şi prietenos cu lumea, zici că e pisic. Poate prea prietenos la ce faună turistică avem dincoace de gard, ca să zic aşa...

Am admirat Zoo, acum să dez-admirăm turistul

Zoo Sibiu e plin în weekenduri. Evident, plin de turişti care au venit la Sibiu să îşi facă selfi, să mânânce la terasă şi, în ultimăinstanţă, să vadă ŞI Zoo. Mulţi dintre ei îţi nasc întrebări de genul "dar ce caută ei aici?" Păi, majoritatea, aşa cum e standardul obiceiului din strămoşi vin "mai mult pentru copii”. Evident că mai mult pentru copii, la felul în care se comportă adulţii. Copiii se bucură, adulţii-s de o nepăsare de admirat. Deşi mă număr printre cei care nu fac prea mare caz de distanţarea asta "socială", atunci când văd două familii cu câte trei copii (unii cu intrarea gratis) şi şase adulţi circulând unii într-alţii şi vorbind ca la nuntă, deja te întrebi care mai e farmecul vizitei lor aici, în afară de faptul că au făcut act de prezenţă. Evident că e, ca peste tot, plin de trotinete în viteză de care trebuie să te fereşti la tot pasul, de parcă mersul pe jos e ceva umilitor. Evident că aleile au fost trasate doar de dragul geometriei, că, dacă e la o adică, o poţi arde pe scurtătură, aţă prin spaţiul verde. Evident că la terasă e ful. Evident că trebuie să ai grijă să nu intre în tine nişte pisi-uri ("el" sau "ea", "el cu ea", "ei cu ele") cu nasu-n smartfon, de te întrebi care e rostul lor în decor, că şi aşa nu văd nimic decât postări şi scrolluri. Evident că o alee e ocupată că-şi fac familiile reunite "poză de grup", ca la team-building. Hai că ei, ca ei, că peste tot e la fel. Dar la un moment dat te loveşti de câte o ghiolbăneală în cel mai "grafic" şi cocălăresc sens al cuvântului. Uite, un grup gălăgios de familii reunite făceau haz de o fetiţă din clanul lor (vârsta 2-3 ani) care îşi flutura rochiţa, cum că "acu-ţ arăţ' chiloţeii, da' mai încolo o să-ţ' arăţ' păru' ! ("Uăhăhăhă!”, replica publicului, inclusiv mami lui fetiţa). Pe la cerb, nişte băieţi din aceştia de beanveu, comentau despre cum "să-i pui cuarnili pă maşină". Mai încolo, un "Hiii mă să meryem!- Ce faci ttuuu, hai odată!". Colac peste pupăză, prind şi un scăndăluţ la terasă, un cuplu nemulţumit fâcând scandal ca în târgul de vite, scandal din care am înţeles că habar nu am ce a fost dar că se chema poliţia, că era înregistrat totul pe cameră şi că unul din reclamanţi, un tinerel, arunca în gura mare că „mă pi*** pe...”. Totul sub ochii indiferenţi ai unei pisici căreia efectiv i se rupea de problemă.
La cocor, unde v-am zis eu, apare o familie din aceasta de categoria "hop şi eu în vacanţă pe la voi". Copilul întreabă „ce e ăsta”. Tatăl îi răspunde că „E păun” şi râde ca de un banc. Stau ei, se uită la "păun" ca la urs, până când aud numai: „Bum! Bum! Bum!”. Era tatăl. Dădea şuturi cuştii, în zona panoului de „pexiglas”. Adică, vă zic, dădea aşa, voiniceşte, ca-n şoprul lui tac-so. Nimeni din frumoasa lui familie nu i-a spus "stai bre, ce faci aici? Ce ţi-e?". Nu. Era ceva normal în lumea lor sa dai cu picioarele în chestii. În a mea/noastră, nu... De aceea l-am privit aşa, fix, cum munceşte. El se uita ostil la noi, cu întrebarea nespusă "ce vrea şi ăştia?", (abia aşteptam să întrebe dacă "ie v'o problemă?") apoi, dezamăgit de tot şi de toate, zice din "of" "hai să plecăm", o idee la care am subscris din toată mintea şi inima. Plecaţi. Dar plecaţi aşa, din Zoo Sibiu, din oraş, din judeţ, din România.
Ştiu categoria asta de "turişti" de care nu duce lipsă nici Sibiul, nici ţara. Sunt ăia care comandă cu voce tare la mese, ca să audă şi să se oftice toţi de la terasă că ce şi cât sparg ei la un dejun. Sunt ăia care se răţoiesc la ospătari că nu le aduc ciorba de burtă în secunda 2 de la comanda verbală şi că berea nu e rece suficient. Ăia care tot timpul cât mănâncă se vorbesc la infinit despre cum au făcut ei bani "dincolo", cum şi-au mansardat casa, cum şi-au luat maşină nouă la mâna a doua. Ăia care aruncă gunoiul pe geam din maşină şi care lasă după grătar de zici că au făcut pauză acolo un trib întreg de vizigoţi. Ăia care stau în apa mării şi se pyshă cu berea în mână. Ăia care lasă vraişte în camerele de hotel-pensiune, de insulţi porcii dacă spui că au lăsat "ca la porci".
Şi începi, ca sibian să-i înţelegi pe cei din Constanţa, Mangalia, Veneţia sau Ibiza cărora li s-a luat de toţi turiştii lumii. Hai, sunt bineveniţi că vin şi îşi sparg banii pe la noi, creşte economia locală, dar numai atât, că în rest, mai bine te plimbi pe câmpul dintre Arhitecţilor şi Avantgarden, să vezi oile, vacile, 2 buc. excavatoare şi pe cel de la curierat cu ciorbiţa-n spate pentru nuştiucine...
Zoo Sibiu este locul ideal pentru a admira vietăţile şi a dez-admira turistul român. Pe bune, şi la Germania şi Itaia tot aşa fac românii de ne iubesc ăia aşa intens?


         






comentarii
2 comentarii

Perfect punctat ai dreptate 100%
Cezar Budescu
14.09.2020 17:24
Am ras cu lacrimi! Va felicit pentru articol si va citesc de fiecare data cu mare placere!
Maria Vonica
15.09.2020 01:14
Din aceeasi categorie
Sibiu Guitar Meeting

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

anunt-incepere-proiect-139830-final

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia