Nu îmi aduc aminte să fi citit o carte atât de sensibil-poetică precum aceasta a Egumenului Porfirie, De asta plâng și eu. Amintiri de pe cerdacul Sfântului Munte (Ed. Sophia, București, 2021, 93 pg.). În traducerea din limba greacă a Părintelui Gabriel Mândrilă textul, altfel extrem de fragil, pernicios de-a dreptul, devine digerabil lecturii noastre. Îndrăznesc să admir mai mult traducerea de astă dată. Egumenul Porfirie leagă amintiri, le așează în firul pescuirii minunate și primim astfel perle de gând, de icoane, de oameni. Nu. Nu vă așteptați la o carte de amintiri duhovnicești. Ca într-un ochean- caleidoscop (magia copilăriilor unora dintre noi) cuvintele se leagă în diaporame duhovnicești, în liniștite icoane transparente. Un părinte duhovnicesc, o glumă liniștită, părtășia cu duhul și între oamenii duhului, frumuseți pe care numai ochiul întors în interiorul iubirii lui Dumnezeu îl poate dărui nevederii noastre. Spre vindecare. Sunt cuprinse în volum și o serie de poezii, asemeni unor respirații de gingășie, dovedind, a câta oară, că liniștea naște liniște. Un exercițiu de redescoperire a metaforei care salvează lumea.