Tribuna
Fabrica Sevis
Librăriile, pe vremea când oamenii aveau bibliotecă în casă şi chiar îşi permiteau să citească (IV)
Librării cu nume în fostul Sibiu: Şcolarul, Lyceum, Dacia Traiană, Eminescu (II)
Dumitru CHISELIŢĂ
2071 vizualizari
Librării cu nume în fostul Sibiu: Şcolarul, Lyceum, Dacia Traiană, Eminescu (II)
© Dumitru CHISELIŢĂ, Fred NUSS, colecţia N. I. DOBRA

"De aici vom urca spre Centru, după Eminescu, Dacia Traiană şi ABC". Am rămas undeva pe Ocnei, la fosta librărie Lyceum, dată trecută. De atunci până acum (adică de la episodul anterior la acesta), timp suficient ca viaţa politică de la noi să o ia din nou pe ulei şi pe panaramă, aspect despre care, aici şi acum mi se rupe în multiplu de 14, că avem treabă cu altceva. Cu librăriile din centru, mai exact. OK, scuze pentru titlul-capcană de la articolul anterior, în care am tratat doar două din cele patru librării din titlu, pur şi simplu am uitat să-l re-editez "la zi" şi acum, iată trebuie să-i dau cu "partea a doua". Pe scurt şi fără o mai lălăi cu introduceri, vom merge la "Dacia Traiană" şi la "Eminescu".

"Dacia Traiană", o supravieţuitoare fără "nume" pe faţadă

 

Cele mai dorite cărţi la vremea lor (adică a mea) le-am avut de la "Dacia Traiană". Nu ştiu cum se făcea de avea ea un regim mai special al achiziţiilor, dar acolo se găseau titluri pe care nu le vedeam în altă parte, cel puţin la vedere. Două cărţi ce mă bucur şi acum că le am în bibliotecă, "Epopeea navelor" şi "Aviaţia modernă" mi le-a luat taică-meu de la Dacia Traiană. Am fost atunci în culmea bucuriei, mai ales că ultima avea un preţ cam "hard"  chiar pentru atunci, peste 60 de lei şi erau slabe şanse ca eu să devin un fericit deţinător. La care mai adaug, alte şi alte cărţi, cred că Rebrenii, Călinescu, Petrescu (Cezar) Eminescu (două volume de "Poezii-proză literară"), că ne-a trebuit la şcoală...

Din câte am aflat, numele librăriei, "Dacia Traiană" a fost "năşit" de acelaşi Alfred Reimar  Ungar, directorul legendar al Centrului de Librării Sibiu. Nu ştiu dacă din motivul că "Dacia Traiană" chiar a fost un nume în Sibiu, dar putem crede, romantic, că ar putea fi asta.

În Sibiu, în perioada interbelică-belică-postbelică, până la ocupaţia comunistă "de jure", a existat şi funcţionat Institutul de Arte Grafice "Dacia Traiană". A fost înfiinţat la 1 ianuarie 1921, iar sediul îl avea în fosta clădire a Finanţelor austro-ungare, actualmente Primăria-sediul doi-cel amărât (sau Primăria Destul de Veche, cum îi spun, ca să o diferenţiez de cea veche- Muzeul de Istorie şi cea "nouă", din Piaţa Mare). "Institutul" era compus din tipografie, compactorie şi librărie. Ca o paranteză, "Dacia Traiană" a fost cea care a publicat şi operele lui Lucian Blaga sau Cioran. Plus de asta şi ca argument că librăria era cu specific local, este faptul că, deşi multe din aceste magazine (că magazine erau de fapt) aveau denumiri, de regulă, de edituri, cel "Dacia Traiană" nu l-am aflat la alte librării din ţară (cum ar fi, de exemplu, "Şcolarul", "Mihai Eminescu" sau "Luceafărul"). Doar la Sibiu.

Librărie cu două sedii...

Unde era "Dacia Traiană"?. Păi, era, iniţial, pe str. N. Bălcescu, între "Împăratul Romanilor" şi "Romarta". La nr. 2, unde de-a lungul timpului, conform patrimoniu.sibiu.ro, a locuit comitele sas Valentinus Frank von Franken­stein şi, un timp, Carl Wolff. Aici au fost, anterior magazinele de modă ale lui Fr. Baumann, Eduard Baumann, "Baumann & Konnerth", Karl Konnerth, Karl Breitenstein şi A. Mulea. Eu am prins-o doar ca librărie mare şi frumoasă. Intrarea era la mijloc, aşa că aveai, dacă bine îmi amintesc, opţiunea "stânga" – papetărie şi dreapta – librărie. Spaţiul librăriei era, dacă nu mă înşel, în formă de "L" cu latura mică spre interior (dacă greşesc, corectaţi-mă) şi un bloc de rafturi împărţea camera în două. Erau tot felul de cărţi, de la bineînţeles cele cu Ceauşescu şi Partidul la cele de broderii şi croitorie, ştiinţă şi tehnică (parcă era cea mai bogată în aşa ceva), copii, literatură, literatură în "limbile naţionalităţilor conlocuitoare"...

Librăria a fost "strămutată" după ce aici a fost deschis, în anii ‘80, un un "shop" mai mare, care a fost mutat şi el de undeva de pes­te drum (nu mai ştiu exact de unde, uniformizarea faţadelor comerciale de după kitscho-renovarea centrului de dinainte de 2007 şi-a spus cuvântul) numit "Comturist". Privind vitrinele, vedeai diferenţa dintre ce se oferea străinilor cu valută la purtător şi ceea ce aveai tu parte, în magazinele "n-avem" din comerţul socialist. După 1990 a dispărut şi acest maga­zin, acum e ceva cu haine şi ceva cu îngheţată.

"Dacia Traiană" şi-a găsit locul în Piaţa Mare, la nr. 7, în "Casa Generalului". Un spaţiu bunicel, putem spune. Două încăperi, plus în dreapta, altă încăpere, cu papetărie. Imaginea "de epocă" este din acesl loc (ca să nu-i spun "locaţie" că sună ca pixu'). Momentul de glorie al librăriei a fost pe 21 decembrie 1989, când revoluţionarii au "evacuat" spărgând vitrinele, volumele cu "operele" lui tovarăşu' Ceauşescu şi le-au dat foc.

Paradoxal, "Dacia Traiană" a supravieţuit întregii demenţe democratice, de tranziţie, etc., inclusiv firma de deasupra intrării. Aceasta până la super-machiajul în numele Capitalei Culturale, când au fost şi aici modificate intrarea şi vitrina la modul "tot de-un fel", iar "firma" nu este vizibilă, până în ziua de astăzi, deşi acum este TOT librărie, TOT cu numele de "Dacia Traiană", dar sub umbrela "Diverta". (cu adresa pe Arhivelor, nr 1, în fine). Aşa că în Piaţa Mare avem o librărie "Dacia Traiană", de parcă ar fi o ruşine că e librărie acolo şi nu o cârciumă cu terasă.

Unele legende urban-naţionaliste spun că s-a dorit dispariţia numelui de "Dacia Traiană" din Piaţa Mare, pentru că suna româneşte şi nu dădea bine la o reputaţie de Hermannstadt. Am îndoieli cu privire la aceasta, dar dacă, prin absurd ar fi fost aşa, atunci denumirile restaurantelor din imediata vecinătate au fost o răzbunare cruntă: "La Taifas", "Zestrea"... Deci nu vă uitaţi că e doar o librărie fără "nume" pe faţadă, acolo e totuşi, încă, "Dacia Traiană". Una din puţinele librării care încă au supravieţuit.

 

"Mihai Eminescu", sau librăria "mondenă" a Sibiului

Eu zic că librăria aceea de lângă Telefoane, numită şi cunoscută de noi ca "Eminescu", pe numele ei întreg "Librăria Mihai Eminescu" de pe strada Telefoanelor nr. 2, a fost superstarul librăriilor sibiene. Aşezată în plin centru, cu "vechime în câmpul muncii", cu evenimente culturale (da, şi atunci era aşa ceva), cu un spaţiu amenajat frumos şi cu marfă pe alese (deşi marfa-marfă, rară şi căutată, mai era şi doar pentru cine trebuie, prin metoda "pe sub mână"). În "Cronica lui Mariş" (aşa o ştim între prieteni, ea e cunoscută oficial ca Ion Mariş: "O altă cronică a Sibiului - Hermannstadt. 1930-2010”), aflăm că în septembrie 1948 "se înfiinţează o librărie de stat" pe str. I.V. Stalin. OK, strada I.V. Stalin (aşa-s sibienii, se adaptează rapid politic, au fost cu nemţii când erau cool, apoi cu ruşii când au devenit ei cool, acum sunt mari europeni...) era fosta Uliţă a Cisnădiei (Heltauergasse), devenită în 1917, "Franz-Josef", de dragul şi în memoria împăratului austro-ungar, apoi "Regina Maria" de dragul reginei României Mari, apoi, din 1947, "I.V. Stalin" de dragul "Părintelui Popoarelor", iar din 1970 Nicolae Băl­cescu, pentru că personajul nu prea avea ceva în comun cu Sibiul. E posibil spre sigur ca "libră­ria de stat" să fie aceasta despre care vorbim. În 1949 aflăm despre deschiderea, pardon inaugurarea, "filialei Librăriei ARLUS" la Sibiu.

Paranteză: Ce era aia ARLUS

Se numea de fapt "Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică", prescurtat ARLUS. S-a înfiinţat pe foarte repede înainte, când românii încă mai luptau pe frontul anti germano-nazist, la 12 noiembrie 1944, la Bucureşti, pentru a arăta cât de chitiţi eram noi pe prietenie cu ruşii sovietici care "ne-au eliberat de sub jugul fascist". Obiectivul principal al asociaţiei era apariţia unei structuri numită "Cartea Rusă". Care carte rusă avea nevoie de editură şi de o librărie principală, cu filiale în teritoriu. Până prin 1954, Editura "Cartea Rusă" a publicat aproape 1500 de titluri în peste 20 milioane de exemplare. Au mai existat şi cercuri ARLUS sau biblioteci, cu filiale în teritoriu. Structura de prietenie cu "marea soră de la Răsărit" a fost desfiinţată în 1964, când am decis că suntem comunişti români de capul nostru, nu cu hăţuri de la "Farul Călăuzitor".

Deci aici, pe Telefoanelor, era o superbă librărie de stat, sub cupola  Asociaţiei Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică - ARLUS, iar o imagine de epocă ne-o arată cu firma, pe faţadă, cât China, pardon, cât URSS, "Cartea Rusă". Deasupra pe clădire, un panou pe care trona o altă lozincă de-a vremii, "Trăiască Confederaţia Generală a Muncii!"

Altă paranteză: Ce era aia CGM

"Cegemeu, ce gemi tu", era o zicală-banc din vremea stalinistă, cu referire la beneficiile de a fi membru în CGM – Confederaţia Generală a Muncii. CGM era un fel de super­sindicat comunist, înfiinţat la 11 iunie 1945, care a moştenit toate sindicatele interbelice. A funcţionat sub denumirea aceasta până în 1966 când, în faza de pionierat a "epocii Ceauşescu", a fost redenumit "Uniunea Generală a Sindicatelor din România" - UGSR. Cum te angajai după liceu, automat te făcea membru de sindicat şi aveai privilegiul de a plăti cotizaţia şi de a participa la şedinţe.

Cronica ne mai spune că, pe 26 octombrie 1956, la Librăria "Cartea Rusă" s-a deschis o expoziţie de carte... germană.

Probabil că după desfiinţarea Asociaţiei de Pupat în C.... pardon, pentru strângerea legăturilor cu UreSeSe, librăria s-a "rebranduit" cu denumirea mai de pe la noi a lui "Mihai Eminescu". Era bine aşa, exista şi editura Eminescu, Eminescu e poet naţional şi luceafăr al poeziei româneşti.

Astfel că, pe 29 decembrie 1966, la librăria "MIHAI EMINESCU" cititorii puteau admira o expoziţie de carte tipărită de Academia Română. În 1969 erau în proiect o supra­etajare şi o extindere a spaţiului ocupat de librărie (pus în practică după 1990, dar fără librărie). În 1971 deja o dădeam pe cumva deschideri spre vest, că pe 9 septembrie, la "Eminescu" era organizată o întâlnire cu scriitorul francez Michel P. Hamelet. Deschideri spre vest aparente, Hamelet fiind, pare-se cunoscut în Franţa ca unul dintre cei care făceau lobby lui Ceauşescu şi regimului său.

Oricum, la 9 iunie 1976 are loc o întâlnire, tot la librăria “Eminescu”, cu poetul Ion Alexandru, cu ocazia lansării volumului său, "Imnele Transilvaniei". Graţie
colegului N.I. Dobra, avem şi o imagine de la evenimentul din incinta librăriei.

Cum era la "Eminescu"

Librăria "Mihai Eminescu", avea firma în roşu ("Librăria") şi alb ("Mihai Emienscu", cu litere de mână), luminoasă pe când firmele erau luminoase, cu neoane alimentate de la înaltă tensiune. Deasupra ei, pe faţada clădirii, era o reclamă, tot luminoasă, la ADAS (Administraţia Asigurărilor de Stat, unica societate de asigurări din România socialistă): "ADAS - Cetăţeni! Încheiaţi asigurări de bunuri şi persoane".

Librăria avea două vitrine spre str. Telefoanelor, alte două spre Bălcescu şi două încăperi. Intrarea se făcea prin stânga (pe Telefoanelor), unde aveai, chiar în faţa ta, prima cameră, despărţită longitudinal de un raft înalt cu cărţi. În secţiunea stânga aveai, în rafturi rotitoare sau fixe, tot ce ţinea de Ceauşescu. (uite acum îmi amintesc că în vitrină se afla şi faimoasa culegere "Omagiu" despre care se zicea, prin 1990-92, că se putea vinde cu 1500 de mărci. Nu ştiu cât de real a fost, dar povestea a apărut şi într-un film, "Patul conjugal"). De aici mi-am cumpărat "Raport la Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român", că ne trebuia la şcoală, ori la istorie, ori la economie politică, ori la filosofie.

Mai erau cărţile din seria "Sub semnul prie­teniei româno- ...", care tratau vizitele "oficiale de prietenie" ale lui Ceauşescu prin alte ţări, pe copertă fiind, invariabil, două fotografii, una a lui desigur, Tovarăşul, alta, lângă, a "gazdei": regele Suediei sau Spaniei, cancelarul Germaniei, Yasser Arafat de la OEP, Samora Moises Machel (preşedintele Mozambicului), Brejnev, Jivkov, Honeker, Mobutu Sese Seko, Hafez Al-Assad, Anwar el Sadat, Kim Ir Sen şi alte superstaruri politice ale anilor '70-'80.

În secţiunea raft-dreapta aveai cărţi de medicină şi sport. În spate de tot aveai o colecţie de ciudăţenii tehnico-ştiinţifice, printre care şi super-cartea "Despre război" a lui von Clausevitz. Eu de acolo mi-am luat o carte de tehnică militară pe care nu am mai văzut-o în altă libărie. În secţiunea dreapta aveai, aproape exclusiv, cărţi din literatura germană şi maghiară ale editurii Kriterion, plus ceva şi de prin RDG/DDR (Germania de Est). Tot timpul mi se părea ciudat că aveau coperţile altfel, erau mai dinamice, dar nexam traducere în română. Mda.

Revenim la intrare. Imediat pe dreapta era un mic hol, unde, pe o măsuţă, erau "cărţi cadou", adică cele "la pachet", una bună una ne-bună, dar nu neapărat proastă, dar pe care trebuia să o cumperi dacă o voiai pe aia bună. Era cam ca la bere, în aceeaşi perioadă, unde, la "Pieile Roşii" de la Bulevard, nu primeai bere fără să cumperi şi chiftele din peşte. Nu mai ştiu dacă tot în aceeaşi zonă erau şi "noutăţile editoriale".

În încăperea din dreapta erau, spre stradă, papetăria, şi spre interior tot aşa, un raft imens despărţitor, plus câteva rotative. Aici găseai literatură română, clasică sau contemporană, poezii, literatură străină, populară, cărţi pentru copii şi elevi... De aici sunt sigur că mi-am luat şi un super-volum (câteva sute de pagini) din "Snoava populară românească (columul 1)". Dacă aveţi amintiri despre cum era pe acolo, evident că sunt binevenite.

"Eminescu", o altă librărie dispărută

Librăria “Eminescu” a supravieţuit cu bine trecerii de la socialism la "economia de piaţă", din anii 90, deşi oferta de carte era mult mai amestecată. Plus că s-a etajat şi clădirea, probabil printre ultimele intervenţii care nu au mutilat o construcţie. Era perioada când studenţii sau tinerii fără bani dar iubitori de lectură învăţaseră o şmecherie: cititul cărţilor direct în librării, fără a le mai cumpăra (e drept, atunci studenţii mai citeau cărţi din plăcere). Cum funcţiona chestia mi-a spus-o atunci, la un rom, un student care practica metoda. Mergeai în librărie, alegeai o carte şi o "răsfoiai" aşa, ca un posibil cumpărător interesat. De la începutul ei până la final, zilnic sau de două ori pe zi. Până terminai cartea. Aşa erai şi citit, şi cu economie la bani, pe care-i puteai da pe bere cu prietenii.

La fel ca Librăria "Lyceum", conform HG 521/1995 "privind transmiterea în administrarea Casei de Presă şi Editură "Cultura Naţională" a unor spaţii destinate, prin construcţie şi folosinţă, promovării şi difuzării cărţii şi altor bunuri culturale", şi "Eminescu" este trecută în administrarea CPE "Cultura Naţională", din subordinea Ministerului Culturii. Spaţiul aparţinea de Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă - Agenţia de Exploatare a Fondului Locativ Sibiu, judeţul Sibiu, librăria era trecută sub numele de "M. Eminescu", suprafaţa spaţiilor de la parter fiind de 281,90 mp plus subsol.

Soarta spaţiului de după dispariţia în neant a Librăriei “Eminescu” nu o mai reţin. Cert e că spaţiul a fost împărţit prin 2005, între o agenţie de turism ("Aerotravel"), un provider de telefonie şi de net (Asconet/Ascotel) şi o filială a Băncii "Carpatica", aşa cum ne arată o imagine a lui Fred Nuss. Acum este un magazin de încălţăminte, "Ecco". Deasupra unde erau lozincile cu CGM şi ADAS, este sediul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu. Astfel, bifăm Eminescu la categoria "o altă librărie dispărută". Ne oprim aici şi revenim cu un "va urma". Deci, va urma.

© Dumitru CHISELIŢĂ, Fred NUSS, colecţia N. I. DOBRA






comentarii
4 comentarii

Circula un zvon precum ca cele mai multe carti le-ar fi cumparat poenarii. Nu pentru a le citi, ci doar sa umple rafturile bibliotecilor cumparate impreuna cu mobilierul pentru sufragerie.
Titlurile cartilor nu contau, numa sa arete bine.
Zvon?
rosu
22.04.2021 14:31
Multumim ptr articol!
Nu ma pot desparti de Dex ul verde comunist! Oare de la Dacia sau Bucuria copiilor!???
Inca am ultima suta albastra, comunista si muncita greu de-un marginean, pusa la presat intre copertile lui.
Din ce am vazut eu, marginenii cumparau carti. Barbatii munceau cat 3 iar femeile munceau, cresteau copii si citeau cot la cot cu copiii. Adica munceau tot cat 3.
Cat timp in tara asta vor mai fi cetateni sa munceasca macar jumatate cat marginenii, inca putem visa la o Elvetie.
22.04.2021 19:22
Așteptăm articolele acestea (istorie recentă a Sibiului) cuprinse între coperțile unei cărți. Felicitări!
a
24.04.2021 12:07
La libraria Eminescu a lucrat in tinerete distinsul Emil Hurezeanu. Adica era angajat acolo, dar statea acasa si "crea".
In 1982, Ana Bkandiana a castigat Premiul Herder si i-a oferit bursa tanarului, pe atunci, Emil Hurezeanu. In octombrie, dl. Hurezeanu deja avea pasaportul cu viza pt. Occident si dus a fost!
Cu ocazia aceasta, poeta optzecista Mariana Marin ( Dumnezeu s-o odihnesca) a scris poemul.Scrisorile catre Emil.
In alta ordine de idei, de Luceafarul ai uitat, redactore, sau urmeaza?
24.04.2021 17:44
Din aceeasi categorie
A.D.I. Eco Sibiu

Festivalul 25 ore de teatru non-stop

Muzeul Astra

Guitar Meeting

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia