Miraţii de serviciu s-au apucat să se mire constatând că preşedintele iar a chiulit de la şedinţa solemnă din Parlament unde subiectul iar s-a întâmplat să fie Ziua Naţională. Luni după-amiaza. Zi când la golf era renovare - cică fac mansardare! - iar pe pârtie nici picior de sepepist nu era, darmite nea. Miraţii de colecţie au scos statisticile din sertar şi au socotit că-i a treia oară când preşedintele nu izbuteşte să se sincronizeze cu Ziua Naţională, căreia i-a tras, din nou, ţeapă. Era să zic klapă. Dar şi ziua asta ... idei puţine şi fixe: vine exact când vede că agenda prezidenţială geme. 
Scuza pare, de data asta, una beton şi e intitulată Jens Stoltenberg, secretar NATO pe care şeful statului l-a primit la Cotroceni unde s-a lăsat cu spiciuri steriloide ca o rindeluire făcută vraişte în vreme de pripă. Fix când în Parlament se săvârşea festivitatea ocazionată de Ziua şi anume Naţională. Miraţii care-au jurat că n-o să se mai mire niciodată au leac şi pentru găselniţa asta: păi nu putea preşedintele să vină în Parlament de mână cu nen-tu Jens, să onoreze cum se cuvine Ziua Naţională şi şedinţa ei solemnă? Credeţi că secretarul NATO şi-ar fi îngăduit să refuze o asemenea invitaţie? Păi nu e el pretenaru` lu` poporu` român, după cum ne-a destăinuit preşedintele?  Nu era mai câştigat preşedintele, nu scăpa barem de ocara miraţilor, mâhniţi că nici să se mai mire ca lumea nu-s în stare? Mai arunca sienenul românesc cu cataroaie, doar-doar i-o zgâria Însolemnităţii sale aura? Era festivitatea din Parlament onorată de aşa oaspete dilimandros adus - sanchi! - tocmai de domnul preşedinte? Era greu ca vreunui guşter din echipa prezidenţială să-i fi trecut prin cap aşa o idee? Să-l fi aripat din vreme aşa gând, cum ar fi fost? Sau s-o fi temut că ... zboară? Dar să-i fi trecut prin cap tocmai preşedintelui cum ar fi fost, să-ntreb? ... Nu? Mbine, atunci nu-ntreb cum ar fi fost să-i treacă preşedintelui prin cap aşa un gând! Nici măcar pentru un prieten. Unul gata convins că apucă ziua când o să joace Hora Unirii cu domnul Jens, pretenarul. Măcar în 24. Ianuarie. Zi care deja arată ca o ditamai scuza pentru o altă ditamai absenţa.