Dintr–o poză de album de sfârşit de liceu, o tânără extrem de frumoasă de zâmbeşte senină tuturor, încremenită într–o fericire simplă, plină de vise, de zâmbete. Colega ei de bancă mângâie fotografia uşor, şi în ochi îşi fac loc, stinghere, câteva lacrimi. Lili este cea mai bună prietenă a Ioanei, şi a fost lângă ea când, la banchetul de sfârşit de a XII–a, i s–a făcut rău. Ceea ce părea o banală toxiinfecţie s–a dovedit a fi, la analize, un diagnostic crunt. La 18 ani, copilul crescut de doi bunici de la ţară şi plecat de acasă devreme pentru a–şi clădi un viitor a aflat că are leucemie. Acum, colegii, profesorii, diriginta, unchiul, bunicii şi prietenii fac tot ce le stă în putinţă pentru ca Ioana, cea care "ar fi în stare să–şi dea sufletul pentru oricine", să rămână printre ei. UPDATE: Oameni apropiaţi Ioanei au reuşit să deschidă pe numele ei două conturi, la BCR Sibiu, unde puteţi face donaţii: În RON: RO52RNCB0227110569950001 În EURO: RO25RNCB0227110569950002
Ioana are 18 ani, iar chipul care ar trebui să fie acum numai un zâmbet se ascunde în spatele măştii pe care a primit-o de la spital. Are doi părinţi care au uitat că dragostea lor a adus-o pe lume, şi doi bunici excepţionali, al căror unic vis a fost să o vadă pe Ioana fericită. De fapt, pentru Ioana, bunicii de la Grebleşti sunt mama şi tata, singurii părinţi de suflet pe care i-a avut vreodată. "Sunt nişte oameni care m-au ajutat foarte mult, practic m-au crescut. Niciodată nu i-am considerat bunici, practic sunt părinţii mei", povesteşte Ioana.

Crescută de bunici

Bunicul are 62 de ani iar bunica, 57. Pensiile lor, cumulate, nu depăşesc 6 milioane de lei vechi, dar nu s-au plâns niciodată şi au făcut tot posibilul s-o ajute pe Ioana să înveţe la Colegiul Agricol din Sibiu. A stat în internatul de la Liceul Sanitar, a învăţat pe brânci şi şi-a uimit colegii prin dăruirea necondiţionată, ori de câte ori a fost nevoie. Diriginta Ioanei, Viorica Ignat, şi-l aminteşte pe bunic venind la şcoală ori de câte ori a fost nevoie, chiar dacă acasă avea treburi multe şi o soţie bolnavă de diabet. "Venea să se intereseze bunicul, tată îi spune, nu-i spune bunic, tată şi mamă", povesteşte diriginta fetei.

Iubită de colegi

Ioana mai are în Sibiu un unchi şi o mătuşă, care o sprijină atât cât pot, şi nişte colegi absolut excepţionali, pentru care lupta ei a fost întotdeauna un model. Vestea despre boala ei a căzut ca un trăznet. Colegii se pregăteau să susţină atestatul când au aflat că a fost internată de urgenţă, şi că are nevoie de sânge. Toată clasa a părăsit atunci liceul şi s-a prezentat la Centrul de Transfuzii Sanguine, pentru a o ajuta pe Ioana. "Ea ar fi în stare să-şi dea sufletul pentru oricine" rezumă Lili scurt motivul zbaterilor lor.

Cât costă o viaţă

Ioana n-a mai apucat să-şi dea Bacalaureatul. De când i-a fost descoperită boala, nu a mai părăsit spitalul. E hotărâtă să şi-l dea la anul, şi se visează studentă în băncile unei facultăţi cu profil economic. Şi, de când s-a internat, mai are un vis. Vrea să facă şi o şcoală postliceală sanitară, să se facă asistentă medicală şi să le poată alina durerea celor aflaţi în suferinţă. Toate visele ei se pot frânge însă dacă oameni cu suflet nu-i întind o mână. Niciunul din cei 4 fraţi ai Ioanei nu este compatibil cu ea, şi singura ei şansă este un transplant în străinătate. Toată dragostea bunicilor, a profesorilor şi a colegilor, toată zbaterea lor, se lovesc ca de un zid de suma uriaşă:100.000 de euro. Doar cu ajutorul unor oameni de bine Ioana poate avea o şansă. "Îi rog pe toţi cei care pot să o ajute, cu oricât de puţin, pentru că picătură cu picătură se face lacul", spune, cu lacrimi în ochi, diriginta fetei.

CASETĂ

Ioana are un cont de card la Banca Transilvania, unde cei care vor să o ajute pot face donaţii. Cardul este pe numele Ioana Costea, are numărul 4025 8675 0163 2777 şi expiră în aprilie 2010.