Tribuna
Întoarcerea de azi în Satul de Altădată!
Evadare la ţară! Noul sport preferat de orăşenii de la bloc. Însă nu orice copil de asfalt poate deveni săteanul din poveste
Rareș BIŢU
16397 vizualizari
Evadare la ţară! Noul sport preferat de orăşenii de la bloc. Însă nu orice copil de asfalt poate deveni săteanul din poveste
© foto: Răzvan NEGRU

Dacă păcătosul ăsta de virus rămânea ferecat în borcanele din Wuhan ori în eprubetele cu care s-au jucat nişte lilieci în preajma unor chinezi loviţi de inaniţie, mutatul la ţară n-ar fi ajuns, poate, soluţia în care tot mai mulţi orăşeni întrezăresc Nădejdea. Trăitorul la bloc priveşte, astăzi, cu jind către  grădinile celor de la ţară. Dacă dai deoparte draperia nostalgiei după vacanţa la bunici şi priveşti prin fereastra realităţii, avantajele şi dezavantajele unei întoarceri la ţară nu prea reuşesc să încline balanţa, însă de încercat încearcă şi unele, şi altele. 
Dincolo de părerea lui Duiliu şi anume Zamfirescu, viaţa la ţară e roz dacă te şi pricepi să-i aşterni culorile. Pe şevaletul aşteptărilor. Cine îşi imaginează că viaţa la ţară-i un basm care începe cu triluri tricotate de rândunici şi sfârşeşte în asfinţituri refugiate după creştetul pădurii n-are decât: e liber să viseze cu ochii larg deschişi. Cine îşi imaginează că viaţa la ţară înseamnă drumuri înfundate, cosit în stufărişul vipiei, piromăneli fără număr, ierni cu omăt pe care nu mai vine nimeni să-l certe cu sărăriţa ori animale care trebuie hrănite de când se crapă de ziuă nu-i deloc "pe lângă". Viaţa la ţară e tihnă doar atunci când robotitului îi poţi descâlci, fără să faci prea mare efort, zumzetele.


Pentru tot mai mulţi dintre noi, 


întoarcerea la ţară pare să fie soluţia cea mai la-ndemână. Războiul, scumpirile, neterminaţii priponiţi la hăţuri, primejdiile de tot soiul, E-urile din facturi şi farfurii  susţin tare şi apăsat "refugiul": da, la ţară e mai lesne. 
Mai ţii o găină, două, o capră, poate câţiva iepuri, încropeşti o masă din legumele culese în grădină, aerul e curat, nu ca la oraş. Nu mai laşi cinci-şase - şapte - opt- nouă sute de lei la supermarket pe mai nimic. Unde mai pui că devii propriul tău şef şi nu-ţi mai spune nimeni ce şi când să execuţi. Râd muşcate la fereşti, iar de pe dealuri mirosul de fân inundă uliţele satului ca miezul unui colind. Poluarea a rămas departe, ferecată în rigiditatea oraşului  ostenit să-şi care în cârcă  regulile lui de asfalt, iar stresului aproape că-i poţi auzi cum i se scurge ultima picătură pe obrajii vineţii. Traficul ăla isteric, de la oraş, a pierit strivit sub candoarea sunetelor noi, ropotite de orchestra satului. Talăngi, triluri, câte un măcănit, toate cotcodăcesc într-un ritm care curge domol ca pârâul obişnuit să-şi stâmpere setea în iazul cu lipani de la marginea pădurii. Ce frumos! 

 
Doar că: tabloul ăsta idilic 


poate avea "şansa" unui socoteli care nu bate cu decorul din târg. O locuinţă la ţară are preţuri care pornesc de la o nimica toată şi pot ajunge la tarif de casă vecină cu ifosele Sub Arinilor. Depinde ce cauţi şi ce îţi poţi permite. În zonele cu stare, e greu să găseşti ceva decent sub câteva zeci de mii de euro. Apropierea de Sibiu dictează preţul. Regulă de fier. O casă de vreo 25.000 de euro are nevoie de încă atât ca să devină paradisul visat. Cel puţin încă atât. Naveta rămâne  un detaliu greu de ignorat. Amenajarea gospodăriei înseamnă, dincolo de resurse financiare, găsirea unor meseriaşi care să şi priceapă ce-ţi doreşti de la noul refugiu. Meşterii sunt greu de găsit. Iar unii treji aproape imposibil de găsit. Cei mai mulţi s-au căpătuit pe afară unde lefurile sunt generoase şi n-au nicio legătură cu zgârcenia de la noi. Dacă treci şi de hopul ăsta, urmează răfuiala cu actele, iar de războiul cu utilităţile, hârţogăria şi birocraţia nu cred că merită să mai pomenenesc. 

© foto: Rareş BIŢU

 
Vecinii? Alt detaliu imposibil de ignorat


 Nimeni nu vrea să locuiască gard în gard cu reprezentanţi ai etniei romilor. Era să le spun ţigani, dar cum să le mai spui aşa după ani grei de integrare şi anume socială? Cei de la agenţiile imobiliare sunt încă prizonierii uzanţelor şi se simt obligaţi să transmită că locuinţa e în regulă şi că sigur-sigur nu vei avea parte de astfel de surprize. "Sunt oameni de treabă aici, e o comunitate faină", explică un agent de vânzări, atent să nu uşuie clienţii. "E o casă care are nevoie de reparaţii, iar ţiganii sunt în partea cealaltă a satului, n-o să aveţi probleme", mă avertizează alt binevoitor. 
Un amic îmi povesteşte păţania unui coleg. Sătul de agitaţia de la oraş, şi-a luat casă la ţară, nu contează unde. La început a fost OK. Acum are vecini hai să le spun nedoriţi şi-n stânga, şi-n dreapta, iar "vizitele" repetate, mai ales nocturne, l-au convins să plece. Nu-l mai interesează preţul. Doar să vândă vrea, să scape, cumva, de acolo. Aviz simandicoşilor chitiţi să descopere discriminări şi alte bazaconii. Ăstea nu-s deloc răutăţi, ci stări de fapt. E suficient să întrebi în orice sat ca să te convingi în loc să te prefaci că nu ştiai. De aici şi diferenţele mari de preţ între casele din satele cu şi cele fără astfel de personaje!
Da, ştiu: sunt o groază de artişti ori sportivi care şi-au făcut un titlu de glorie din a-şi recunoaşte obârşia. Exemplele-s puzderie, le vedem zilnic silabisite în spaţiul public. De la Mădălin Voicu, recentul Johny Romano şi până la la Conect-R ori Lidia Buble. Sau flăcăul care tocmai a câştigat Vocea României. Nunucă. Parcă aşa-i zice. La muzeul satului am întâlnit, de-atâtea ori, meşteşugari absolut mândri de etnia lor, fără ca asta să echivaleze cu povara vreunei afurisenii, aşa cum cred căutătorii de anateme. Strop de ruşine n-am zărit când i-am auzit povestindu-şi vieţile. Chiar şi aşa însă, unii se încăpăţânează să vadă tot soiul de discriminări dacă încă îţi îngădui să spui păcatului păcat ori virtuţii virtute. 

© foto: Rareş BIŢU

Cu vecinii e, totuşi, loterie curată


Dacă nu cumva-s loviţi de patima manelelor şi certaţi cu legea, afli, uneori, când e prea târziu. În miez de noapte. Când maneaua merge ca unsă cu boxele întărâtate de licorile care la ţară curg ca din cişmele, nu se joacă. Iar liniştea  căutată în parfumul satului direct pe apa sâmbetei ajunge. Mai ales dacă potera lipseşte aşa cum face ea în multe din satele de pe la noi. Însă nici asta nu e tocmai regula casei. Dacă e s-o păţeşti, o poţi păţi, bine-mersi, în miezul burgului, nu doar în miezul unei aventuri rurale. Într-un clasament al chestiilor negative care locuiesc la ţară, manelăria de noapte nu e nici pe departe campioană. O detronează nu cea de zi, ci incendierile, sport practicat cu dârzenie de cei mai mulţi dintre locatarii satului românesc. Ce incendiază? Orice. De la fânul din livezi şi grădini, la anvelope uzate, plasticuri, muşamale, tot ce-ţi poate trece şi ce nu prin cap. Iar povestea cu aerul curat de la ţară merge  bine la depănat iarna, însă cum dă colţul ierbii devine dintr-un basm cu Ilene Cosânzene un coşmar în stare să sufoce tot sezonul cald. 


Refacerea unei case vechi 


Gina şi Marian sunt profesori şi spun că refugiul la ţară e cea mai bună idee de care au fost în stare. Ea, profă de mate, el de istorie. Au găsit o casă veche şi vreme de aproape şase ani au amenajat-o după cum i-au ajutat resursele să viseze. Nu s-ar mai întoarce la oraş, în apartamentul de la bloc, pentru nimic în lume. Nici măcar pentru apropierea de piaţă ori de serviciu. Prietenii şi-i pot invita la ceas de week-end în casa cea nouă, de la ţară. Au internet, apă din fântână, o grădină plină de gogoşari, castraveţi, salată şi zmeură, caişi şi cireşi, linişte cu carul şi tihnă să le-ajungă două vieţi. Au învăţat să facă pită în cuptorul din bucătăria de vară şi spun că nici măcar buda din fundul curţii nu-i mai deranjează. În curând îi vin de hac: canalizarea şi gazul au pătruns, în sfârşit, în tot satul, iar lemnelor crăpate cu securea o să le spună "Rămas bun" cât de curând. Cu toate că gazul pare să devină un prieten al naibii de duşmănos. 

© foto: Rareş BIŢU

Patrimoniul rural e încă ignorat la noi


Alţi europeni au înţeles asta  mult mai devreme. Cu răbdare, ambiţie şi stăruinţă au scuturat de colb bogăţia asta imensă care străluceşte sub titulatura de Satul de Altădată. Treptat, au construit comunităţi în care, după casele readuse la viaţă, au sosit şcolile, apoi dispensarele, apoi câte-un muzeu şi micile ferme. În cazul unora a durat mai bine de un deceniu. Altora le-a luat şi dublu. Când treci de Nădlac, aceste mici paradisuri rurale te-nsoţesc la tot pasul. Unele se-ngrămădesc de-a dreptul. La noi, Vraiştea a îngăduit, preţ de trei decenii, să se aleagă praful. Poate că acum e vremea să păşim pe urmele altora şi să scoatem la lumină acest patrimoniu care poate face Satul de Odinioară să râdă cu pofta altor vremuri. Nu e deloc uşor, dar merită încercat. Am prieteni care locuiesc în buricul târgului, în miezul Sibiului, în locuinţe unde confortul şi luxul trăiesc pe picior mare. În week-end ştiţi ce fac? Fug la căsuţa de ţară unde au pus ceapă, spanac, roşii, viţă de vie şi-o mână de arbuşti. Şi-un petec de gazon pe care sprijină umbre de rozinchini şi caişi. Îmi povestesc entuziasmaţi de mirosul casei de la ţară, fără să aibă în relatări vreun Celentano, vreo Dalidă ori barem un pui de Bobiţă, deşi un Firicel tot se găseşte - domnu` Oliviu! -  din câte aud. 


În loc de concluzie


Mutatul la ţară e o modă care începe să agonisească tot mai mulţi adepţi. Iar "găselniţa" nu-i vreo invenţie românească. Nici vorbă. E un (le)ac la care par să apeleze tot mai mulţi orăşeni sătui de cojocul vieţii la bloc în praf şi bormaşini cu care vecinii spintecă, neînduplecaţi, zorii sâmbătă dimineaţa. O reţetă sigură nu cred că există gata ticluită pentru o astfel de schimbare de macaz. Cert e că nu orice copil de asfalt poate deveni săteanul din poveste. Ce-i sigur e că şansa nu poate lipsi din ecuaţia asta. Cât despre noroc - era să scriu norod -  ştiţi bine că şi-l face fiecare cu mâna lui. Aşa a fost de când e lumea. Iar veşnicia de la sat o ştie cel mai bine. 

 






comentarii
10 comentarii

Domnule Bitu, unele probleme semnalate sunt evident adevarate si specifice vietii in mediul rural. Totusi, sa nu exageram cu minusurile si sa nu uitam de plusuri.
Vecinii sunt loterie si in oras. La bloc poti avea parte de manele la fel de bine de la vreun meloman cu care ai avut norocul sa ajungi vecin. Iar cazurile deja celebre din Timisoara unde tiganii interlopi au pus mana pe majoritatea cladirilor din centrul orasului prin alungarea romanilor din vecinatate, cu complicitatea primariei si a politiei, nu sunt doar o exceptie.
In concluzie, poti lua teapa cu o locuinta daca nu te informezi temeinic, si la oras si la tara.
Insa aveti dreptate. Nu orice trotinetist de oras are ce cauta la tara. Cei care sunt obisnuiti sa cumpere totul de-a gata, care nu sunt in stare sau nu au mentalitatea de a pune mana si a face singuri treaburile casei, fie ca este vorba de mancarea cea de toate zilele sau de alte lucruri care s-ar putea face cu ceva bunavointa, nu au ce cauta la tara.
Daca nu sunt dispusi sa lucreze ceea ce stiu sa faca si sa invete ceea ce nu stiu pentru a putea face cu mana lor ceva, costurile si problemele aparute pot fi de nerezolvat.
viata la tara
03.01.2023 19:32
Nici statul la tarā, nici locuitul la oras nu sunt pentru oricine. La fel cu " lucratul dincolo" ( multi ambitiosi si harnici-sadea si-au rupt gâtul prin landuri sau shire-uri penetrati in orgolii si dosuri de lituanieni pāduchiosi si analfabeti sau arābeti sprâncenati si smecheri ) si exemplele pot continua pe orice palier. Desigur libertatea fiecaruia e sfântā, fiecare alege cum il taie capul
Gogu
03.01.2023 19:44
Asta este libertate? Poti sa te muti la tara, dar nu ai voie sa cresti animale. Poti sa ai vie dar nu ai voie sa faci vin. Poti avea livada, dar nu poti sa faci tuica.
O fi libertatea fiecaruia sfanta, insa conducerea Romaniei este atee si duce lupta impotriva a tot ce este sfant. Conducerea Romaniei este si antidemocratica si antiromaneasca. Nu este FROM the people, BY the people si FOR the people, cum spune in teoria democratiei.
Au fost numiti in functii din afara nu au fost alesi de noi, numirea lui Iohannis a venit in plic din jermanica. Conducerea este formata dintr-o gramada de alogeni, ii vedeti dupa nume, si nici pentru romani nu lucreaza, ci impotriva noastra, la ordinele stapanilor lor din afara.
Romania este sub ocupatie straina.
Zilele trecute vajnica militie s-a autosesizat pentru un Z vopsit pe un tractor la o parada. Au facut dosar penal pentru o litera pictata pe o masina. Poate cine sa numeasca legea care interzice litera Z ??? Asta in timp ce in Ucraina se defileaza zvasticile pe uniforma Azovului si in parlamentul lor tocmai au afisat un poster cu nazistul Stepan Bandera, responsabil de genocidul etnicilor polonezi și evrei, glorificat la Kiev și Liov. In Germania se afiseaza secera si ciocanul pe bustul lui Lenin iar CheGuevara este simbol al idiotilor care glorifica criminalii de razboi.
Mama ei libertate. Zelenski isi bate joc de Romania pe fata si rahatii care ne conduc ii pupa picioarele. Gasca de tradatori PNL-PSD se straduiesc sa bage Romania intr-un razboi care nu ne priveste, permitand fabricarea de armament si munitie in fabricile din Romania, pentru Ucrainieni. Asta este libertate? Romanii sunt liberi sa fabrice arme pentru Ucraina si sa lupte pentru ei, dar nu sunt liberi sa picteze un Z pe un tractor? Pai daca asta nu este dictatura mascata si vopsita in democratie pentru imbecilii care nu stiu pe ce lume traiesc, nu stiu ce sa spun.
Starea de libertate
03.01.2023 22:45
@-starea de libertate-- CRED ca glumesti-- nu ai voie??? pai sa vina la mine in curte si sa faca pe nebunii ca toporul e ascutit bine -- Sa nu mai dam vina pe nimeni sa ne uitam in oglinda si o sa vedem vinovatii-- Pai mama ei de dmocratie --( teocratie) o iau si o dau la porci ca numai democratie nu e asta -- Asa ca treziti-va oameni si la zid cu tradatorii si vanzatorii de tara si neam- nu mai fiti plangaciosi ci viteji pentru dreptate
04.01.2023 01:50
Da. La tara nu mai exista bunul-simt de altadata. In comunitatea rurala, acum 100 de ani, cine fura de la consateanul lui era numit hot timp de cateva generatii si greu scapa de eticheta asta. Acum cine fura e descurcaret, iar pagubitul e un fraier. De fapt, acel lucru nu se intampla doar in comunitatea rurala, dar am dat exemplul pt. ca se vorbea despre intoarcerea la tara.
04.01.2023 09:42
Acum 25 de ani, imi vizitam cumnatii in zona ruralā . Idilicā si bucolicā a Marginimii sibiului. Era greu de ajuns la ei strada ( inexistentā in fapt ) serpuia plinā de glod si pisat de animale scurs pe sub portile gospodarilor fācând chiar si deplasarea pe jos anevoioasā, darā mite cu masina. Le-am zis gazdelor ( primitoare si bucuroase de oaspeti atâta timp cât erai nācājit si nu te descurcai mai bine ca ei ) cā nu pot sā îi vizitez mai des cā imi rup dracului masina in hârtoapele plaiurilor de poveste si am muncit din greu sā mi-o iau....Mi-au zis cā iubesc fiarele mai mult decât pe ei...
Anii au trecut si harnici-sadea cum le era buhul dus si-au luat Audi -tatā, sā crape a lu' cutare de orfticā si ghiciti ce?! Imediat au inceput sā mugeascā cā hotii āstia nu fac drumuri si cā doar furā si cā e bātaie de joc sā îsi ia omul ( gospodarul ) ditai mai audiul si sā il strice in ulita uitatā de administratia hoatā!!
In concluzie lumea satului contemporan e plinā de bubuie de ipocrizii traditionale ( se merge la bisericā bāgând sula-,n gurā vecinului care s-o îmboierit furând lemne din bārc , se tine post cu blowjoburi la fetitele din centrul zonal de plasament etc ) de masini rivalizând cu Monte Carlo ca numār si valoare, de case care costā cât in Soho ( Londra ) desi ele sunt la 30km de un drum de legāturā, de " june" boite care dau clasā lejer la parisience.....dar hey ! Sadoveanu e la fiecare pas!
Ia mai zât
Gogu
04.01.2023 11:47
A fost Gogu la tara acum UN SFERT DE SECOL :))) si nu i-a placut.
Dar pe vremea rascoalei lui Horia cum era Gogule, tot asa rau si fara drumuri? Mare-i gradina si multi au baut prea mult de sarbatori... :)))
Octogenarul
04.01.2023 14:15
La unii nu place -pisatul doar laptele-- fratica nu pisat nu lapte - lege------- nu pisat nu animale la plug-- nu pisat ?? inseamna cotetul gol -- carnat la craciun??-- Tot dati vina pa drumuri am copilarit cand inca masinile nu stateau in rand la semafoare -- Drumul satului era reparat de sateni -- fiecare aducea pietris CU CARELE din rau si nivela drumurile din sat -- asa ca si tu nene trebuia sa aduci in masinuta ta aia gingase cae un sac cu pietris -- se bucura masina si neamurile deasemenea --OMUL SFINTESTE LOCUL
eu
04.01.2023 19:59
Trebuie sa studiezi si din punct de vedere demografic locul in care te muti.
ike
12.01.2023 12:18
Romania a pierdut 4 milioane de locuitori in 30 ani .Oamenii s-au mutat la oras pentru servicii si rar vezi familii de la 3 copii in sus.In 2050 se estimeaza cam 15 milioane va mai avea Romania,asa ca micile orase ,sate vor disparea, pentru-ca lumea se va concentra in jurul oraselor mari, care este tendinta la nivel mondial.Vom cumpara o casa la tara sau o casa de vacanta(cei care au resurse finaciare) unde ne vom petrece sfarsitul de saptamana.Cam asa vad eu viitorul.
ION
21.01.2023 19:00
Din aceeasi categorie
serviciul public

Q House

A.D.I. Eco Sibiu
VISA MEDICA
Licitatie publica

EVENIMENT TV

ACCENT MEDIA