Cel mai reputat expert coreean, Kim Woo-Jiu de la Spitalul Universitar Guro din Seul, vorbește într-un interviu publicat de Asian Boss și vizualizat de milioane de oameni, despre importanța purtării măștilor de protecție facială, despre modul de răspândire a virusului, dar și despre măsurile care se impun în fața acestei pandemii.

Kim Woo-Jiu este un expert cu o experiență impresionantă în domeniul bolilor infecțioase din 1990, într-un interval de 30 de ani tratând cazuri de tuberculoză, SIDA, rujeolă, a activat în timpul epidemiilor de SARS în 2003 și gripă porcină în 2009, Ebola, în 2014, MERS în 2015.

Interviul dă detalii despre modul în care Coreea a reușit să gestioneze epidemia de coronavirus, dar și asupra controversei legate de purtarea măștilor de protecție de către întreaga populație. „Aici toată lumea poartă mască de protecție, dar asta nu înseamnă că toți sunt bolnavi”, spune reporterul la începutul interviului. 

Mărturisește că dintre toate aceste experiențe, cea de acum este diferită.

„Din toată experiența mea din acești 30 de ani, epidemia COVID-19 reprezintă cea mai mare provocare”, spune doctorul.

 

• Cum se transmite coronavirusul

Profesorul Kim Woo-Jiu: Sunt trei posibile căi de infectare. Odată ce virusul infectează sistemul nostru respirator, principalele simptome sunt febra, tusea și dificultățile respiratorii. Când tuşim sau strănutăm expulzăm picături.

• Practic, scuipăm.

Profesorul Kim Woo-Jiu: Da. Trebuie să fie mai mari de 5 microni pentru a fi considerate picături, iar o singură picătură conţine multe virusuri. Mă refer la cele provenite de la o persoană infectată. Pentru că picăturile sunt mai mari de 5 microni, acestea urmează o traiectorie curbă, ca un curcubeu, şi aterizează de regulă la o distanţă între 1 metru şi 2 metri. În acel moment, virusul te poate infecta prin ochi, nas sau gură.

• Poate să te infecteze și prin ochi?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Da, prin membrana mucoasei. Am auzit păreri cum că unele persoane s-au infectat doar privind, dar acest lucru este fals.

• Dar dacă trec prin același spațiu pe unde a trecut o persoană infectată, mă pot contamina?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Cu aerul este o chestiune uşor diferită. Explic mai încolo. Aşadar, principala cale de transmitere este prin picături.

A doua variantă...  Atunci când strănutăm sau ne curge nasul, avem tendinţa să ne ştergem nasul cu mâna, nu? O facem fără să ne gândim. Iar virusul ajunge pe mână. Apoi vin şi vă strâng mâna. V-am transmis virusul prin contact direct. Aceasta este a doua cale.

Apoi, a treia, este prin contact indirect. Atunci când un pacient strănută sau tuşeşte, picăturile ajung şi pe suprafeţele din jur, pe masă, pe clanţa uşii, pe tastatură...

 

• Cât supraviețuiește virusul?

Iar virusul poate supravieţui acolo de la câteva ore până la mai mult de 3 sau 4 zile. Pe hârtie sau textilele din care sunt făcute hainele noastre, nu atât de mult. Pe hârtie, poate o zi. Depinde de temperatură şi umiditate. Pe o masă ca aceasta, poate să supravieţuiacă chiar şi 5-7 zile. Deci când atingi suprafaţa după câteva ore, virusul de pe mâna ta încă este activ. Închipuie-ţi ce se întâmplă dacă îţi atingi apoi faţa.

 

• Deci practic nu te poţi infecta dacă doar respiri aerul.

Profesorul Kim Woo-Jiu: Aşa este. În mod obişnuit, în viaţa de zi cu zi, te infectezi prin picături, prin contact direct şi contact indirect. Acestea fiind spuse, te poţi totuşi infecta din aer în anumite condiţii. Este vorba despre transmiterea prin aerosoli.

Recent, mii de persoane dintr-o sectă religioasă numită Shincheonji s-au infectat în Coreea de Sud. Biserica era la etajul 10 al unei clădiri, într-un spaţiu închis. Ferestrele erau închise pentru că era iarnă. Imaginaţi-vă câteva sute de oameni, adunaţi la un metru sau doi distanţă unul de altul, rugându-se sau cântând ore în şir. Dacă acolo se află o persoană infectată, gândiţi-vă câte picături produce. Cu toţii scuipăm, chiar şi când vorbim normal, dar cineva care cântă sau ţipă va produce mai multe picături. Vă amintiţi când am spus că o picătură este mai mare de 5 microni? Când oamenii strigă sau ţipă, nu toate picăturile ajung jos, nu aterizează la o distanţă de un metru sau doi, pentru că pot fi curenţi care să bată şi din lateral. Picătura poate parcurge o distanţă mai mare, iar pe drum poate să se usuce. Picăturile se micşorează la mai puţin de 5 microni şi se transformă în aerosoli. Pentru că sunt mai uşori, aceştia sunt afectaţi mai puţin de gravitaţie şi pot parcurge mai mult de 2 metri. Astfel că se poate infecta chiar şi o persoană care stă la mai mult de 2 metri distanţă. De aceea, adunările în spaţii închise din biserici, din birourile de call center şi orice altă zonă aglomerată închisă, în care oamenii vorbesc tare sau mănâncă, sunt riscante. Dar afară, de exemplu, pe cărările din parc, care sunt spaţii deschise, transmiterea pe această cale este improbabilă.

• Care sunt simptomele care ar trebui să indice necesitatea unui test pentru COVID-19?

În primul rând, trebuie testaţi cei care au febră sau usturime în gât, care tuşesc sau au dificultăţi de respiraţie. Este deosebit de important pentru persoanele în vârstă şi cele din grupul de risc să se testeze şi dacă resimt doar o stare de oboseală, pierderea apetitului sau dureri uşoare în tot corpul.

O echipă de cercetători a confirmat că aproximativ 30% dintre cei diagnosticaţi cu COVID-19 îşi pierd simţul mirosului şi al gustului. Iar asta poate dura între 5 şi 10 zile.

 

• Când ne uităm în jur zilele acestea, vedem că aproape toţi coreenii poartă mască. Mi-am luat şi eu astăzi, dar dacă virusul poate intra în ochi, ce rost mai are rost să port mască?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Dar purtaţi ochelari!

• Deci şi ochelarii ajută?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Desigur. Am menţionat ochii, nasul şi gura pentru că în ele sunt membrane mucoase, în pleoape, în interiorul nasului, în gură. Virusul nu poate intra în piele, dar mucoasele au un receptor care se numeşte ACE2. Virusul trebuie să se lipească de aceşti receptori, pe care nu îi avem şi în piele. Pielea noastră acţionează ca o barieră. Virusul nu poate intra nici prin urechi.

• În concluzie, ajută să porţi mască?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Sigur că da. În timpul epidemiei SARS, în Hong Kong, Singapore, Canada, Taiwan și China, o mare parte din personalul medical s-a infectat. Ei nu au realizat la început. Chiar și acum, personalul medical din Wuhan și din Italia s-a infectat. În baza cercetărilor, personalul medical care poartă mască are mai puține șanse să se infecteze, decât cei care nu poartă. În Occident, în Europa şi în SUA, nu prea vezi oameni purtând mască. Mi se pare straniu. În Statele Unite, şeful sistemului sanitar public le-a spus oamenilor că nu este nevoie să poarte mască și OMS a recomandat acelaşi lucru. Dar eu nu sunt de acord. Mesajul acesta trebuie înțeles în context. Cred că scopul a fost împiedice ca publicul să facă stocuri de măşti şi asta pentru că personalul medical are mai multă nevoie de ele. Dacă personalul medical nu mai are măşti, cum mai poate trata pacienţii, nu? Cu alte cuvinte, pentru că sunt puţine măşti în SUA, personalul medical trebuie să aibă prioritate.

• Pentru că personalul medical are mai multă nevoie de măști...

Profesorul Kim Woo-Jiu: Așa este.

• Deci oamenii ar trebui să poarte măști...

Da. (...) Altfel de ce le-ar mai purta doctorii în spitale? Ei le poartă pentru că prvin infecțiile. Măştile şi-au dovedit utilitatea în prevenirea infecţiilor în timpul epidemiilor de SARS și MERS. (...) Uitaţi-vă la China, Hong Kong, Japonia şi Coreea. În ţările din Asia, oamenii poartă mască. Dar dacă vă uitaţi la multe dintre ţările europene şi la SUA, virusul se răspândeşte rapid. Unul dintre motivele pentru care Coreea are o rată relativ mică de infecţii este că lumea poartă mască şi se spală frecvent pe mâini.

 

• Coreea este lăudată pentru răspunsul rapid pe care l-a avut la această epidemie şi pentru că face multe teste. Cât de multe teste se fac în Coreea?

 

Profesorul Kim Woo-Jiu: Facem zilnic 15.000 de teste. Până acum au fost făcute în total 338.000 de teste. Mai precis, atâtea teste s-au făcut până pe 23 martie.

 

• Dar cum poate Coreea să facă atât de multe teste atât de repede?

 

Profesorul Kim Woo-Jiu: Coreea a mai trecut şi prin pandemia de gripă porcină din 2009, prin epidemia de MERS din 2015, deci abia în urmă cu 5 ani. Mulţi coreeni erau deja educaţi pentru că au mai trecut prin asta. Ştim că spălatul pe mâini şi purtatul măştilor poate preveni infecţia. În timpul epidemiei de MERS, ne-am dat seama că trebuie să creăm repede kituri de testare.  (...) De la gripa porcină din 2015, guvernul coreean a investit mult în cercetarea şi dezvoltarea kiturilor de testare PCR. Şi, mai important de atât, companiile care produc aceste kituri de testare şi-au dat seama că pot face mulţi bani din asta, aşa că au început să investească în cercetare şi dezvoltare. Poate că este capitalism pur, dar aşa a apărut o competiţie între companii pentru profit. A existat o motivaţie financiară.

 

• Asta înseamnă că alte ţări sunt deja în întârziere cu răspunsul? Pentru că nu erau pregătite?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Aşa este.

 

• Cât de mult durează de când te testezi până vine rezultatul?

Profesorul Kim Woo-Jiu: În mod normal durează 6 ore, dar pentru că sunt foarte mulţi oameni testaţi în acelaşi timp, ei sunt ţinuţi temporar într-un centru şi află răspunsul a doua zi. Dacă iese pozitiv, pacienţii în stare gravă sunt duşi la spital, iar cazurile mai puţin grave sunt internate în centre de tratament. Dacă testul este negativ, merg acasă şi intră în autoizolare pentru 2 săptămâni. Îi ajutăm să-şi instaleze o aplicaţie pentru autoizolare pe telefoanele mobile. Prin aplicaţia aceasta, noi putem vedea unde se află. Dacă ies din casă, sună o alarmă care ne alertează că au depăşit perimetrul. De asemenea, trebuie să introducă simptomele în aplicaţie de două ori pe zi. Dacă personalul care îi monitorizează vede că într-o zi nu au introdus nimic, va crede că aceştia nu respectă izolarea aşa cum trebuie şi îi vor contacta.

În general, populaţia este disciplinată, dar copiii continuă să meargă la pregătire, deşi şcolile sunt supendate, pentru că în Coreea există o presiune foarte mare la admiterea la facultare, iar tinerii de 20 de ani tind să fie nepăsători - continuă să meargă în cluburi şi baruri, nu poartă mască. 30% dintre cazurile confirmate în Coreea de Sud sunt pers care au între 20 şi 30 de ani.

 

- Din punctul dumneavoastră de expert, cât timp credeți că va dura această epidemie COVID-19? Unii oameni sunt de părere că atunci când vremea se va încălzi, lucrurile se vor îmbunătăți.

Profesorul Kim Woo-Jiu: Corect.

- Credeți că epidemia va persista sau va fi eradicat virusul?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Aceasta este întrebarea pe care o primesc cel mai des. Este dificil să facem o predicție, dar pot să spun că nu va fi depășită situația ușor. Sunt câteva scenarii. Cea mai bună variantă ... Epidemia SARS a început în noiembrie 2002 în Provincia Guangdong din China. S-a răspândit în Hong Kong, iar apoi prin intermediul turiștilor, peste tot în lume, infectând aproximativ 8000 de oameni și făcând 774 victime. Rata mortalității a fost de aproximativ 9,6%. Și toată situația legată de SARS s-a încheiat la începutul lui iulie 2003. COVID-19 este un nou tip de coronavirus similar lui SARS. La fel ca atunci, dacă toate țările din lume acționează împreună pentru a pune punct acestei situații la finalul lui iulie sau august 2020, ar fi cel mai bun scenariu. Și nu va mai infecta populația din nou. Este posibil.

- Cum credeți că va fi de fapt?

Profesorul Kim Woo-Jiu: Șansele să fie ca în timpul epidemiei SARS sunt de 10%. Probabil mai mici... Pentru că epidemia din 2003 a fost acum 17 ani, pe atunci călătoriile internaționale nu erau chiar atât de frecvente ca acum, iar acum putem spune că granițele au cam dispărut...

Cel de-a doilea scenariu este că va sta până la vară, va dispărea din emisfera nordică, dar se va răspândi în emisfera sudică, Australia, Africa de Sud, America de Sud, care vor avea iarnă atunci, apoi se va întoarce în nord în noiembrie sau decembrie, ca gripa sezonieră, ar putea avea o circulație obișnuită.

Ultimul scenariu este că vom dezvolta un vaccin va fi creat un vaccin, toată populaţia lumii va fi vaccinată şi omenirea va scăpa de COVID. În 1980 am scăpat de variolă cu ajutorul vaccinului. Dacă vom găsi un vaccin la fel de eficient ca atunci, ne putem vaccina și situația nu se va mai repeta, îi putem pune punct. Este posibil, dar este cel mai ambiţios şi greu de atins.