Proiectul îndrăzneț al preotului paroh Ion Popescu, de modernizare a Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din Sebeșu de Jos, este pe cale de a intra într-o nouă etapă. După finalizarea memoriului tehnic de arhitectură, a proiectului de cercetare arheologică și obținerea Autorizației de Construcție, în 2023, lucrările vor începe în această primăvară. Este vorba despre un proiect care necesită un efort financiar de aproape 100.000 de euro și în urma căruia va fi refăcută fațada și va fi înlocuită pardoseala interioară, afectate de trecerea anilor.

Dacă, în cazul fațadei, se urmărește revenirea la finisajul original, în culorile ocru și gri deschis, folosindu-se materiale tradiționale, la interior lucrările se anunță ceva mai complexe, în sensul în care se intenționează punerea în valoare a fundației vechii biserici, cea de la 1740, zidurile acesteia fiind descoperite după îndepărtarea pardoselii.

”Investiția are menirea de a deschide și de a promova o nouă direcție culturală și socială în vederea promovării identității locale, atât prin caracterul inovativ alocat renovării, cât și prin calitatea de monument istoric pe care o are această biserică. Pentru noua generație, biserica din Sebeșu de Jos poate reprezenta reîntoarcerea la valorile specifice locale, precum și un mod inovativ de promovare a turismului cultural și ecumenic cu implicații atât în sfera socială, cât și în cea economică locală, care poate interfera cu comunitatea prin constituirea bisericii ca promotor al activităților de comuniune, dezvoltare și susținere socială pe plan local și nu numai”, susține preotul paroh Ion Popescu.

Investiție de aproape 100.000 de euro

Un asemenea proiect îndrăzneț atrage și un efort financiar pe măsură. Costurile alocate necesității investiționale sunt evidențiate în devizul general întocmit conform legislației în vigoare, respectiv HG 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice și detaliate pe liste de cantități în Formularul F3, cu o valoare globală (inclusiv TVA) de 483.932.000 lei.

O parte din suma respectivă provine de la Secretariatul de Stat pentru Culte. De asemenea, o contribuție substanțială este cea făcută de credincioșii din parohie și de foști fii și fiice ale satului, însă pentru ducerea la bun sfârșit a lucrărilor efortul trebuie susținut în continuare.

”Facem apel de sprijin și ajutorare către toate persoanele care țin la Sfânta Biserică și iubesc valorile culturale și religioase, să ne ajute, cu dragoste. Donațiile pot fi făcute în contul IBAN  RO31RNCB0227158386520001, în lei, deschis la Banca BCR Sibiu, Titular Parohia Ortodoxă Sebeșu de Jos, Cod Fiscal 6198196. De asemenea, cei care își doresc să ne vină în ajutor o pot face completând Declarația 230, redirecționând cei 3,5% din impozitul pe venit, procent altfel reținut de statul român, formular pe care, ulterior completării lui, vă rugăm să îl trimiteți pe numărul de Whatsapp 0747/898012”, a mai spus preotul Ion Popescu.

Pardoseală din sticlă, lemn și piatră, plus revenirea la finisajul original

”Așa cum am menționat în memoriul tehnic de arhitectură «Reparații exterior, asanare umiditate și reparații pardoseală», propunerile noastre de intervenție, la interior și exterior, constau în  repararea fațadei și înlocuirea pardoselii interioare prin folosirea de materiale menite să asigure atât viabilitatea investiției cât și redarea în mod inovativ și cu specific local a legăturii dintre biserica actuală și biserica veche la nivelul pardoselii, marcând amprenta zidurilor descoperite ale fostei biserici prin pardoseală de sticlă, lemn și piatră, atât pentru sublinierea vechimii, dar și pentru a aduce un element inovativ bisericii prin promovarea succesiunii generaționale, ținând cont totodată și de calitatea de monument istoric a lăcașului de cult. Intervenția propusă la fațadă presupune demontarea stratului de strop de ciment care a fost aplicat impropriu și incorect peste tencuiala de var istorică, originară și care în prezent se desprinde pe o parte importantă din suprafața pereților. Demontarea mecanică a stratului de strop de ciment va permite reabilitarea finisajelor exterioare cu materiale tradiționale, compatibile cu suportul istoric. Sunt prevăzute reparații locale de tencuială și reconstituirea modenaturii de la cornișă cu mortar de var gras și var hidraulic cât și zugrăveli generale, în câmp și la soclu, pe bază de silicați, pe o suprafață totală de peste 500 de metri pătrați. Astfel se propune revenirea la finisajul originar ocru-gri deschis pe toate fațadele, inclusiv pe modenatura ocnițelor și a cornișei. La fel și pe turnul clopotniță, cu marcarea în tencuială a vechilor goluri, închise după supraînălțarea turnului, în 1830. Soclul de ciment-mozaic va fi demontat integral și reparat cu mortar de var hidraulic”, mai susține preotul Ion Popescu.

Referitor la pardoseală, prin soluția propusă se urmărește punerea în valoare a zonei de altar a fundațiilor bisericii vechi prin intermediul unei pardoseli din sticlă pe o suprafață de 22 de metri pătrați, semnalarea celorlalte fundații cu o pardoseală din piatră și completarea suprafețelor de pardoseală funcțională, libere de vestigii arheologice, cu parchet din lemn de stejar.

Biserica din Sebeșu de Jos, monument istoric

Actualul lăcaș de cult din Sebeșu de Jos este monument istoric, fiind înscris în Lista Monumentelor Istorice sub codul SB-II-m-B-12543 și plasat ca perioadă de edificare în intervalul anilor 1823-1830.

În ”Ridicarea topografică iozefină”, denumită și ”Prima ridicare topografică”, un proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic început sub domnia Mariei Theresia a Austriei și încheiat în timpul celei a lui Iosif al II-lea, împărat romano-german, proiect realizat la mijlocul secolului al XVIII-lea și care a inclus și zona Transilvaniei, apărea și localitatea Sebeșu de Jos cu reprezentarea unei biserici pe amplasamentul celei actuale. Asta demonstrează faptul că exista o biserică cu circa un secol înainte, iar în ”Studiul preliminar istoric” elaborat în anul 2022 de prof. dr. arh. Liviu Alexandru Gligor se menționează faptul că ”Biserica actuală este o construcție ridicată peste și înglobând o biserică mai veche”.

Despre Biserica din Sebeșu de Jos se cunoșteau mai multe date istorice, în principal, din două studii monografice, ”Sebeșul de Jos: monografie”, a lui Nicolae Sasu, și ”Ctitorii ale oamenilor liberi – arhitectura bisericilor de zid ale românilor din zonele de graniță dintre Oltenia, Muntenia și Transilvania (1700-1850)”, semnată de Matei Eugen Stoean, a susținut directorul Centrului de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, prof. univ. dr. habil. Ioan Marian Țiplic într-un articol publicat de Tribuna în data de 2 iunie 2022.

”Primul (n.a. Nicolae Sasu) adună mai multe date istorice, dar fără o atenție sporită acordată cercetării de arhivă. În lucrarea sa, Nicolae Sasu prezintă o serie de informații utile cu privire la istoria lăcașelor de cult din Sebeșu de Jos, menționând existența, de-a lungul timpului, a nu mai puțin de 4 biserici parohiale: două din lemn pe alt amplasament și alte două din piatră pe amplasamentul actual”, nota în materialul respectiv, ”Sebeşu de Jos: re-descoperirea urmelor vechii biserici. Cercetări arheologice la Biserica Ortodoxă «Adormirea Maicii Domnului»”, prof. univ. dr. habil. Ioan Marian Țiplic.

Biserica cea veche, vechime de aproape 300 de ani

”Despre biserica veche de zid știm că era funcțională în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, deoarece pe harta localității din prima ridicare Iosefină a Transilvaniei (1769-1773) este prezentată imaginea unei biserici din zid pe locul pe care se află și astăzi biserica parohială. Coroborând acest izvor cartografic cu informația din pisania ce se află pe bolta parterului turnului de vest (”Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf. Duh amin, făcutu-s-a această sf. biserică cu hramul Sf. Adormire la leat 1741 iar turnul la leat 1770”) putem spune, cu privire la cronologia monumentelor de cult din zid, că biserica datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe de zid din zona Sibiului”, a mai amintit prof. Țiplic în articolul din Tribuna.

Procesul de cercetare de către o echipă de arheologi compusă din prof. univ. dr. habil. Ioan Marian Țiplic, asist. cercet. dr. Adrian Nicolae Șovrea și asist. cercet. dr. Alexandru Florin Cioltei a fost demarat ca urmare a desfacerii pardoselii interioare din lemn, degradată sever, ce a implicat o descărcare de sarcină arheologică, datorită prezenței fundațiilor bisericii anterioare sub nivelul actual de călcare.

Astfel, s-a dovedit că biserica actuală este o construcție ridicată peste și înglobând o biserică mai veche, din zidărie, a treia în ordinea edificării lăcașelor de cult ortodox ale localității Sebeșul de Jos, conform studiului istoric preliminar și a raportului arheologic, în care se prezintă cronologic și justificativ datele istorice.

Două morminte vechi, un vas ceramic și mai multe monede

În urma cercetării arheologice care a pus în evidență fundațiile vechii biserici de zid, au fost descoperite două morminte din cimitirul ce a funcționat în jurul acesteia, morminte ce sunt în prezent în fața catapetesmei pe latura de sud a naosului, precum și o serie de obiecte, printre care fragmente de cărămizi de paviment, de țigle din acoperișul vechii biserici și un vas ceramic cu 4 monede și o scoică de mare ce au făcut parte dintr-o salbă, și care, în momentul de față, sunt la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, în proces de cercetare, iar la finalul acestuia vor fi depuse la Muzeul Brukenthal, conform preotului Ion Popescu.

Unul dintre cele mai vechi monumente de zid din zona Sibiului

Argumentele istorice, anume ”Ridicarea topografică iozefină” și pisania în slavonă de pe bolta parterului turnului de vest, precum și fundația și cimitirul aferente bisericii vechi de zid întăresc ideea că, în Sebeșu de Jos, funcționa o construcție ecleziastică de zid într-o comunitate ortodoxă încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Aceasta poate fi considerată, alături de Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Sadu, ce funcționa – se presupune – în anul 1719 și cea din Turnu Roșu, Biserica ”Sfântul Nicolae”, ctitorită de Matei Basarab (1632-1654), ca fiind printre cele mai vechi monumente ortodoxe de zid din zona Sibiului, sub rezerva că multe alte biserici ortodoxe din zonă (Săliște, Sadu, Ocna Sibiului ș.a.), până în prezent nu au beneficiat de cercetări arheologice care să aducă noi date privind istoria arhitecturii ecleziastice de zid din mediul ortodox românesc.

Conform raportului de arheologie elaborat de dl. prof. univ. dr. habil Ioan Marian Țiplic, printre bisericile vechi din Sibiu se mai numără ”Biserica ortodoxă românească din Sibiu”, ”Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” din așa-zisa a zonă a ”Măierii Sibiului” (n.a. str. Lungă), construită în anul 1791, cât și Biserica ”Buna Vestire”, cunoscută și ca ”Biserica din Groapă”, care a fost construită în anul 1789.

În loc de concluzii…

”Investiția are menirea de a deschide și de a promova o nouă direcție culturală și socială în vederea promovării identității locale, atât prin caracterul inovativ alocat renovării, cât și prin calitatea de monument istoric pe care o are biserica noastră, care poate reprezenta, pentru noua generație, reîntoarcerea la valorile specifice naționale, dar și un mod inovativ de promovare a turismului cultural și ecumenic cu implicații atât în sfera socială cât și economică locală, care poate interfera cu comunitatea, prin constituirea bisericii ca promotor al activităților de comuniune, dezvoltare și susținere socială pe plan local și nu numai. Oportunitatea promovării investiției este subliniată prin argumentele istorice, tehnico-economice și culturale menite să evidențieze sustenabilitatea în timp a acesteia și complementaritatea cu celelalte măsuri care au fost realizate sau ne dorim a fi realizate ulterior”, a concluzionat preotul paroh Ion Popescu.