Tribuna
În zona Avrig – Racoviţa - Turnu Roşu, trăiesc de patru ori mai mulţi urşi decât ar fi normal!
Dan FRÂNCU
4836 vizualizari
În zona Avrig – Racoviţa - Turnu Roşu, trăiesc de patru ori mai mulţi urşi decât ar fi normal!
Specialist silvic: „România deţine o specie aşa de valoroasă, dar nu ştie cum s-o gestioneze...”

Un urs a băgat frica în muncitorii de pe platforma industrială de la Mîrşa. Animalul dă târcoale prin Zona Turistică „Valea Avrigului”, provocând stricăciuni şi omorând câteva animale mici. O fermă de vaci din apropiere de Mîrşa este tot mai tentantă pentru urşi. Culturi agricole şi livezi prădate de urs...Măgar şi oi mâncate de urs la o stână din apropiere de Racoviţa. Turişti blocaţi pentru două zile în cabană din cauza unui urs. Moş Martin a plecat la plimbare prin Turnu Roşu... Sunt doar câteva din informaţiile primite în ultima perioadă de la oameni din zona Avrigului, unde, la fel ca în multe alte locuri din ţară, sunt tot mai dese apariţiile ursului brun în teritoriile frecventate de populaţie, altele decât în care, în mod normal, trăieşte acest animal.

Pentru a înţelege mai bine fenomenul coborârii urşilor în satele, zonele industriale, pe şosele sau pe lângă ferme, precum şi pentru a învăţa ce avem de făcut în cazul unei întâlniri cu un urs, am discutat cu ing. Mihai Bucşa, directorul A.V.P.S. „Ursul Carpatin”, gestionarul Fondului Cinegetic nr. 6 Avrig. De la începutul discuţiei am convenit să facem referiri la situaţia înregistrată în zona acoperită de acest fond de vânătoare, dar informaţiile dobândite sunt valabile la nivel general, în toată ţara, condiţiile climatice şi de relief (în zonele unde trăieşte ursul brun) fiind similare.

R : - Înainte de toate, te rog să-mi oferi câteva detalii despre fondul cinegetic pe care voi îl aveţi în gestiune.

M.B.: - Fondul Cinegetic nr. 6 Avrig este unul dintre fondurile mari de la noi din ţară, are o suprafaţă de 12.168 ha, care se întinde între râul Avrig – Jibrea – Izvorul Florii – poteca spre Vârful Suru- Masivul Făgăraş – râul Olt şi Valea Moaşei. În total, avem vreo 6.000 hectare de pădure, aproximativ jumătate din suprafaţa fondului, dar avem şi gol alpin, păsuni, livezi, luciu de apă... Este un fond frumos pentru că avem, de la golul alpin până la lunca Oltului, toate etajele de vegetaţie şi formele de relief, iar aici trăiesc o varietate deosebită de animale sălbatice (păsări de baltă, fazani, potârniche, cerb, căprior, capră neagră, porcul mistreţ, cocoş de munte, urs, lup, şacal, vulpe, râs, pisică sălbatică, viezure, iepure etc).

R: - Te rog să te referi strict la ursul brun. În zona administrată de voi, care crezi că este, în acest moment, numărul de exemplare din această specie?

M.B.: - Populaţia de urs este evaluată în fiecare primăvară, de o echipă din care fac parte alături de noi, cei de la Agenţia de Protecţie a Mediului, Garda Forestieră, reprezentanţii (custozii) siturilor Natura 2000 etc. Facem verificări, evaluări, în urma cărora se stabileşte efectivul de urşi. Ce pot să spun este că, în conformitate cu toate evaluările din ultimii ani, numărul exemplarelor de urs a fost cam de patru ori mai mare decât efectivele optime calculate de cercetători. După observaţii, urme, evaluări, în zona gestionată de noi trăiesc, în acest moment, peste 40 de urşi. În condiţiile în care urşii nu au duşmani naturali, dar şi din cauza unor alte măsuri adoptate în ceea ce priveşte situaţia acestora, creşterea, de la an la an, a numărului de exemplare vine ca o normalitate. Inevitabil, au început să apară unele probleme, dar eu consider că, atât timp cât situaţia referitoare la controlul exemplarelor din această specie nu va fi schimbată, o să ne confruntăm cu probleme mult mai grave. Frecvenţa incidentelor cauzate de atacurile urşilor asupra animalelor domestice, precum şi pagubele cauzate culturilor agricole din zonă, au ajuns să fie greu suportate de populaţia locală.

R: - Poţi să faci o comparaţie între situaţia de acum 30 de ani şi cea de acum?

M.B.: - E greu de spus, comparaţiile nu se prea pot face. Acum 30 de ani, terenurile arabile erau ale statului român, nu erau terenuri private, pagubele, care se mai înregistrau şi atunci, erau ale statului şi deranjau mai puţin... Ce era, de asemenea, diferit atunci era situaţia culturilor agricole, pentru că acestea se întindeau până sub pădure, iar acum se cultivă mult mai puţin. Ca urmare, terenurile lăsate în paragină, necultivate sau neexploatate, sunt terenuri excelente pentru animalele sălbatice: aici găsesc adăpost, surse de hrană etc. Apoi, intervine şi extinderea zonelor rezidenţiale şi nu numai, care au ocupat, parţial, zona frecventată de urs şi alte animale sălbatice; gândeşte-te cum arăta Valea Avrigului acum 30 de ani, cu doar câteva zeci de colibe şi cabane şi ce puzderie de cabane, vile, pensiuni, case de vacanţă este acum acolo.

R: - Specialiştii în domeniu spun că problemele cauzate de urşi în ultima perioadă sunt determinate de creşterea numărului de exemplare din această specie, ca urmare a interzicerii vânătorii pentru aceasta. Ce părere ai?

M.B.: - Sunt absolut de acord cu această chestiune. E mai mult decât clar că aceasta este cauza.

R: - Există legătură între exploatările forestiere, efectuate ca şi parte a procesului de administrare a fondului forestier şi faptul că ursul ajunge în zonele acestea foarte aproape de om?

M.B.: - Există o legătură, dar una inversă, nu aşa cum cred sau cum promovează unii... În zonele în care s-au efectuat tăieri de arbori iar acum sunt regenerări naturale sau regenerări artificiale (plantaţii tinere), sunt destule adăposturi şi locuri de linişte preferate de animalele sălbatice. Paradoxal, dar urşii nu trăiesc în pădurile bătrâne, mari, rare, deşi se hrănesc şi aici în anii cu fructificaţie, ci preferă desişurile tinere, zonele cu tufe de mur sau zmeur. Ursul nu mănâncă lemne. Acum, cel puţin în zona noastră, nu există suprafeţe de pădure mari tăiate, sau mai mari ca în alţi ani. Codul Silvic impune regenerarea integrală în minim doi ani de la tăierea definitivă a pădurii, astfel că, nici în zona noastră nu există suprafeţe neregenerate... Doar că populaţia de urşi a crescut foarte mult. Condiţiile de trai se transformă; ursul este teritorialist, are o zonă a sa unde trăieşte şi se împerechează cu 3 – 4 femele. Un mascul dominant nu va accepta niciodată să-şi împartă teritoriul, aşa că, atunci când populaţia dintr-un teritoriu devine prea mare, intervine o reglare naturală, urşii tineri căutând, de regulă, alte zone de trai. Ursul e un animal inteligent, deosebit de oportunist; dacă găseşte un loc cu hrană din abundenţă, îl va prefera, dacă a învăţat să deschidă o uşă, la o magazie cu alimente, o va deschide mereu, în acelaşi mod, iar ursoaica îşi va învăţa şi puii să facă asta, dacă ştie unde găseşte animale domestice neprotejate, va merge mereu acolo, pentru că aici e o pradă uşoară, e un animal care îşi caută hrană, merge acolo unde găseşte facil şi asta face dintotdeauna. Ursul este un omnivor, iar animalele omnivore sunt inteligente; e adaptat şi şi-a adaptat organismul să suporte o gamă largă de alimente. Incidentele cu urşi sunt tot mai numeroase din cauza numărului lor tot mai mare. Totdeauna au existat probleme cu urşii care au făcut pagube oamenilor! Doar că, una e să facă un număr de urşi probleme, iar e cu totul altceva atunci când numărul lor e de cel puţin patru ori mai mare. Vânătoarea reglează numeric şi populaţia de urşi, prin vânătoare nu s-a stârpit această specie; noi nu suntem o ţară cu oameni care au adus o specie pe cale de dispariţie, mai ales ursul. Atât timp cât ursul este întâlnit peste tot, nu înseamnă că nu există sau că e în pericol de dispariţie. Nu poate să mai vină nimeni să spună că s-au împuşcat urşii pentru bani şi că aceştia nu mai sunt în România. Dar, probabil că unii vor să răspândească ideea că aici e doar un singur urs care face probleme peste tot...

R: - Ne poţi spune în doar câteva cuvinte, istoricul situaţiei referitoare la cota de intervenţie pentru urs?

M.B.: - Noi, după 1990, am mers, în general, pe o cotă anuală de intervenţie stabilită de stat de 350 de urşi ce puteau fi vânaţi. Din aceştia, aproximativ 50 de urşi, erau o rezervă, accesibilă exclusiv în caz de situaţii speciale (pagube mari create de urs). În urma împărţirii pe fondurile de vânătoare, fiecăruia îi revenea un urs – un urs şi jumătate. În ciuda acestei cote mici, populaţia de urs era reglată, cât de cât, ca dovadă că numărul lor nu a scăzut iar numărul incidentelor nu era aşa de mare. Cred că prin 2014, cota de vânătoare a fost mărită la 400 de exemplare de urs, cu vreo 40 de exemplare în plus, pentru situaţii excepţionale. Nici atunci nu era un număr nesuportabil sau negestionabil din punct de vedere cinegetic. În 2015, cifra a fost contestată, şi cam tot de atunci, cota a fost eliminată. Ca specie strict protejată, ursul se vânează doar în baza unei derogări ministeriale (ursul este cuprins ca specie în Anexa 2 a Legii Vânătorii, alături de alte specii strict protejate) şi doar în situaţiile excepţionale, numărul exemplarelor ce pot fi vânate anual neputând depăşi 140. E clar că acest număr nu poate acoperi pagubele şi problemele, iar aproape că nu există fond cinegetic care să nu existe pagube cauzate de animale din exemplare din această specie. Ca urmare, din cauza acestor probleme, populaţia a ajuns să urască ursul , acest nobil, frumos şi inteligent animal sălbatic, iar eu cred că este păcat ca ursul să plătească şi să ajungă să fie omorât cu câinii ciobăneşti, cu metode de braconaj cu laţ... Este o chestie dureroasă, dar eu cred că ciobanii, agricultorii, crescătorii de animale etc, îşi fac singuri dreptate, acolo unde pot... Totuşi, este clar că braconajul, această josnică infracţiune, reprezintă un fenomen nedrept faţă de orice animal sălbatic, pe care nu ni-l dorim şi pe care ne vom lupta să-l combatem. O să se ajungă la alte probleme şi situaţii, absolut nedrepte şi faţă de urs şi faţă de gestionarii fondurilor cinegetice, şi faţă de oameni. E o problemă şi consider că gestionarii fondurilor o să ducă o luptă grea pentru combaterea acestui fenomen. Eu cred că e mare păcat ca tu, stat român, să ai o specie aşa de valoroasă cum e ursul brun şi să nu mai vrei s-o valorifici.

R: - Cum se poate valorifica un urs?

M.B.: - Dacă eu aş avea putere de decizie, aş stabili un număr de exemplare ce pot fi vânate la nivelul ţării, număr corect faţă de populaţia existentă, astfel încât să poţi menţine un efectiv normal, suportabil. Apoi, aş stabili că niciun exemplar nu poate fi valorificat sub un anumit preţ, din care statul să ia mai bine de jumătate, iar restul aş da gestionarului fondului de vânătoare. Pentru că, oricărui lucru căruia îi iei valoarea, cum s-a întâmplat şi în cazul ursului brun, rămâne neîngrijit, nimănui nu-i mai pasă de el. E la modă acum să spui că „noi ne îngrijim şi salvăm ursuleţi de pluş”. O mare prostie! Animalele se păzesc, se îngrijesc, se gestionează de către specialişti, prin gestionarii fondurilor cinegetice, nu prin like-uri pe facebook. La fel cum nici lupta împotriva încălzirii globale sau pentru salvarea balenelor nu se dă pe reţelele de socializare. Ca dovadă că, şi până acum, gestionarea fondurilor de vânătoare a fost făcută de vânători, nu de activişti de mediu online sau alţi aşazişi iubitori de animale, ce au în spate obscure interese financiare. Atunci când un gestionar ştie că fondul său are disponibil unu – doi urşi ce pot fi vânaţi, acesta se va preocupa, în mod deosebit, de efectivul de animale de acolo: le va păzi, le va îngriji, le va da hrană, va trage semnalul de alarmă atunci când apar semne de boală... Gestionarii vor avea grijă deosebită pentru că acolo e şi o valoare în bani. Dacă vrei să ocroteşti animalele sălbatice, trebuie să ştii să ţi le gestionezi printr-un management cinegetic corect. Ca şi alte specii, urşii sunt prădători şi numărul lor de pe un anumit areal trebuie menţinut la un nivel normal, altfel apar dezechilibre.

R: - Ce se întâmplă dacă se va continua în acelaşi fel?

M.B.: - Păi, o să-ţi dau un exemplu: în Africa s-a dat greş pentru că, după ce s-a interzis vânătoarea şi gestionarii de fonduri de vânătoare s-au retras, au dispărut animalele din zonă. Apoi, guvernele au revenit asupra deciziei, s-a reluat gestionarea prin vânătoare şi lucrurile au început să reintre în normal. Este adevărat că acolo e vorba şi de un interes financiar deosebit, pentru că vânătoarea este, ca peste tot, o activitate ecomonică, dar au acolo paznici, s-a diminuat braconajul, carnea se valorifică către populaţia locală, e un control strict al animalelor şi lucrurile s-au rezolvat. Eu spun că, în acest moment, populaţia de urs este scăpată de sub control şi se face o gestionare proastă a acestei situaţii. Este o politică a prădătorilor sălbatici greşit dusă! Iar repercursiunile acestei situaţii se vor vedea...

R: - Ce îi sfătuieşti pe oamenii care ajung să interacţioneze, în mod nedorit, cu ursul?

M.B.: - Eu am încercat să învăţ populaţia să coabiteze cu animalele, pentru că nu are de ales.Trebuie să învăţăm să trăim cu ele. Dacă vor ca urşii să nu le intre în grădină, oamenii e bine să-şi construiască un gard electric – investiţie extrem de eficientă în acest scop. Turiştii ce fac drumeţii în zonă în care trăieşte ursul trebuie să ştie că e bine să facă zgomot, pădurarii trebuie să aibă un spray special anti – urs... Nu avem ce face, trebuie să ne luăm măsurile normale. Noi încercăm să împăcăm populaţia cu urşii, pentru că urşii nu au nicio vină. Pentru măsurile proaste ale unui stat, nu pot da vina pe urs. Oamenii au ajuns să urască ursul şi toţi ameninţă că îl omoară. Eu le tot spun că, dacă se dovedeşte că ai omorât un urs, despăgubirea ce trebuie s-o plăteşti este de 40.000 euro. „Păi, cine poate să afle?”, îmi spun oamenii. Atunci, le spun că eu, iar dacă se întâmplă aşa, nu o să îi iert. Pentru că ursul este un animal nobil, nu trebuie să-l ucidem doar pentru că îl urâm, că ne-a stricat cultura sau că ne e frică de el. Dar nu este normală nici situaţia asta... Oamenii trebuie educaţi în sensul respectării faunei sălbatice.

R: - Cum vezi tu că s-ar putea rezolva situaţia?

M.B.: - Atât timp cât ONG-urile acestea ecologiste, de protecţie a marilor carnivore, sunt aşa de vocale, cred că ar trebui să îşi şi asume, faptic şi financiar, anumite situaţii, pe care le impun oarecum. Este foarte simplu să spui: „Statul trebuie să reloce urşi.” Păi, în România nu ai unde să reloci urşi. Ursul se deplasează într-o noapte, numai plimbându-se, 15 - 20 de kilometri. Nu avem teritorii vaste în care să poţi să izolezi un urs care face pagube, care s-a învăţat să vâneze oi, să-l duci undeva unde nu există oameni. În România nu există aşa ceva. Oriunde îl duci, în 20 de kilometri se întâlneşte cu oameni. Trebuie să închidem urşii în ţarcuri la Zărneşti? Păi, eu nu cred că asta e o soluţie... Deci, noi suntem un ONG pentru protecţia ursului şi dacă se dovedeşte că ursul a omorât oile unui crescător sau a distrus culturile agricole ale unui agricultor, plătim pagubele. Altfel, e uşor să strigi, să faci scandal, dar să nu ai soluţii. Europa de Vest nu vrea urşi! Ei şi-au făcut studii de impact asupra populaţiei şi nu-şi doresc specia asta. Noi avem cea mai mare densitate de urs din toată Europa, excluzând Rusia şi, din păcate, nu ştim s-o gestionăm. O să fim uimiţi unde o să apară ursul în România peste câţiva ani! Populaţia de urşi este în plină expansiune şi ocupă teritorii noi.





comentarii
5 comentarii

Asta am observat-o si eu: ursii prefera sa locuiasca in apropierea satelor pentru o mai mare diversitate culinara. :) si nu pentru ca nu mai au unde sa locuiasca prin munti (baliverne).
ceva
16.09.2019 07:01
Dupa cum spune zoologia, un urs mascul are un teritoriu de circa 24 kilometrii patrati. Deci, fara a face matematica putem sa spunem ca domnul Bucsa are perfecta deptrate. Si eu cred ca va fi si mai rau. Nu pentru ca ursii vin in civilizatie ci pentru ca civilizatia le intra in teritoriu. Din pacate nu reusesc sa intru in retelele de socializare ale ursilor sa aflam si parerea lor. Ar fii intereant.
paul
16.09.2019 09:07
Specialist silvic: „România deţine o specie aşa de valoroasă, dar nu ştie cum s-a gestioneze...” - Cratima ei de treaba!!!
Federal
16.09.2019 10:39
in zona aia traiesc de 4 ori mai multi imbecil fata de normal!!!
un sibian
16.09.2019 13:12
de ce blocati comentariile ?
florin
18.09.2019 21:35
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Imbunatatirea accesului..SMIS 125263

Asigurarea SMIS 125264

Transylvanian Grand Prix

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia