Ani mulţi locuitorii Terezianului s-au plâns, pe de-a-ntregul justificat, că zona lor este un fel de copil nedorit al Sibiului, de oaie neagră a municipalităţii, cel puţin când e vorba de lucrări de reparaţii. Evident că a fost neglijat. Terezianul nu-i Centrul. Aţi auzit de vreo delegaţie din Germania să se plimbe pe Gladiolelor sau pe 11 Iunie, pardon, Lungă? Aţi auzit de vreun eveniment notabil care să se desfăşoare în Terezian? Eu nu. Poate vreun "fest" pe la Obor... Deci efectiv cartierul nu a meritat atenţia pentru că erau alte priorităţi, în alte părţi. Au trimis locuitorii petiţii, nu mai ştiu cum li s-a răspuns, cert e că totul a rămas nemişcat. Terezianul părea a nu ţine de Sibiu. Până când...

Până când în primăvara acestui an s-a pornit cu "reabilitarea" cartierului. Noi, locuitorii de Hipodroame, trecuţi prin viaţa asta prafo-nămoloasă de veşnic şantier şi defrişaţi de zici că era concurs de distrus copaci şi spaţii verzi, bănuiam cu ce se mănâncă un aseme­nea, conform limbajului de neo-lemn de Hermannstadt, "amplu proces de reabilitare şi modernizare". Ştiam că se va rade cu drujba copacul. Ştiam că gardurile vii vor fi omorâte - desfiinţate în scopul de a avea cât mai puţin oxigen în aer, cât mai mult praf în apartamente şi cât mai multe gunoaie la baza blocului. Ştiam că poţi să dai cu smoală pe un trotuar betonat pentru a-l asfalta, apoi să îl laşi baltă câteva luni bune, că ce mă-sa, nu-i concurs iar termenul de finalizare este abia peste doi ani. Ştiam cum e să te umpli de noroi şi să te plimbi prin bălţi. Ştiam cum sună spang-spang-ul spărgătorului ăla de asfalturi şi betoane. Ştiam şi ştim cum e să ţi se inunde pivniţa la fiecare ploaie, deşi până la "amplele lucrări" nu era vorba de aşa ceva. Ştiam multe. Să nu uităm că Ştrandul şi Hipodromul trăiesc asta de ani întregi, aşa că de ce nu şi Terezianul? 

Oficial aici se lucrează, s-a lucrat şi se va lucra la: "modernizarea reţelelor de apă şi canalizare", "amenajarea canalizaţiei subte­rane pentru coborârea cablurilor de iluminat suspendate", "modernizarea sistemului de iluminat public", "reabilitarea străzilor, aleilor, acceselor şi a trotuarelor", "reamenajarea spa­ţiilor verzi în suprafaţă de aproximativ 40.000 mp, inclusiv plantarea a peste 700 de arbori şi arbuşti",  "reabilitarea completă a parcului Terezian inclusiv crearea aici a unui loc destinat câinilor, dotat cu echipamente speciale", "reamenajarea locurilor de joacă" şi "reconfigurarea spaţiilor pentru parcare". Asta oficial.

 

Prin zona "istorică" poţi merge pe trotuar. Sau nu

Am intrat în cartierul istoric Terezian (de istoria lui vom vorbi altădată) chiar prin intrarea "istorică":  podul de piatră, zis Podul Maria, acum vai de capul lui (de pod) de la un capăt la altul. De cum trec Râului, am două opţiuni de umblat pe jos pe Gladiolelor. Prima este pe "pista betonată" din stânga, pe unde poţi merge relativ satisfăcător, chiar dacă trotuarul nu e terminat. Dar e  betonat. A doua este vizavi, pe nimic, pe lângă Liceul Independenţa. Evident că am ales a doua variantă. Pe pământ, ca la înfinţarea cartierului, dar măcar printre nişte copaci seculari (adică vechi de unu-două secole, nu atei, zic asta pentru extremo-progresişti). Parcul din faţa fostului orfelinat Maria-Theresian este foarte frumos şi îi invidiez pe locuitori pentru asta. Admir fostul orfelinat acum colegiu, liceu sau cum i-o mai spune în didactica nouă. Adică admir faptul că se mai ţine pe picioare, că nu cade în el însuşi, că Primăria nu are griji să-l reabiliteze deşi este monument istoric şi nu e proprietatea lui domnul cutare care nu e de găsit în acte, ca să te scoţi că nu-i al tău. Tot privesc, tot fac poze spre uimirea unor elevi care stăteau la un relax şi la o ţigară pe băncile din jurul statuii împărătesei Maria Theresia, oarecum măzgălită (ea, statuia) de nişte graf-uri mici. Dar nefiind tricolore, nu afectează pe nimeni. Dar ăsta e un amănunt.

Ca amănuntul că Biserica Romano-Cato­lică ce are patronimul Vizita Mariei la Elisabeta, construită la 1770 şi, este vizitabilă şi, conform programului afişat, se ţin şi slujbe. Deci biserica, alături de orfelinat, de statuie şi de copacii foarte vechi şi foarte frumoşi acum, în toamnă (poate totuşi, nu-i tăiaţi, nu?) ar fi un obiectiv turistic pe cinste dacă cineva ar investi în el. Dar n-are cine şi n-ai cu cine... Păcat, este zona veche, istorică, "de bază", a cartierului. Încă originală şi mai puţin kitschoasă decât (cum a ajuns) centrul.

 

Zona Petuniei - Rusciorului. Încă nu ştie lumea cum e cu defrişarea dintre blocuri

Mai multă lume din zonă m-a invitat să văd ce a ajuns Terezianul, în materie de defrişări. Şi eu mă tot gândeam dacă e mai rău sau mai bine decât în zona Luptei-Oştirii. Aşa că am intrat cu o mică strângere de inimă în teritoriul format de străzile Rusciorului-Lungă şi aleea cu nume simpatic, "PETUNIEI" (nu am văzut petunia care a dat numele străzii, dar e octombrie deja şi florile s-au cam dus...).

 După o tură inclusiv printre blocuri, realizez că e OK din punctul de vedere al spaţiilor verzi: ele există. Avem copaci, flori, arbuşti, gard viu, tot ce e frumos să ai pe la zona de bloc. Apoi realizez că, de fapt, aici, încă nu s-a ajuns cu drujba şi buldoexcavatorul. Nu e "reabilitat" şi nici "reconfigurat". Nu-s copaci bătrâni tăiaţi şi înlocuiţi, DACĂ sunt înlocuiţi, cu nişte beţe cu trei frunze pe post de "arbori şi arbuşti". Pe Aleea Rusciorului însă au ras ca la carte. Adică, pe bune, dacă locul era contaminat cu ceva toxic nu se rădea aşa complet. Ba au mai pus şi nisip, ca să nu cumva să cultivi tu ceva... Sunt curios care e părerea locuitorilor despre pustiirea aceea a străzii lor...

Deci, ca să-ţi faci o părere despre cum era înainte şi cum va fi după reabilitare, mergi întâi pe Petuniei, apoi pe Aleea Rusciorului. E ca diferenţa dintre normal şi anormal.

 

Parcul şi Zona Nisipurilor Gladiolelor

Chiar îi invidiez pe cei din Terezian la faza asta. Au două parcuri la o aruncătură de băţ unul faţă de celălalt. Vorbesc de parcul de pe strada Lungă, un parc superb chiar aşa cum e el. Are tot ce vrei: bănci, locuri de joacă, mese de şah unde poate lumea bea o bere, o arteziană care curge pe lângă, o operă de artă uitată de la începutul anilor '80 care nu înseamnă nimic, dar îmi place. Ei bine, bucuraţi-vă de parc, până nu va ajunge loc de joacă pentru câini. Că aşa s-a gândit edilul. De ce să se bucure lumea de un parc aşa mare când i-l poţi "tăia" ca să faci loc de joacă pentru câini? Poate aşa mai tăiem şi nişte copaci, nu? Sper că nu... Trecem de parc, trecem şi strada, trecem şi pe lângă sediul PNL (da, aici e, dacă vă interesează) şi ne spunem că ce-ar fi să vedem ce e în spatele blocurilor care sunt cu faţa spre Gladiolelor.

Ne-am spus bine. Gladiolelor, atât pe faţă cât şi pe spate, e la fel de nisipoasă ca o plajă de la Cap Aurora. Peste tot pe unde erau spaţii verzi, acum este nisip sau o structură minerală asemănătoare, dar în niciun caz pământ de flori. În nisipul ăla sunt plantaţi câţiva copăcei care, peste 30 de ani, vor da acelaşi oxigem ca pomii defrişaţi din aceeaşi zonă.

În spatele străzii, acelaşi peisaj deşertic, cu excepţia unei suprafeţe "disidente" unde un locuitor a plantat mai multe flori, sfidând aspectul general de oraş din Libia sau Sudan, generat de "reabilitarea" spaţiului verde şi transformarea lui în spaţiu galben-roşcat. Păi hai să schimbăm şi numele străzii, din Gladiolelor în strada Nisipurilor. Sau strada Tripoli ori Cairo. Dar totuşi, sunt şi copaci-copaci, ceea ce e o chestie...

Părăsesc locul - asta e, criza de timp ne mănâncă, luând un autobuz din staţia din faţa fostului club-cinema "7 Noiembrie", acum nimic. Mai arunc o privire de ansamblu asupra zonei şi îmi spun că nu s-a defrişat ca pe la Hipodrom, dar sunt şanse, că încă nu eu avansat aşa lucrările. Să nu uităm că la Sibiu, "verde" se referă la trotinete şi biciclete, nu la copaci, flori şi iarbă. Mai ales că trotinetele aduc bani, pe când copacii nu. De aia se taie cu aşa bucurie?

Oricum treceţi prin Terezian. E pitoresc, e vreme bunicică şi încă sunt spaţii verzi. Încă.  Eu mă voi mai plimba pe acolo.