În liniştea serii de duminică, telefonul care mi-a anunţat stingerea din viaţă a jr. col. dr. Eugen Nicolae Rotărescu m-a cutremurat. Aproape zilnic, în ultimul an, îmi transmitea mesaje şi ţinea să mă sune şi să-mi împărtăşească temerile, noutăţile dar şi soluţiile la marile probleme cu care ne confruntăm noi ca ţară, dar şi ca cetăţeni. 

Ştiu că s-a născut la 8 iunie 1949, în comuna Sadu, fiind unul dintre marii sădeni contemporani cu care comuna natală poate şi ar trebui să se mândrească! Părinţii, Eugen - Nicolae şi Maria - au educat cei trei copii - Eugen, Maria şi Ioan - în spiritul muncii şi al valorilor dreptei şi credinţei ortodoxe, străduindu-se să-i sprijine să-şi facă fiecare studiile liceale şi universitare. Fiul cel mare, Eugen, a absolvit Liceul „Gustav Gündisch” Cisnădie şi ulterior Şcoala Militară de Miliţie şi cursurile Facultății de Drept Bucureşti, rezultatele foarte bune jalonându-i întreaga carieră profesională. O activitate care a început în 1970 - în municipiul Sibiu - an în care s-a şi căsătorit cu Ana Cristea, soţia alături de care a construit o frumoasă familie, având doi copii: Ramona-Ileana (medic) şi Eugen-Bogdan (jurist); fiul i-a dăruit singura nepoată, arhitect rezident în Cluj -Napoca. A cunoscut toate treptele carierei profesionale, activând în judeţele Sibiu, Sălaj şi Covasna, în toate domeniile importante din poliţie (economic, circulaţie, pază şi ordine, personal, învăţământ, poliţie criminală), funcţia de Şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu onorând-o prin pregătirea de excepţie şi efortul permanent de perfecţionare şi satisfacţia muncii depuse, în slujba cetăţeanului. Singur afirma că a fost un “împătimit”, bolnav de punctualitate, de rigurozitate, de atenţie la detalii şi calitatea activităţilor. Cariera de polițist nu i-a limitat sfera preocupărilor, perfecționându-se permanent, dreptul penal completându-l cu competențe în sfera managementului. Nu întâmplător, teza de doctorat a avut tema „Managementul riscului în formarea resursei umane”, U.L.B.S. (2011).

În perioada 1985-2020, a fost autorul unei serii impresionante de articole în publicații locale și naționale, reviste științifice, tematica fiind extrem de variată: studii, analize, teme de învățământ profesional în domeniul juridic, social - politic, cultural și economic. Opera sa constă în lucrări științifice, toate având un ecou distinct în domeniile vizate, subiectele cărților atacând teme de mare actualitate: „Riscul și formarea resursei umane în organizațiile moderne” (2012), „Modelarea și simularea riscului în formarea resursei umane” (2012),, „Corupția – Risc major pentru democrație” (2013), „Sincope … până la crima bestială”, „România și globalizarea” (2014), „Dialoguri despre politica de toate zilele” (2015), etc.  Pentru întreaga activitate a primit numeroase diplome de recunoaștere și apreciere a meritelor profesionale, cele mai importante fiind medaliile militare și ordinele militare cl.III, II și I, cu brevet militar semnat de Președintele României (1970-2000), Certificate of Appreciation Interpol US National Central Bureau, Diploma acordată de Spitalul Militar Sibiu pentru contribuția adusă la dezvoltarea și modernizarea medicinii militare și diploma de onoare M.I.-I.G.P. pentru merite deosebite în activitatea de înfăptuire a ordinii de drept. Din anul 2000 s-a pensionat, continuându-și activitatea cu diverse acțiuni de tip liberal și politic, până la stingerea sa bruscă din viață. 

A afirma acum că l-am cunoscut pe dl Eugen Rotărescu, ar însemna să mint cititorii Tribunei! Veșnic degajat, surâzător, având un cuvânt de îmbărbătare pentru fiecare, era o personalitate activă în viața social – culturală din întreg județul Sibiu, funcția de președinte al Organizației Județene Sibiu a Partidului România Noastră (P.R.N) exercitând-o cu pasiune și dăruire, dorința sa de a comunica cu oamenii și pasiunea pentru cuvântul scris fiind pentru Eugen Rotărescu un adevărat izvor de împliniri și bucurii. Obișnuia să spună că este un optimist incurabil, chiar dacă uneori „optimismul său era un zâmbet printre lacrimi”! A crezut în jurământul militar, respectându-l cu credință, întreaga sa energie fiind pusă în slujba servirii semenilor și a patriei! Credea în doctrina națională a poporului român, dorindu-și ca românii să fie uniți și fericiți în țara lor, temându-se (în ultimii ani) de dezbinare și transformarea românilor în ființe fără neam, fără țară, fără identitate și conștiință națională. La numai 72 de ani, considera că era la a „a doua tinerețe”, văzând permanent „paharul pe jumătate plin și nu gol”, fiecare zi întâmpinând-o ca o provocare, cu întreaga sa energie pozitivă! 

Nu, nu pot spune că l-am cunoscut cu adevărat! Acum, regret că nu am găsit prilejul de a discuta cu domnia sa mai mult! Sunt convins că aveam multe de învățat! Ultima sa lucrare editată și nelansată (din motive strict sanitare, cartea fiind tipărită) mi-a atras atenția: «„Ego şi SINELE SUPREM”! - o carte doldora de înţelepciune pe care o recomandă TRIBUNA»! Îmi propusesem să fiu prezent la lansare ...! O lansare despre care nu se știe dacă va mai avea loc! 

Aș dori să asist acum la o lecție de psihanaliză predată de jr.col.dr. Eugen Rotărescu, noțiunile de SINE, SUPEREGO (conștiința), EGO (eul), fiind suficient de abstracte, pentru a mă determina să nu-mă aventurez să-l lecturez pe părintele psihanalizei, Sigmund Freud. Câţi contemporani l-au cunoscut cu adevărat pe col. Eugen Rotărescu? S-a stins din viață prea devreme, lăsând în urmă o familie îndurerată, dar și mulți prieteni, amici și cunoscuți care nu înțeleg cum a plecat dintre noi și de ce! 

La începutul lunii ianuarie am trăit împreună drama stingerii dn viață a col. Ioan Părean! Atunci am hotărât să milităm pentru ca Ioan Părean să fie cetățean de onoare al comunei Orlat! Astăzi, constat că nu am reușit și mă gândesc dacă Consiliul Local și Primăria comunei Sadu va cinsti cum se cuvine memoria acestui vrednic «FIU AL COMUNEI SADU». 

Cred că suntem alături de familie, cu un gând îndurerat și trist, spunând „Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”! 

A fost un MARE OM și ADEVĂRAT PATRIOT! 

Marius HALMAGHI