Tribuna
Î.P.S. Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului: "Comandamentul NATO va avea un climat prietenos în Sibiu”
Adrian POPESCU
4680 vizualizari
Î.P.S. Laurenţiu,  Mitropolitul Ardealului:

Se spune că "Timpul" a fost creat odată cu lumea "ca un interval între darul iubirii lui Dumnezeu şi răspunsul omului la darul de iubire". Spre mâhnirea generală, la puţin timp după firava bucurie -generată de păşirea în 2020- au apărut semne şi gesturi care au provocat agitaţie în lumea cea mare. Deoarece am invocat "timpul iubirii lui Dumnezeu", l-am rugat pe Înaltpreasfinţia Sa Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, să ne lumineze privitor la cele care ar putea tulbura germinaţia lină "pe partea noastră de cer".

 

- Înaltpreasfinţia Voastră ,vă propunem să deschidem poarta lui 2020 cu o cheie pe care să o răsucim de 15 ori, simbolizând anii care marchează întronizarea Preasfinţiei Voastre ca Mitropolit al Ardealului.      

- Suntem tentaţi să spunem: "Ce repede trece timpul!"... De fapt noi trecem prin timp. Ca atare, în aceas­tă ecuaţie simplă, mă raportez la ce am putut şi la ce ar fi trebuit să fac, de facto la ce am fi putut să facem toţi cei ce ne aflăm în această lucrare colectivă, care include atât partea administrativă, cât şi pe cea duhov­nicească, fără să excludem  credin­cioşii. La sfârşitul fiecărui an evaluăm cum au decurs proiectele şi ce trebuie să îmbunătăţim. Dorinţa mea arzătoare, din momentul revenirii acasă, a fost aceea de a lăsa ceva în urmă, de a lăsa mărturii/mărturisiri în timp despre vrednicia noastră. În acest sens, poate nu am fost atât de vizibili. Ca atare, nu sunt mulţumit de cele înfăptuite şi mi-aş fi dorit să facem mult mai multe. Chiar dacă mediul exterior Bisericii noastre nu ne-a fost mereu favorabil, am căutat să ne mobilizăm în măsura puterii şi a voinţei cu tot ce a depins de noi. Cu regret am remarcat multă ostilita­te nu numai din partea celor din afara familiei noastre creştine, dar şi din partea unor credincioşi ai Bisericii, care, invocând democraţia, au cerut să dăm satisfacţie unor solicitări care nu ţin de misiunea noastră. Poate se cuvenea ca asemenea atitudini să fie clarificate în instanţe. Totuşi am considerat că doar Bunul Dumnezeu trebuie să le judece, cum ştie El şi nu cum vrem noi. În consecinţă am rămas în matca cumpătată a gestu­rilor şi semnelor bune, departe de cei ce rătăcesc cu voia lor prin desişurile viciului. Revenind la cei 15 ani amin­tiţi : sunt şi mulţi şi puţini, în acelaşi timp. Trebuie să dăm slavă lui Dum­ne­zeu şi celor care ne-au ajutat ori au colaborat cu noi. Este vorba de peste 500 de enoriaşi, care sunt implicaţi activ în proiectele noastre, alături de cei care ocupă posturi neclericale sau clericale. Ei sunt oştirea bunei noastre rânduieli, a faptelor plăcute şi Bunului Dumne­zeu. Nu pot decât să mă simt mândru şi onorat de susţinerea lor. Am căutat în aceşti ani să ne ridicăm la nevoile şi la aşteptările credincioşilor. Am căutat să respectăm cutuma slujirii întreite, după modelul slujirea Mân­tui­­torului: slujirea profetică, slujira di­dac­tică şi slujirea sfinţitoare, prin care a descoperit voia lui Dumnezeu pe acest pământ pentru noi. În acest spirit, am încercat să-i învăţăm pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul mântuitor, cu şi fără timp, nu numai în predica duminicală, ci şi prin toată activitatea desfăşurată. Să nu uităm că preotul mai este şi săvârşitorul Celor Sfinte, este icono­mul tainelor dumnezeieşti, cel care împărtăşeşte harul nevăzut al Du­hului Sfânt.

În fine, ierarhul şi preotul ca păstori ai sufletelor îşi asumă atribuţia conducerii sufletelor pe calea mântuirii, prin metode pastorale fră­ţeşti. Toate sunt în armonie cu dogmele, cu regulamen­tele, cu statutele bisericeşti, care sunt reînnoite … care nu se negociază. Noi facem uz de autoritatea cano­nică cu scopul de a oferi celui care a greşit şansa să se în­drepte, să se mântuiască. Acest mod de abordare îl catalogăm în sfera bunelor practici educa­ţionale.

- Termenul folosit de Înalt­preasfinţia Voastră ne amin­teşte de metodele e­du­caţionale, dar şi de tema li­cen­ţei în teologie susţi­nută de dumneavoastră: "Mai - Marele Păstorilor, Hris­tos, modelul păstorilor biseri­ceşti în lumina Evan­gheliilor canonice". Sunt acestea mo­delele potrivite pentru limpezirea actuale­lor fră­mântări interne şi ex­terne generate de globa­lizare?

- Lucrarea aceasta am împlinit-o cu un distins pro­fesor, foarte drag mie, care ne preda disciplina Noului Testament. Ar fi trebuit să-mi aleg o temă de exegeză biblică, să explic după Sfinţii Părinţi anumite texte biblice. Totuşi, cu înţelegerea şi în­gă­duinţa părintelui profesor, am ales şi am abordat o temă care mă fascinase încă de la vârsta de 13 ani, când visam să ajung în acel loc de taină, ca slujitor al Sfântului Altar, în preajma Sfân­tului Antimis, unul din­tre acele obiecte liturgice fără de care nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. La nivelul cunoştinţelor din vremea aceea am dorit să pun în valoare modelul " Păstorului cel Bun ", care este Hristos. Am fost impre­sionat de icoana şi simbo­lul "Blândului Păstor - Mân­tuitorul", care purta o oaie pe umerii Săi. Sfânta Scriptură spune că a lăsat 99 de oi pentru a recupera o oaie ră­tă­cită. Iată că acest exemplu biblic, simplu dar profund, poate să fie o învăţătură de mare actualitate, privitor la misiunea nobilă pe care o au preoţii, aceea de a aduna sufletele rătăcite, de a da po­veţe bune celor care înţe­leg prin libertate doar libertinism. Posibilitatea de a readuce din rătăcire pe cei debusolaţi este o şansă extraordinară pentru ei, iar pentru noi o misiune nobilă şi onorantă, aceea de a-i sprijini să se întoarcă pe ca­lea dreaptă. Biserica împli­neşte tocmai această meni­re, aceea de a fi o şcoală continuă a comuniunii cu Hristos, o şcoală care învaţă enoriaşul să se cunoască pe sine mai bine şi în raport cu semenii lui.

- Prin prisma bogatei ex­perienţe de formator uni­versitar şi în calitate de fin observator al schimbă­rilor vieţii contemporane, cum percepeţi "omul nou" în trinitatea existenţială?

- Poate merită să reme­morăm un text biblic, cel care face referire la modelul de con­vieţuire propus de apostoli. Prin punerea în co­mun a bunurilor, aşa cum rezultă din întâmplarea Ana­niei şi Safirei,, ne este oferită o învăţătură şi anume că gestul idealului omenesc nu poate împlini idealul dumne­zeiesc. Cauza este firea decă­zută a omului. Iată-ne, după 45 de ani de privaţiuni de tot felul, după o experienţă tragică - cea a ruperii noastre de cer şi a dezrădăcinării noastre de glie ne-am trezit în realitatea idealului pământesc. Ce sistem de con­ducere eşti tu, statule, când afirmi că toţi ce­tă­ţenii naţiunii sunt stă­pâni pe tot, dar nu au nimic. Idealul pământesc se ade­vereşte a fi o minciună, iar în anii la care mă refer cetă­ţeanul nu avea drept de pro­prietate. Acest aspect, în o­pi­nia mea, a provocat prima dezrădăcinare a românilor, generând ulterior efectul de domino. La aceasta se a­dau­gă cea mai păcătoasă deviză: "fă tot ce poţi, indi­ferent cum, căci viaţa este scurtă". Un alt exemplu ne este oferit de perioada aju­toarelor umanitare - gest sa­lutat şi acceptat de Bise­rică, cea mai mare instituţie de ajutorare a semenului, după pilda Scripturii. Şi în această situaţie ne-am lovit de defectele umane, de firea stăpânitoare şi acapa­ra­toare a omului. Din aceste două exemple apreciem că revenirea la normalitate, la responsabilitate este un proces de tranzit anevoios. Surprin­zătoare sunt şi alte situaţii. Mă refer la dificul­ta­tea de a astâm­păra concu­renţa între egali, concurenţa dintre doctrinele filozofice, politice, economice ş.a.m.d.. După umila mea părere, din acest puzzle lipseşte o pie­să esenţială: adevărata con­curenţă, a faptelor, a sco­pului bun, a ctitoriilor eterne. Poate este timpul să ne întrebăm: ce lăsăm în urma noastră? Dacă ne-am inspira din Occident şi am prelua blândele lor orizon­turi, ar fi un demers bun, asta dacă am avea puterea să nu trecem cu vederea tendinţele de dezu­manizare. Totuşi, Bunul Dumne­zeu ne-a hărăzit să avem un popor înţelept, luminat şi bine­cuvântat care ştie să ţină rodul lui departe de strâmbătatea hotarelor. Poporul poate să aprecieze corect curentele noi, secu­larizante, care propun obi­ceiuri şi moravuri cu alte rostuiri, departe de rădăcina noastră spirituală şi cultu­rală. Biserica este conştien­tă de situaţie. Ca atare, şi-a propus să o eva­lueze şi să acţioneze conform cu Scrip­tura, după "Pilda Se­mănă­torului". Din această para­bolă, în care sunt enumerate cele patru categorii de soluri de pământ, prin inter­pretare şi prin asocierea valorii solului cu valoarea oamenilor putem să înţele­gem că doar identificând calea rodniciei cu demer­surile noastre creştineşti pu­tem să ţinem unită com­ponenţa familiei noastre creştine.                                        

- Cele prezentate întă­resc rolul Bisericii Ortodo­xe Ro­mâne, aici, la poarta dintre Orient şi Occident. Consi­deraţi că această ve­cinătate a bunei înţelegeri multicon­fesionale şi nu nu­mai a fost un atu în decizia Comanda­mentului NATO de a se sta­bili în Sibiu?

- Fiind latini de formaţie apu­seană, dar de spirituali­tate răsăriteană, avem cu certitudine un atu. Specificul acesta ne-a menţinut spi­ritul viu, şi ne-a con­ferit nu doar o atenţie formală, ci şi o recunoaştere internaţio­nală. Plămădiţi în acest format european noi, românii, am fost deschişi orizontu­rilor cunoaş­terii şi am pro­mo­vat mereu buna înţele­gere. Eu sunt născut în '47, odată cu Republica Popu­lară Română, dar ştiu de la părinţi şi bunici cât de mult şi-au dorit să vină ameri­canii. Din nefericire pentru ei, a fost o aşteptare neîm­plinită. Sigur, imaginea para­disului american persistă şi azi. Personal, am avut oca­zia să o evaluez la faţa locu­lui, în cadrul unei întâlniri cu credincioşii bisericii noastre din America. Acum ameri­ca­nii sunt prezenţi în România şi, conform informa­ţiilor pu­bli­ce, vor fi vecinii comu­nită­ţilor creştine sibiene, prin constituirea unui Comanda­ment NATO. În calitate de Mitropolit al Ardealului pot să-i asigur că vor avea un climat cald, prietenos, din perspectiva aşteptărilor istorice - memoriei colective, dar şi ca urmare a valului actual de simpatie creat prin cooperarea ţării noastre cu această organi­zaţie. Mai este un aspect care trebuie menţionat, anume temelia colaborării fraterne dintre cre­dincioşii noştri -purtătorii hainei militare- şi omologii lor ame­ricani. Noi pome­nim şi binecuvântăm fără înce­tare Armata noastră, precum şi misiunile ei. La fie­care Litur­ghie preoţii militari şi cucernicii părinţi care slu­jesc în biserici amintesc e­no­riaşilor de Armată, stră­jerul lăsat de Dum­nezeu pentru apărarea ţării noas­­tre. Pe fondul acesta noi susţinem misiunea protejă­rii Eu­ropei şi a ţării noastre de către NATO. Credincioşii Bi­sericii sunt convinşi că oaspeţii vor fi bucuroşi şi dornici să cunoască şi să se bucure de specificul, de tradiţiile noastre ancestrale şi de toate valorile care al­cătuiesc identitatea româ­neas­că. Avem speranţa că Bunul Dumnezeu le va rân­dui pe toate cu bine pentru ţara şi poporul nostru. Îl mai rugăm ca în 2020 să ne dea mai multă linişte şi armonie pe toate palie­rele vieţii, iar nouă, slujitorilor Bisericii. Îl rugăm să ne dea puterea ca misiunea noastră filantro­pică şi spirituală să fie săvâr­şită în blânda stare a normalităţii.






comentarii
5 comentarii

nu te baga in politica
ca te maninca oile TURCane

cit o cotizat famlai turcan?
adi3
21.01.2020 12:06
poate le imprumuta si lor o limuzina de lux...si de acolo mai poate preda ceva lectii de pocainta si de trai umil....

Sau le explica cum e sa contribui la cheltuirea a peste 100 mil de euro din bani publici pe o megalomanie numita catedrala neamului,intr-o tara fara nici un spital nou in ultimii 30 de ani,dar peste 10.000 de biserici nou construite,care in 10-15 ani,vor fii cel mult obiective turistice.


"un exemplu"..ce mai
biserica="business "
21.01.2020 19:13
Dragă, spital are Catedrala Neamului în dotare. Schimbați placa că s-a uzat!
Minunea e că directorul teatrului premiază politicieni străini, iar mitropolitul face asigurări de pace și război despre umbreluța nato etc. Cineva de la grădinițe să vadă de fondul băncii naționale, să curgă. Că e gheață, polei, brumă, ceață etc.
21.01.2020 21:28
Ce treaba are sula cu prefectura ?

Voi trebuie sa aveti treaba cu aia care stau la marginea sibiului in colibe, cu copiii lor care ingheata la -15 grade (apropo, nu v-am vazut pe-acolo si nici pe parohul din zona respectiva), cu cei cu pb psihice care trag in productie in sb de nu mai stiu cum ii cheama (ca sa isi plateasca rata la ap, ca nu l-au primit plocon de la ANL, ca altii), de cei care au pb adevarate in orasul asta, si nu numai in orasul asta! In toata regiunea centru!

Dar, deh, ne bagam in seama! Dupa ce ati adus toti meltenii, I-ati facut mari dr in teologie, desi pe unii ii cam cauta institutiile statului in justitie, le-ati dat parohii etc etc, acum ajungeti sa vb despre NATO!

Ca pb ardelenilor astea sunt: NATO !
gigea
22.01.2020 09:37
Gigea zice bine

ce caută unul care se roagă la o forță supremă să se exprime în legătură cu un comandament militar :DDD
Teroare in Pacific!
Eu
25.01.2020 19:05
Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia