Tribuna
FOTO. Tu rişti măcar să pricepi? Momeşte-l cu pârtii când vipia dă-n clocot şi cu scufundări când gerul muşcă de obraji!
Rareș BIŢU
1835 vizualizari
FOTO. Tu rişti măcar să pricepi? Momeşte-l cu pârtii când vipia dă-n clocot şi cu scufundări când gerul muşcă de obraji!

Uite de ce am ajuns ciumeţii clasei. De data asta confirmarea vine din turism, materie cu care ne opintim între corigenţă şi repetenţie. Şi nu. Nu de drumurile vraişte vorbim azi şi nici de borfaşii deghizaţi în hotelieri. Ci de servicii. Mai exact de lipsa lor.

Adică: de ani buni am ales Grecia - ori poate ea m-o fi ales pe mine?  - pentru vacanţe. Uneori găsesc zboruri avantajoase, alteori mă mulţumesc şi cu baia de mulţime pe care o oferă pestriţăraia autocarului. În ultimii ani, am nimerit aceeaşi firmă. Cazarea o am asigurată pe cont propriu, la peisaj, oameni faini şi tarife pe care nu le oferă nimeni de la noi, aşa că de la agenţie iau doar transportul. Să tot fie vreo patru-cinci ani de când reţeta funcţionează impecabil, iar autocarul mă lasă pe insulă fix în faţa cazării, într-o pustietate aglomerată de splendori. Aşa că sun şi anul ăsta să-ntreb, la aceeaşi firmă, de locurile din autocar, însă surpriză: aflu că trebuie să iau şi cazare, că firma nu şi-a prea vândut "pachetele". De prisos să mai spun că în fiecare an locuri libere în autocar au fost berechet şi la dus şi la întors. Şi că s-au cam dus vremurile când autocarele umblau burduşite de turişti pe ruta mea. De prisos să mai spun că unui client care ţi-e fidel de ani buni nu-i spui că nu se poate. Îi spui că-i ca şi rezolvat. Nicidecum nu-l trimiţi la alte firme. Se cheamă fidelizare. Şi înseamnă respect, dincolo de concurenţă şi alte capricii. 
Când l-am întâlnit prima oară, respectul ăsta era un voucher de plastic. Stavros mi l-a dat la sosirea în hotelul lui. "Îl aduci la anul sau când revii şi ai o reducere de 10 la sută". Şi dacă-l pierd? Cum să-l păstrez atâta timp? Dacă mă-ntorc abia în câţiva ani?, întreb. "Am datele în computer, e în regulă", m-a asigurat gazda amabilă ca un prieten vechi. 

Abia peste ani, după reîntâlnirea cu Stavros şi cele zece procente am înţeles că respectul pentru client nu e o bucată de plastic şi nu trebuie căutat acasă. E într-atâtea locuri încât de ce ar mai fi şi acasă, nu? 
E cale lungă până va pricepe şi românul că turismul se face cu turişti mulţumiţi. E cale şi mai lungă până când şeful de agenţie va pricepe că un angajat care dă din coate şi trimite în vacanţă aceiaşi turişti pe-o rută nouă ori poate pe cea veche trebuie musai premiat. Sau măcar dezmierdat c-un bonus.

Prin alte părţi de lume, relaţia cu clientul curge firesc. După o Valencie, vâră-i sub nas o Lisabonă. Încearcă-l cu Dubrovnik, ademeneşte-l cu Hurghada. O mare Moartă sau barem una Roşie. Iarna trimite-l în Alpi, caţără-l pe Dolomiţi, înfige-l în clăpari, ce dacă n-a schiat? Învaţă el din mers, după primele like-uri. Sună-l de ziua lui şi musai a nevestei. Soacra i-o poţi sări. De Crăciun, lasă-l acasă, dar aminteşte-i că de Paşti îl aşteaptă Israel. Şi ia-l din vreme. Momeşte-l cu pârtii când vipia dă-n clocot şi cu scufundări când gerul muşcă de obraji. Caută-l în week-end-uri când taxele de aeroport îşi iau zborul. De 8 martie ori de ziua numelui redu-i biletul pentru copilă, mamă şi nevastă. Arată-i nu că, ci cum îţi pasă. Şi nu-i spune niciodată "nu se poate". Măcar atâta să pricepi, se poate?

Foto: Rareş BIŢU

 

 

 






comentarii
2 comentarii

Ce statiune e cea din imagini ?
Statiune
20.03.2018 10:10
Este vorba de Creta ?
vasile
23.03.2018 08:08
Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia