Tribuna
FOTO: Ce-o mai fi pe la Zoo? Ce să fie, vietăţi în cuşti şi vietăţi libere
Dumitru CHISELIŢĂ
1660 vizualizari
FOTO: Ce-o mai fi pe la Zoo? Ce să fie, vietăţi în cuşti şi vietăţi libere
Dacă minivacanţa aceea de Paşti (de care au profitat din plin şi antireligioşii, că, nu, când e moca şi e libere...) meteorologic vorbind, ne-a lăsat cam „indoors”, iată că, în weekendul ce a trecut recent, am găsit o „gaură” de ne-ploaie la Sibiu şi, sâmbătă, spre după masă, în loc de siestă am zis „hai să deschidem şi noi sezonul la Zoo Sibiu, să vedem ce mai e nou”. Ceea ce am şi făcut, deşi o stare de somnolenţă-lene ne îndemna mai mult la siestă. Dar ne-am gândit aşa, că nu ştii când mai prinzi iar ne-ploaie la Sibiu aşa că merită. Şi a meritat. Cumva.

Pe drum de Summit...

Atmosfera de Summit a ajuns la Sibiu ca în bancul acela cu frigiderul şi Ceauşescu. Ţi-e frică să deschizi şi frigiderul ca să nu găseşti, cumva, ceva despre Summit în loc de ciorbă, tocană şi legume congelate. Aşa e şi cu Sibiul. Din Hipodrom ne întâmpină, în staţiile de autobuz şi pe panourile publicitare, nişte neo-lozinci, în engleză, care ne explică mobilizator despre „backgrounds” şi „goals” şi UE, de parcă de asta ne arde când aşteptăm autobuzul. Neinteresându-ne subiectul, purcedem la o cafea de la automatul de la Impuls, şi apoi la staţia lui 13 numită delicat „Lămâiţei” de pe Cisnădiei. Autobuzul vine, punctual, culmea, nu e înghesuit, probabil oamenii se plimbă pe centru până mai pot, dar avantaj eu, că pot sta pe scaun. Se vede că Dumbrăvii e „drum de Summit”. Gazon plantat, re-asfaltate trotuarele, gardul de la Cimitir vopsit frumos (mi-a plăcut când ni s-a spus că vopseaua a curs pe ploaie pentru că s-a vopsit pe ploaie). Nefiind vreme de ploaie, nu au mai apărut autospecialele de udat/spălat carosabilul (vineri spălau de zor, exact înaintea frumoasei furtuni), dar nu a suferit nimeni din asta. Coborâm la Dumbrava, intrăm pe aleea de la Zoo, admirăm toate ofertele de la tarabele din zonă (aceleaşi cu toate ofertele de tarabe, de la munte pân-la mare) ca şepci cu înscrisuri, arsenale de arme de jucărie, cam tot ce goleşte portofelul părinţilor care vin cu copii prin zonă. Deja aerul e altfel decât în oraş, aici sunt copaci, nu eşapamente şi se simte asta. Ba chiar şi validatoarele de bilete de la Zoo merg fără chix-uri deşi nu prea le înţeleg rostul, de vreme ce tu cumperi bilet de la chioşc.

Zoo Sibiu cam „în renovare”. Plus ceva „defecte”

Lacul e la locul lui, iar nivelul apei este ridicat. Stejarul multisecular (de era mai-mai să-l taie din cauza unor „deştepţi” plătiţi de noi) este în picioare, aşa betonat pe alocuri, şi este foarte popular pentru selfie. Raţele mari (aşa le spune la mac-mac acestea de le îndopaţi cu popcorn, „raţa mare”) se plimbă ca vodă pe alei, nepăsându-le de vizitatori, ca şi când ar spune că „aici e zona noastră, bă!” şi au dreptate. Oamenii vin mai mult în weekend, restul e sub stăpânirea lor. Încă duc dorul celor doi prieteni „multietnici”, călifarul şi gâsca de Nil, care de vreun an au plecat spre locuri mai prietenoase, ca să nu mai fie alergate de toţi copiii sau alungate cu piciorul de îngrijitori. Un sturz cântător cântă, nişte vrăbii se bat, o fetiţă vrea să prindă un răţoi dar tehnic nu se poate, şi cred că e în desfăşurare o campanie anti-vată pe băţ. Cumpără lumea de la chioşcul-terasă de lângă lac, le dă la ăia micii, apoi, după vreo două minute, le aruncă la gunoi. Spre deliciul viespilor care iar îşi vor face o colonie pe acolo, că doar trebuie să pleci cu amintiri de la Sibiu. Poţi consuma pe malul lacului, meniul pornind de la mici – 16 lei porţia (3 mici plus cartofi, pâine şi muştar) crispy sau burger (acestea 20 de lei cu cartofi, sos şi chiflă). Chioşcul de îngheţată, în formă de construcţie din lemn plus un urs, nu e încă funcţional. Dar lumea se ambalează mai mult la popcorn şi vată pe băţ. Bineînţeles că superstarurile de la Zoo Sibiu sunt maimuţele. Dar copiii preferă orice: iepuraşi (plus o pisică pe lângă, „neînmatriculată”, papagali, fazani, porumbei care sunt de orice rasă mai puţin cea menţionată pe panou „columba livia” - porumbel comun, spune-mi tu, cel care ai conceput-montat panoul informativ, că ăla alb cu coada înfoiată e „porumbel comun” sau că fazanul din acelaşi loc e tot porumbel. Lebedele nu mai sunt, anul trecut stăteau pe ouă apoi din varii motive (le-o fi luat puii?) au plecat şi ele ajungând pare-se pe la lacurile din zona Săcel, bravo lor! Papagalii au succes, pentru că îşi fac simţită prezenţa, mai ales dacă le fluieraţi ceva.

Puţină tristeţe la o inutilitate

Nu înţeleg şi nu voi înţelege de ce, la zoo, corbii sunt ţinuţi în cuşti. Şi nu mă refer exclusiv la Zoo Sibiu. Oricum, ei nu sunt aşa de „populari” printre vizitatori (eu mai stau de vorbă cu ei, că sunt foarte prietenoşi) plus că, aici la Sibiu-Dumbrava, ai destui corbi în libertate, prin copaci. Deci stăteam şi mă conversam cu corbul, mă gândeam că e un mai plăcut partener de discuţii decât un îndoctrinat politic, când văd că apare un al treilea corb, vizavi de cuşcă, într-un copac. Cel din cuşcă se uită inteligent şi trist la cel liber care şi el, pare a-l consola pe captiv şi vorbesc ceva pe limba lor corbească. Ai deja în tine un gust amar şi neplăcut despre o inutilitate: să ţii captive vietăţi care, în acelaşi loc, sunt libere. Cu promisiunea că voi reveni, merg mai departe, înspre alte zone vizitabile.
La berze, din două a rămas una. La păsările de baltă, desigur, poarta spre lac e închisă, apă în bazin ioc, dar e un fel de troacă de plastic, ca aia în care spăla mama rufe când nu aveam maşină de spălat. Şi pelicanii sunt tot „la bulău”, or fi făcut ceva? Struţii au fost mutaţi, iar asta le prieşte. Mai ales că sunt prietenoşi cu oamenii.
   
Voi ştiţi ce avem la Zoo? Foarte bine, dar nu mai avem

Panourile informative de la Zoo Sibiu ne explică despre „Gâsca Magellan”, care nu mai e de ceva vreme (era pe lac, dar acum lacul e cam „evacuat”), despre „lebăda albă” care şi ea a emigrat, despre „raţa mandarin” care nu e totuna cu „raţa carolină” (care este, în cantităţi mulţumitoare, că s-a înmulţit). A, mai avem o hidrobicicletă eşuată, mai multe şantiere care amenajează ceva, şpilplaţul unde unii îşi făceau selfie pe căţărătoare, toaleta unde zici că au trecut sovieticii în drum spre Berlin (eu aşteptând ca o tipă să iasă de la... bărbaţi), flori în bărci... Apropo, ar fi bine să se mai actualizeze puţin panourile acelea, că prea sunt la derută sau au expirat. Oricum, pauza de odihnă o iau lângă lupii albi de tundră, care dădeau ture de „areal”, şi deja caut un 13 de întoarcere. Sunt în barem, aşa că mai dau o tură-retur, alei-lac-ieşire.

După ieşire admir afişierul acela model 2007 al Primăriei, aruncat ca din căruţă exact în mijlocul aleii cu gard de lângă lac, fix cât să încurce traficul pietonal, apoi, rapid, printre aceleaţi chioşcuri şi tarabe, spre staţie. De după tramvaiul numit Popescu, ceva mai încolo, pe drumul spre Răşinari, nişte băieţi montau, ca de obicei, ceva pe un stâlp. Gardul de la Hilton este fantastic, zici că e din vremea şantierului de la Hilton. Dar vine 13-le la timp. Urcăm în el şi gata. Ne-am întors în Sibiu. Se simte după aerul respirat, că nu mai e de copaci ci de eşapamente şi praf. Oricum promitem că după ploaie vom mai merge pe la Zoo. Oricâte zile ar dura ea, ploaia.


 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia