În primul album de fotografii cu figuri istorice, colecționarul Petru Borteș a păstrat două piese în memoria episcopului Iuliu Hossu: prima fotografie imortalizează un moment istoric: „Preasfinția Sa episcopul Iuliu Hossu, citind Manifestul Unirii în 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia”; a doua fotografie – mai puțin cunoscută – este notată de colecționar: „dr. Iuliu Hossu, Episcopul greco-catolic al Gherlei, ales printre cei însărcinați cu prezentarea Actului Unirii M.S. Regelui Ferdinand la București”. Este posibil ca fotografia să fi fost realizată chiar în 1918, după ce Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a proclamat Marea Unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României. Născut în 30 ianuarie 1885 (la Milaș, comitatul Cluj), Iuliu Hossu avea 33 de ani, având deja titlul de doctor în filosofie (1906) și doctor în teologie (1910), fiind hirotonit preot (în 1910) chiar de vărul primar al tatălui său – episcopul Gherlei -, Vasile Hossu. Episcopul greco-catolic al Episcopiei de Lugoj și apoi al Episcopiei de Gherla, Vasile Hossu (1866-1916), a fost prezent în paginile Tribunei, fiind prezentate activitățile de sfințiri de biserici și în mijlocul învățătorilor, fiind apreciat stilul combativ și hotărât în atitudine. Se cunoaște relația apropiată a acestuia cu primul ministru maghiar István Tisza. În 1908, în Tribuna de Arad (16 sept. n. 1908), în articolul «„Trădarea” episcopului din Lugoj dr. V. Hossu», redactorul (articolul este semnat Dr. B) îi ia apărarea, în fața unor acuzații „lipsite de orice bază reală”; reproducem pasajul final edificator: «(…) Cumcă Dv. Urmăriți de mult pe episcopul Hossu, de asta P.S. Sa numai se va bucura; dar învinuirile, ce i-se fac și punerea lui alăturea de epis. Szabó din Gherla, sunt cea mai mare nedreptate posibilă. E drept, că de o vreme încoace o parte a publicului românesc nutrește opinie nefavorabilă despre P.S. Sa; dar asta numai prin necunoașterea stărilor faptice și prin o judecată preocupată a purtării P.S. Sale se poate întâmpla. Ilustritatea Sa, care prin aceea, că nu face nici un fel de politică, are totuși politica cea mai reală, e arhiereul, care dintre toți ceilalți, azi mai mult se ostenește pentru binele bisericei și al credincioșilor săi; care se ferește de prozelitismul nefolositor; care cu toate, că în urma străduințelor pentru binele fiilor săi de multeori e în situație tare grea, totuși nu a zis niciodată nimic jignitor pentru români; și pe lângă toate învinuirile și nemulțumirile, cari i-se aduc, nu înceată a osteni pentru binele nostrum obștesc. Chiar dacă ar fi zis ori făcut ceva jignitor pentru români: oare marele Șaguna nu a zis și făcut multe, cari dacă le-ar face azi cineva, ar fi obiect de dispreț tuturor românilor. Poftim și cetiți „Memoriul” lui Șuluț, partea III. Și totuși Șaguna se propune continuu de model și exemplu de urmat arhiereilor noștri! Da, pentrucă așa e politica reală și activă! (…)».

În plin război Mondial, după decesul unchiului său, Vasile Hossu, pe când era preot militar (la 3 martie 1917) Iuliu Hossu a fost numit de către împăratul Carol I al Austriei episcop, pe scaunul vacant al Episcopiei Greco-catolice de Gherla. Numirea a fost confirmată de papa Benedict al XV-lea, hirotonirea episcopală având loc în 4 decembrie 1917. După Marea Unire, episcolul Iuliu Hossu a avut calitatea de senator de drept în Parlamentul României Mari, apărând suvernanitatea și integritatea țării, pronunțându-se în repetate rânduri împotriva revizuirii frontierelor de stat. La schimbarea regimului, după 1945, episcopul Iuliu Hossu s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română, dând chiar un Decret de Excomunicare a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul a fost arestat și întemnițat la penitenciarul din Sighet (1950), ulterior fiind dus la Curtea de Argeș și la Mănăstirea Ciorogârla și Căldărușani, unde a stat în domiciliu forțat, tot restul vieții.

La 28 aprilie 1969, papa Paul al VI-lea l-a numit „cardinal in pectore” (cardinal în secret), peste doar un an cardinalul Hossu stingându-se din viață (în 28 mai 1970) la Spitalul Colentina București. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic, adevărata recunoaștere a martiriului său fiind făcută de papa Francisc, odată cu oficierea slujbei beatificării sale – în 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

Pentru toți cititorii Tribunei, reproducem articolul apărut în Tribuna (Cluj) în 1938 (nr. 28, din 1 decembrie, director tribunistul Ion Agârbiceanu), la «„Desvelirea monumentului lui Andrei Mureșanu la Bistrița. Sfințirea a fost oficiată de I.P.S.S. Iuliu Hossu, episcopul Clujului”. Bistrița, 30. – Duminecă, s´a desvelit în orașul nostru în cadrul unei impunătoare solemnități, monumentul lui Andrei Mureșanu, așezat pe un puternic soclu în fața bisericii române-unite. (…) Serviciul divin a fost oficiat de I.P.S.S. episcopul Iuliu Hossu, în fruntea unui sobor impunător de preoți, după care a urmat sfințirea monumentului. Cuvântarea I.P.S.S. Iuliu Hossu. (…) „Iubiți frați, pe cărarea desrobirii sufletelor, Dumnezeu a trimis prooroci, iar mai pe urmă pe fiul său – tot așa pe cărarea neamurilor, a trimis suflete de foc, ca să cheme popoarele la ziua libertății și dreptății sale. Pe cărarea neamului nostru unul a fost ANDREI MUREȘANU cu glasu-I de Arhanghel, scuturând lanțul ruginit al robiei de veacuri și chemându-și neamul la marele ceas de răfuire, el ne-a cântat cântarea de leagăn a neamului”. (…) Fanfara batalionului de grăniceri a intonat „Deșteaptă-te române!”. A urmat apoi defilarea. (…) La banchetul aranjat în saloanele Cercului militar, au toastat I.P.S.S. Episcopul Iuliu Hossu, (…) fiecare orator aducând calde elogii M.S. Regelui Carol II. Monumentul este opera maestrului Medrea. Solemnitatea de ieri, face cinste oamenilor de inimă din Bistrița».

Este datoria istoricilor de a restitui tuturor românilor, evenimentele prin care a trecut primul cardinal al românilor greco-catolici, mulți dintre aceștia susținând că Iuliu Hossu avea „prezența nobilă a unui premier britanic interbelic”. Au rămas legendare ultimele sale cuvinte: „Lupta mea s-a sfârșit, a voastră continuă”!

Știați că pelerinajele de la Nicula, au devenit celebre în perioada interbelică, în anii ´40 adunându-se aproape 50.000 de credincioși, pentru a se ruga alături de Prea Sfințitul Episcop Iuliu Hossu, la icoana făcătoare de minuni?

Nu întâmplător, filmul documentar „Cardinalul” (regia Nicolae Mărgineanu, 2019) a fost inspirat din viața episcopului Iuliu Hossu, o adevărată călăuză pentru toți preoții, demonstrând curaj și verticalitate în toți anii în care regimul puterii populare a aplicat toate tehnicile perfide de dezumanizare pentru a forța convertirea.

În vâltoarea istoriei sec. XX, în care multe evenimente se doresc ignorate, uitate, fiind prezentate trunchiat sau reinterpretate, viața celor 12 episcopi greco-catolici în „temnița elitelor” – cum era cunoscut penitenciarul de exterminare din Sighet -, poate reprezenta un model de credință, smerenie și demnitate, pentru toate generațiile viitoare. Știați că anual, în 2 iunie, cardinalul Iuliu Hossu este sărbătorit de întreaga Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică? (va urma)

Marius HALMAGHI