Între boom-uri economice şi un câştig susţinut, mulţi aleg prima variantă. Nu o dată, întreprinzători străini au venit în România, au dat un tun şi au plecat. În urma lor au rămas de multe ori oameni fără salarii, cu probleme contractuale şi, nu în cele din urmă, au rămas găuri greu de acoperit în bugetul de stat. Salariile mari la care speră românii atunci când se angajează la o firmă străină, chiar o multinaţională, rămân doar un vis frumos. De cele mai multe ori, salariile la firmele internaţionale sunt relativ aceleaşi cu cele de la companiile româneşti, uneori chiar mai mici. Explicaţia e una cât se poate de simplă: înainte de a intra pe o piaţă străină, orice companie prospectează terenul, se interesează de salarii şi de dările către stat.
România a fost văzută, imediat după Revoluţia din 1989, ca o piaţă de desfacere bună, un loc unde mâna de lucru era extrem de ieftină. De la sistemul lohn, care s-a oprit şi la Sibiu o vreme, până la „tunuri” de miliarde, toate au dispărut, dar nimeni nu poate spune când vor apărea altele. Delegaţii de investitori străini primite cu surle şi trâmbiţe de autorităţile române, panglici tăiate, sprijin necondiţionat, promisiuni peste promisiuni: aşa arată, de multe ori tabloul unei afaceri noi cu capital străin. Dacă străinii sunt primiţi cu zâmbete largi, promiţându-li-se o serie de facilităţi, când vine vor­ba de investitorul român dispar şi zâm­betul şi oportunităţile, acesta trebuind să înfrunte întregul hăţiş birocratic. Nu-i de mirare că în aceste condiţii, o mulţime de societăţi româneşti îşi înscriu firma în Bulgaria, unde condi­ţiile sunt mai „prietenoase”, şi îşi desfăşoară activitatea tot în România.
Totuşi, capitalul românesc este cel care odată investit în România, ră­mâne în România. Investitorii străini vin şi pleacă. Românii investesc pe termen lung la ei acasă şi îşi susţin investiţia. Există exemple în Sibiu de afa­ceri care sunt aproape de aceeaşi vârstă cu democraţia şi care au devenit branduri locale, naţionale şi - de ce nu? - internaţionale. Business-man-ii din Sibiu şi-au pus la bătaie toţi banii pe care i-au avut la un moment dat şi au creat afaceri de succes.

De la 10 angajaţi, la profit de 1,3 milioane

O afacere care a dus numele Sibiu­lui în casele românilor a pornit cu 10 angajaţi. Unimat a avut, în 2010, o cifră de afaceri de 53 de milioane de lei şi un profit de 1,3 milioane lei. Au trecut peste perioada grea a crizei economice globale, rămânând fideli calităţii. Sunt convinşi că de calitatea angajaţilor, dar şi a produselor şi serviciilor oferite, a depins succesul pe termen lung. Au avut nevoie, însă, să ia câteva decizii tactice, cum ar fi eficientizarea portofoliului de produse şi de o schimbare a strategiei de marketing pentru a fi depăşită criza. „Nu putem vorbi despre un sprijin acordat de stat firmelor private în această perioadă. Noi considerăm că cel mai important lucru pe care statul îl poate face este acela de a reda încrederea românilor în instituţiile sale, în economie. În momentul în care apare încrederea, firmele vor putea să funcţioneze mult mai bine şi oamenii cu bani, români şi nu numai, vor dori să investească”, a spus Cosmin Sta­mate, directorul Unimat.
Unimat şi-a început activitatea în 1998 în Sibiu, cu 10 angajaţi, ca parte a grupului de firme de construcţii CON-A. După mai bine de 13 ani, Unimat se bucură să fie una dintre cele mai cunoscute companii din Sibiu. „Am reuşit fiind alături de clienţii noştri, persoane fizice, firme de construcţii şi meşteri. Am ridicat mereu ştacheta pentru a răspunde solicitărilor lor. A fost o provocare, iar acum a devenit o profesiune de credinţă. Dezvoltarea noastră a fost o consecinţă firească a dorinţei de a fi percepuţi ca furnizori preferaţi ai celor care aleg calitatea. Pentru a construi durabil alege calitatea! – este criteriul după care consiliem şi oferim produse clienţilor noştri”, a mai spus directorul Unimat.
Polisano. Sănătate!

Alături de clinici renumite pe piaţa românească, Clinica Polisano a fost unul dintre marii câştigători pe piaţa locală a serviciilor de medicină privată. Potrivit cifrelor oficiale de la Ministerul Finanţelor, Sanador SRL şi Clinica Polisano SRL au împărţit podiumul în 2010, ţinând cont de creşterea spectaculoasă a profitului net, raportată la 2009. Însă, ţinând cont de alţi doi indicatori – cifra de afaceri netă şi profitul net în 2010 faţă de 2009, Clinica Polisano SRL este de departe campioană.
Grupul Polisano, controlat de omul de afaceri Ilie Vonica este format din Clinica Poli­sano SRL, Centrul Medical Poli­sano SRL şi SC Polisano SRL. Întreg grupul de firme are, în prezent, peste 1.500 de an­gajaţi, iar compania are în plan mai multe investiţii care vor absorbi şi mai multă forţă de muncă.
Grupul Polisano activează pe piaţa locală de 17 ani şi este format dintr-un lanţ de poli­clinici, un spital, centre de dia­liză, centru de fertilizare in vitro, reţea de farmacii, distribuţie de produse farmaceutice. Este un adevărat brand pentru Sibiu. „A fost, evident, un drum lung, nu întotdeauna lin şi uşor, dar atunci când eşti implicat şi ştii unde vrei să ajungi, lucrurile par mai simple. Am muncit mult alături de echipa mea ajun­gând la ora actuală unul din­tre cei mai importanţi com­petitori pe piaţa farmaceutică şi a serviciilor medicale, lucru care dovedeşte că efortul nos­tru a meritat din plin”, a spus dr. Ilie Vonica, patronul Gru­pului Polisano şi unul dintre cei mai importanţi oameni de business din Sibiu.
Clinica Polisano SRL a înre­gistrat creşteri spectaculoase ale cifrei de afaceri şi ale pro­fitului net în 2010, raportat la rezultatul din 2009. Astfel că, dacă în 2009 înregistrase doar 144 de lei profit net, în 2010, valoarea indicatorului sare la peste 50.000 de lei. Şi cifra de afaceri se află pe un trend ascendent. Clinica Polisano a rulat în 2010 afaceri de peste 68 de milioane de lei, faţă de 37 de milioane, în 2009. Şi Centrul Medical Polisano SRL a raportat în 2010 o cifră de afaceri netă mai mare decât în 2009. Ilie Vonica spune că a avut, de-a lungul timpului, o relaţie corectă cu statul, aceasta fiind, de altfel, un câştig pentru ambele părţi. „Statul tratează tot mediul de afaceri echidistant. Există o relaţie corectă cu instituţiile sta­tului iar o parte din proiectele noastre au fost realizate în colaborare şi consultare cu diverse instituţii ale statului”, a mai spus Ilie Vonica.

Alţii au dat bir cu fugiţii

În prima parte a anului 2008, compania Colgate-Pal­molive a închis fabrica din Bra­şov şi a transferat producţia în Polonia, ca urmare a unui pro­gram de re­organizare a acti­vităţii. Au ră­mas pe drumuri 190 de angajaţi.
În acelaşi an, Nestle a trans­ferat producţia de îngheţată din Bucureşti, la fabrica din Varna, Bulgaria, ca urmare a reorga­nizarii operaţiunilor din sud-estul Europei. 76 de angajaţi au fost afectaţi de această reorgani­zare.
În 2009, şi Kraft s-a mutat în Bulgaria, explicaţia fiind aceea că cererea pe piaţă era foarte mare, iar fabrica de la Braşov nu putea satisface toate cere­rile, mai ales că existau şi co­menzi importante din afara ţării. Deşi au vândut doar în 2008 de peste 35 de milioane lei ciocolată Poiana fabricată în Ro­mânia, cei de la Kraft au ple­cat la bulgari pentru că ei aveau ceea ce românii nu au oferit: spaţiu de dezvoltare.
O altă lovitură puternică a fost închiderea fabricii Coca-Cola de la Iaşi şi mutarea ei la Chişinău. Forţa de muncă mai ieftină şi costurile de producţie mai mici i-au determinat pe cei de la Coca Cola să ia această decizie. Peste 100 de angajaţi au fost relocaţi.
Companiile străine au ple­cat, aşadar, pe capete, la ve­cini, pentru că acolo au găsit fa­ci­lităţi pentru investiţii. Fără să stea prea mult pe gânduri au închis fabricile şi şi-au mu­tat cu totul afacerile. România a pierdut astfel zeci de milioa­ne de euro pe an pentru că ma­rile companii au preferat Polonia, Bulgaria sau Republica Moldova în detrimentul României.